SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI pArinti §i scriitori biserice$ti Sg^"' -^sCjgfig- f y SCRIERILE *% ( PARINTI LOR ) * APOSTOLICI * CARTE TIPARITA CU BINECUVINTAREA PREA FERICITULUI PARINTE IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROAlANE TRADUCERE, NOTE §1 INDICI DE Pr. D. FECIORU EDITURA 1NSTITUTULUI BIBLIC §1 DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE BUCURE5TI - 1979 COLECT IA «PARINTI ?I SCRIITORI BISERICE§TI» APARE DIN INITIATIVA SI SUB INDRUMAREA PREA FERICITULUI PARINTE IUSTIN PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE COMISIA DE EDITARE Arhim. BARTOLOMEU V. ANANIA (pre?edinte), Pr. Prof. TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. ENE BRANI?TE, t Pr. Prof. OLIMP CACIULA, Prof. NICOLAE CHITESCU, Pr. Prof. IOAN G. COMAN, Prof. ALEXANDRU ELIAN, Pr. Prof. DUM1TRU FECIORU, Prof. lORGU IVAN, Pr. Prof. GRIGOR1E T. MARCU, Pr. Prof. I. RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE, Prof. ADRIAN POPESCU (secretar). CUPRINSUL Lista prescurtarilor Introducere generala .... Invatatura a celor Doisprezece Apostoli Introducere Traducere Indice scripturistic Indice real §i onomastic SI . Clement Romanul, Epistola catre Corinteni Introducere Traducere Indice scripturistic . Indice real si onomastic Omilie, numita a doua Epistola catre Corinteni a Sftntului Clement Romanul . Introducere Traducere Indice scripturistic Indice real si onomastic Epistola zis3 a lui Barnaba . Introducere Traducere Indice scriipturistic Indice real si onomastic Epistolele Sfintulul Ignatie Teoforul . Introducere Catre Efeseni Catre Magnezieni ... Catre Tralieni .... Catre Roman! .... Catre Filadelfieni Catre Smirneni .... Catre Sflntul Policarp al Smirnei Indice scripturistic Indice real $i onomastic pag. 7 9 15 17 25 33 33 6 CUPRINS Pag. Sf. Policarp al Smirnei, Epistola c3tre Filipeni 201 Introducere 203 Traducere 208 Indice scripturistic 214 Indice real si onomastic 214 Herma, Pastoral 217 Introducere 219 Traducere 227 Indice scripturistic 316 Indice real si onomastic 317 Epistola catre Diognet 331 Introducere 333 Traducere 337 Indice scripturistic 346 Indice real si onomastic 347 LISTA PRESCURTARILOR AAB Abhandlungen, Berlin Academy. EPh Phil.-hist. Klasse. ETL AC F. J. Dolger, Antike und Chris- tentum, Munster i.W. ETR ACW Ancient Christian Writers, West- minster (Maryland). ExpT Aev Aevum, Rassegna di scienze sto- riche-linguistiche-filoilogiche, FP Mi'lano. FZPT Ant Antonianum, Roma. AnThR Anglican Theological Review, Evanston (III.). Greg BiW Biblica, Roma. GOThR BM Benediktinische Monatsscfarift, HJ Beuron. HJG BOR Biserica Ortodoxa RomanS, Bu- curesti. Byz Byzantion, Bruxelles. HThR C Catholicisnie, Paris. ChQ The Church Quarterly Review, HZ London. IKZ CM Classics et Mediaevalia, Ko- , Doctrina Barbatilor Apostolici, Studiu apo- logetico-polemic, Teza de doctorat, Chisinau, 1929. — C. Voicu, Hristologia Parintilor Apostolici, Ort., 13 (1961), p. 405—418. • Traducerea scrierilor PSrintilor apostolici, pe care o prezentam in lucrarea de fa(a, s-a facut dupa urmatoarele editii : a) Pentru Didahia celor doisprezece apostoli : Hippolyte Hemmer, Gabriel Oger et A. Laurent, Les Peres Apostolique, I. Doc- trine des ap6tres, Epitre de Barnabe, Texite grec, traduction fxancaise, introduction et index, Paris, 1926 (Textes et documents). — Jean-Paul Audet, La Didache. Instruc- tions des ApAtres, Paris, 1958. b) Pentru Epistola I catre Corinteni a siintului Clement Romanul : Hippolyte Hemmer, Les Peres Apostoliques, II. Clement de Rome, Epitre aux Corinthiens, Homelie du Il-e siecle, Texte grec, traduction franpaise, introduction et index, Paris, 1909, (Textes et documents). — Annie Jaubert, Clement de Rome, Epitre aux Corinthiens, Introduction, texte, traduction, notes et index, Paris, 1971 (Sources Chretiennes, 167). INTRODUCERE 13 c) Pentru Omilia numita Epistola II catre Corinteni : Hippolyte Hemmer, Les Peres Apostoliques, II. Clement de Rome, Epitre aux Corinthiens. Homelie du Il-e siecle, Texte grec, traduction francaise, introduction et index, Paris, 1909, (Textes et documents). d) Pentru Epistola zisd a lui Barnaba : Hippolyte Hemmer, Gabriel Oger et A. Laurent, Les Peres Apostoliques, I. Doc- trine des apdtres, Epitre de Barnabe, Texte grec, traduction francaise, introduction et index, Paris, 1926 (Textes et documents). — Robert A. Krait, Epitre de Barnabe. Introduction, traduction et notes par Pierre Pringent, texte grec etabli et presente par Robert A. Kraft, Paris, 1971 (Sources chretiennes, 172). e) Pentru Epistolele siintului Ignatie Teotorul si epistola stintului Policarp al Smirnei : Auguste Lelong, Les Peres Apostolique, III. Ignace d'Antioche et Polycarpe de Smyrne, Epitres... Texte grec, traduction francaise, introduction et index, Paris 1910 (Textes et documents). — P. Th. Camelot, Ignace dAntioche, Polycarpe de Smyrne, Lettres... Texte grec, introduction, traduction et notes, 3-e edition revue et augmeiutee, Paris, 1958 (Sources chretiennes, 10). f) Pentru Pdstorul lui Herma : Auguste Lelong, Les Peres Apostoliques. IV. Le Pasteur D'Hermas, Texte grec, traduction francaise, introduction et index, Paris, 1912, (Textes et documents). — Robert Joly, Hernias, Le Pasteur. Introduction, texte critique, traduction et notes, Paris, 1958 (Sources chretiennes, 53). g) Pentru Epistola catre Diognet : Henri Irenee Marrou, A Diognete. Introduction, edition critique, traduction et commentaire, 2-e edition revue et augmentee, Paris, 1965 (Sources chretiennes, 33bis). Pentru alcatuirea introducerilor am folosit introducerile editiilor mai sus men- tionate, articolele respective din dictionarele teologice, aratate In bibliografia fie- carui parinte apostolic si urmatoarele lucrari (in ordinea alfabetica a autorilor) : B. Altaner, A. Stuiber, Patrologie. Leben, Schriften und Lehre der Kirchenvater, VII Aufl., Freiburg-Basel-Wien, 1966. — D. S. Balanos, UaxfoXolia. (Oi lxy.XT)8exa airootoXwv ex too UpoaoXotiiTixoo Xeipofpdtpoo, vuv rcpffixov exSiSojiev*] jj.exa itpoXeifO|J.evo>v xai a^jieuoaecov..... uito 8exa anoaxoXw ex too Upooo- Xuftittxoo XetpoYpdtpou, vuv itpwxov ex8i8o|xev1) jxexi jcpoXEYofxEVtov xai aiJfAEK&OEcav, Constantino- pol, 1883. — A. Harnack, Die Lehre der zwolf Apostel nebst Unitersuchungen zur altesten Geschichte der Kirchenverfassung und des Kirehenrechts, (TU, II, 1 — 2), Leip- zig, 1884; ed. II in 1893. — J. Rendel Harris, The Teaching of the Twelve Apostles (cu facsimile ale manuscrisului), Baltimore-London, 1887. — J. B. Lightloot si J. R. Harmer, The Apostolic Fathers, London — New York, 1893, p. 215—235. — J. Schlecht, Doctrina XII apostolorum, Freiburg i.Br. 1900 — F. X. Funk, Patres Apos- tolici, I, 2, Tubingen, 1901, p. 2 — 37. — G. Rauschen, Monuments aevi apostolici, Bonn, 1904 ; ed. II, 1914, p. 9 — 29. — Hemmer, Oger, Laurent, Les Peres Apostoliques, I, Paris, 1907, p. 2 — 28. — O. Gebhardt, A. Harnack, Th. Zahn, Patrum apostolicorum opera, editio sexta minor, Leipzig, 1920, p. 216 — 222. — K. Bihlmeyer, Die aposto- lischen Vater, Tubingen, 1924, p. 1 — 9. — K. Lake, The Apostolic Fathers, London — New York, 1930, p. 303 — 333. — H. Liefzmcmn, Die Didache, mit kritischen Apparat, Berlin, 1936. — Th. Klauser, Doctrina duodecim Apostolorum, Bonn, 1940. — Jean- Paul Audet, La Didache, Instructions des Apdtres, Paris, 1958, p. 226 — 242. — Traduceri: a) in englezS : C. Bigg, The Doctrine of the Twelve Apostles, London, 1898 ,• revazuta de A. J. MacLean, London — New York, 1922. — K. Lake, I.e. la edipx — J. B. Lightiooi-J. R. Harmer, I.e. la editii. b) in franceza : J. P. Audet, I.e. la editii. — E. Besson, La Didache ou l'ensei- gnement des douze «p6tres, Bihorel-les-Rouen, 1948. — Hemmer, Oger, Laurent, I.e. la edi{ii. — c) in germanS : Harnak, I.e. la editii. — E. Hennecke, Neutestamentliche Apo- kryphen, Tubingen, ed. II, 1924, p. 560 — 565. — R. Knopi, Handbuch zum Neuen Tes- tament, Erganzungsband, Tubingen, 1920, p. 1 — 40. — H. Lilje, Die Lehre der 12 Apostel, Berlin, 1938. — A. M. Schneider, Stimmen aus der Fruhzeit der Kirche, Koln, 1948, p. 11 — 23. — F. Zeller, Die Apostolischen Vater, Kempten-Munchen, 1918, p. 6—16. — d) In italiana : A. Agnoletto, La Didache, Milano, 1959. — G. Bosio, I Padri Apo- stolici, Turin, 1940, p. 1—59. — M. dal Praia, La Didache, Vicenza, 1938. e) In romclna : St. Berechet, InvatStura celor 12 apostoli (AtJaX^ toov i&i&xa ctTtootoXuv) in: BOR, 40 (1921—1922), p. 777—782. — Pr. D. Fecioru, Duh de viatS noua, Bucuresti, 1943 (Pagini alese din SfintH Parinti, 5). — Pr. I. Mih&lcescu, Ec. Matei Pisiaru, Ec. G. N. Nifu, Scrierile pSrintilor apostolici dimpreuna cu Asez3min- tele si canoanele apostolice, Chisinau, 1927, vol. I, p. 81 — 93. — Pr. I. Mih&lcescu si Pr. Matei Pisiaru, Scrierile pSrintilor apostolici, Rimnicu-Vilcea, 1936, vol. 1, p. 85—99. Studii: A. Adam, ErwSgungen zur Herkunft der Didache, in: ThLZ, 81 (1956), p. 353—356; si ZKG, 68 (1957), p. 1 — 47. — B. Altaner, Zum Problem der lateinischen Doctrina Apostolorum, VC, 6 (1952), p. 160 — 167. — B. Amelineau, Monuments poui servir a l'histoire de 1'Egypte chretienne au IV-e et V-e sieeles, Paris, 1888, p. 289 — 296. — A. Arnold, Der Ursprung der christlichen Abendmahles, II Aufl., Freiburg i.Br., 1939. — Afhenagoras, Neitepai iit&tyeic etci AiSaoxaXiai;, AiSaTCij 1 : t.h.% *Aiioiata75v, in: EPh, 32 (1933), p. 481—510. — J. P. Audet, Affinites litteraires et doc- trinales du «Manuel de discipline., in : RBibl, 59 (1952), p. 219 — 238. — G. Bardy, Didache ou Doctrine des apdtres, C, HI, col. 747 — 749. — H. Barnikol, Der triadische Taufforimel : Ihr Fehlen in der Didache und im Matthausevangelium und ihr altkatho- lischer Ursprung, in: ThJ, 4—5 (1936—1937), p. 144—152, — J. V. Bartlet, The tNVATATURA A CELOR 12 APOSTOLI 23 Didache Reconsidered, in: JThSt, 22 (1921), p. 239—249. — A. Benoit, Le bapteme Chretien au second siecle, Paris, 1953. — St. Berechet, Invatatura celor 12 apostoli (Ai&aXT) taW 8tapostiti miercurea si vinerea ; 2. «Nu vd rugafi ca fariseii» 30 », ca cum a poruncit Domnu'l in Evanghelia Sa ! Asa sa va rugati : «Tatal nostru, Care e$ti in ceruri, sfinfeascd-se numele Tau, vie imparaiia Ta, facd-se voia Ta precum in cer si pe pamint. Piinea noas- trd cea de toate zilele dd-ne-o noud astdzi si ne iartd noud greselile noastre, precum si noi iertdm gresifilor nostri. $i nu ne duce pe noi in ispitd, ci ne izbdveste de eel rdu. Cd a Ta este puterea §i slava in veci» 31 . 3. De trei ori pe zi sa va rugati asa. C A P I T O LU L IX 1. Iar cu privire la euhariis'tie, asa ,sa faceti euharistia : 2. Mai irutii cu privire la potir : «lti multumim Tie, Parintele nos- tru, pentru sfirita vie a lui David, S'luga Ta, pe care ne-ai f&cut-o noua cunoscuta prin Iisus, Fiul Tau. Tie slava in vecl». 3. Cu privire la fringerea piinii : «Iti multumim Tie, Parintele nostru, pentru viata si cunostinta, pe oare ne-ai facut-o cunoscuta noua prin Iisus, FiulTau. Tie slava in veci. 4. Dupa cum aceasta piine frinta era imprastiata pe munti si fiind adunata a ajuns una, tot asa sa se adune Biserica Ta de la marginile lumii in imparatia Ta. Ca a Ta este slava si pu- terea, prin Iisus Hristos in veci». 5. Nimeni sa nu manince, nici sa bea din euharistia voastra, ci acei care au fost botezati in numele Dom- nului. Caci cu privire la aceasta, a spus Domnul : «Nu dafi ceea ce este sfint ciinilor» 32 CAPITOLUL X 1. DupS ce v-ati impartasit, multumitd asa : «Iti multumim Tie, Parinte Sfinte, pentru sfint numele Tau, pe care 1-ai salais'luit in inimile noastre si pentru cunoistiinta, credinta si nemu- rirea, pe care ne-ai facut-o noua cunoscuta prin Iisus, Fiul Tau. Tie slava in veci. 2. Tu, Sta'pine atotputernicie, «ai zidit toate» 33 pentru numele Tau. Minoare si bautura ai dat oameni'lor spre desfatare, ca sa-Ti mu'ltumeasca Tie- iar noua ne-ai darult, prin Fiul Tau, mincare 29, Aft. 6„ lfi. 30.Mt..6, 5. 31. Hi. 6, 9— 13. 32. M(. 7, 6, 33. Inf. Sol. 1, 14; Inf. Sir. 18, 1 f 24, 8; Etes. 3, 9; Evr. 3, 4; Apoc. 4, 11. 30 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI si bautura duhovniceasca si viat§ vesnica. 3. Inainte de toate, Iti mul- tumim, ca esti puternic. Tie slava in veci. 4. Adu-U aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca s-o izbavesti de tot raul si s-o desavirsesti in dra- gostea Ta si «aduna din cele patru vinturi» 34 aceasla Biserica sfintita in imparatia Ta, pe care ai pregatit-o. Ca Tie este puterea si slava in veci. 5. Sa vina haral si sa tread lumea aceasta ! *Osana Dumnezeu- lui lui David .'» 35 . Daca este cineva sfint, sa vina ! Daca nu este, sa se pocaiasca ! *Maran atha» f Amin». 6. Profetilor, insa, ingaduiti-le s» multumeasca atit cit vor. CAP IIOLUL XI 1. Daca vine cineva la voi sa va invete acestea toate, pe care le-am spus mai inainte, primiti-1. 2. Dar daca invatatorul insusi se scbimba si invata alita invatatura, ca sa o distruga pe aceasta, sa nu-1 ascultati ; iar daca invata pentru siporirea dreptat/ii si cunostintei Dom- nului, primiti-1 ca pe Domnul. 3. Cu privke la apostoli si profeti, po- trivit dogmei Evangheliei, sa faceti asa : 4. Orice apostol, care vine la voi, sa fie primit ca Domnul ; 5. dar sa nu ramina decit o zi ; iar daca e nevoie si a doua zi ,- dar daca ramine trei zile, este profet fals. 6. A- postolul, cinid pleaca, sa nu ia nimic decit piine, pina ce gaseste alt salas ; dar daca cere bani, esite profet fals. 7. Nu ispittyi si nici nu cri- ticati pe orice profet, care vorbeste in dun, ca «orice pdcaf se va ierfa, dar p&catul acesia nu se va ierta» 37 . 8. Dar nu oricine graieste in duh este profet, ci numai daca are purtarile Domnului. Deci dupa puritari se va cunoaste profetul fals si profetul. 9. Orice profet, care rinduieste, in duh, masa, nu maninca din ea, decit daca este profet fals. 10. Orice profet, care invata adevarul, daca nu face ce invajd este profet fals. 11. Orice profet incercat si adev&rat, care lucreaza in taina lumeasca a Bisericii S8 , dar nu invata pe altii sa faca ceea ce el insusi face, sa nu fie judecat de voi, ca el cu Dumnezeu are judecata ; asa au facut si vechii profeti. 12. Daca, insa, unul spune in duh : «Dati-mi bani sau altceva», pe acela sa nu-1 aiscuMati ; dar daca spune sa i se dea pentru altii, care-s liipstyi, nianeni sa nu-1 judece. 34. Mt. 24, 31. 35. Ml. 21, 9. IS. 36. 1 Cor. 16, 22. 37. Aft. 12, 31. 38. Text obscur. Zahn ?i Hilgenleld au propus coreoturi ale textului grec spre a-i da o interpietare, dar ele sint arbitrate ?i nu satisfac. Probabil ca aceste cuvinte : *taina lumeasca a Bisericii* sa cuprlnda o aluzae, care era clar5 pentru contemporani, dar care ne scapa noua. (to: H. Hemmer, Op. cit., p. XCIX, n. XI, 11). INVATATURA A CELOR 12 APOSTOLI 31 CAP ITOLUL XII 1. Tot *cel ce vine in numele Domnului» 39 sa fie primiit ; iar apoi, dupa ce il cercetati, il veti cunoaste, ca veti avea pricepere sS deo- sebiti dreapta de isitinga. 2. Daca eel ce vine este un drumet, ajutatM cit puteti ; dar sa nu ramina la voi decit doua sau trei zile, daca e ne- voie. 3. Daca vrea sa se stabileasca la voi ca meserias, sa lucreze si sS manince ; 4. dar daca nsi se vor vinde si atunci se va ara'ta inseiatorul lumii, ca fiu al lui Dumnezeu, si va face iseonne si minuni 49 ; si pamtotul va fi dat in miinile lui si va face lucruri nedegiuiite, care nu s-au facut niciodata din veac. 5. Atunci va merge faptura oamenilor in focul cercarii si se vor sminti multi 50 si vor pieri, iar cei care vox starui an credinta lor vor fi mintuiti 51 de Insusi Cei ce a fost supus blestemu'lui 52 . 6. $i atunci se vor arata semnele adeyaruiui 53 ; mai imtii semnul daschiderii ceru- Jui, apoi semnul glasului trimbitei 54 si al treilea, invierea mortilor 55 ; 7. dar nu a tuturora, ci dupa cum s-a zis : «Va veni Domnul $i to\i sfinpi cu El» 56 . 8. Atunci lumea va vedea pe Domnul, venind pe norii cerului 57 . 44. Mt. 5, 22—26; 18, 15—35. 45. Mt. 24, 42. 44; 25, 13; Lc. 12, 35. 46. Adica : Veniti des la biserica. 47. Mt. 24, 11. 48. Mt. 24, 12. 49. Mt. 24, 24; 2 Tes. 2, 9; Apoc. 13, 13. 50. Mt. 24, 10. 51. Mt. 24, 13. 52. Gal. 3, 13. 53. Mt. 24, 30. 54. Ml. 24, 31. I Cor. 15, 52 ; I Tes. 4, 16. 55. 1 Cor. 15, 42. 56. Zah. 14. 5. 57. Mt. 24, 30; 26, 64; Mc. 13, 26; 14, 62; Fapte 1, 11 ; Apoc. 1, 7. INVATATURA A CELOR 12 APOSTOLI 33 Iesire 20, 13—14 - II, 2. 15 - II, 2. 16 - II, 3. 17 - II, 2. Levitic 19, 18 - I, 2. Deuteronom 1, 16 - IV, 3. 4, 2 - IV, 13. 5, 17 - II, 2. 5, 18 - II, 2. 5, 19 - II, 2. 6, 5 - I, 2. 12, 32 - IV, 13. 30, 15 - I, 1. 30, 19 - I, 1. Psalmi 4, 2 - V, 2. 36, 11 - III, 7. 117, 24 - XII, 1. Proverbe 31, 9 - IV, 3. Isaia 1, 23 - V, 2. Ieremia 21, 8 — I, 1. Zaharia 14, 5 - XVI, 7. Maleahi 1 11 - XIV, 3. 1, 14 - XIV, 3. Tobit 4, 15 - I, 2. Intelepciunea 1, 14 — X, 3. 12, 5 - V, 2. Sirah 4, 33 - IV, 5. 7, 30 - I, 2. 18, 1 - X, 3. 24, 8 - X, 3. Matei 5, 5 - III, 7. 5, 22—26 - XV, 3. 5, 23—24 - XIV, 2. 5, 26 - I, 5. INDICE SCRIPTURISTIC 5, 33 - II, 3. 5, 39 - I, 4. 5, 40 - I, 4. 5, 41 - I, 4. 5, 42 - I, 5. 5, 44 - I, 3. 5, 46 - I, 3. 5, 47 - I, 3. 5, 48 - I, 4. 6, 5 - VIII, 2. 6, 9—13 - VIII, 2. 6, 16 - VIII, 1. 7, 6 - IX, 5. 7, 12 - I, 2. 10, 10 - XIII, 1, 2. 12, 31 - XI, 7. 15, 11— 20 - XIV, 2. 18, 15—35 - XV, 3. 19, 18 - II, 2, 3. 21, 9 - X, 6; XII, 1. 21, 15 - X, 6. 22, 37—39 - I, 2. 24, 10 - XVI, 5. 24, 11 - XVI, 3. 24, 12 - XVI, 3. 24, 13 - XVI, 5. 24, 24 - XVI, 4. 24, 30 - XVI, 6, 8. 24, 31 - X, 5; XVI, 6. 24, 42 - XVI, 1. 24, 44 - XVI, 1. 25, 13 - XVI, 1. 26, 64 - XVI, 8. 28, 19 - VII, 1, 3. Marcu 12, 30—31 - I, 2. 13, 26 - XVI, 8. 14, 62 - XVI, 8. Luca 6, 27 - I, 3. 6, 28 - I, 3. 6, 29 - I, 4. 6, 30 - I, 5. 6, 31 - I, 2. 6, 32 - I, 3. 6, 35 - I, 3. 12, 35 - XVI, 1. loan 5, 43 - XII, 1. 7, 24 - IV, 3. Faptele Apostolilor 1, 11 - XVI, 8. Romani 12, 16 - III, 9. 15, 27 - IV, 8. # I Corinteni 9, 7—14 - XIII, 1. 15, 42 - XVI, 6. 15, 52 - XVI, 6. 16, 22 - X, 6. Galateni 3, 13 - XVI, 5. Efeseni 3, 9 - X, 3. 6, 9 - IV, 10. I Tesaloniceni 4, 16 - XVI, 6. II Tesaloniceni 2, 9 - XVI, 4. Evrei 3, 4 - X, 3. I Petm 2, 11 - I, 4. Apocalipsa 1, 7 - XVI, 8. 4, 11 - X, 3. 13, 13 - XVI, 4. INDICE REAL ?I ONOMASTIC Adev3r, semnele -lui, XVI, 6. A doua venire, vezi : Parusia. Adulter, II, 2; III, 3; V, 1. Adunarea credinciosilor, XIV, 1 ; XVI, 2. Antihrist, vezi : Insel&torul lumii. Apa de la botez, VII, 2—3. Apostol, XI, 3—6; XIII, 1. Aproapele, iubirea de — , I, 2. Argint, iubirea de — , III, 5 j piTgS din — , XIII, 7. Arhiereu, XIII, 3. Arie, pirga din — , XIII, 3. Avere, pirga din — , XIII, 7. B Baiat, II, 2. Bani, XI, 6, 12. Biutura, X, 3. Biserica, IV, 14; IX, 4; X, 5; XI, 11. Blestem, V, 1 ; XVI, 5. Botez, VII, 1—4 j IX, 5. Cale, -a vietii, I, 2 — IV, 14; -a mortii, V, 1—2; -a invataturii, VI, 1. CandelS, XVI, 1. Camasa, I, 4. Cearta, III, 2 ; IV, 3. Ceas, XV, 1. Cer, XVI, 6, 8. Cetirea in stele, III, 4. Ciine, IX, 5. Cirtire, III, 6. Coapsa, XVI, 1. Constiinta, IV, 14. Copil, II, 2 ; IV, 9. Credinta, X, 2; XV, 2; XVI, 5. 3 — paring apostolic! 34 SCRIER1LE PARINJILOR APOSTOLIC1 Cretin, XII, 4. Cunostinfa, X, 2. Cuvhrt, II, 5i III, 3, 8j IV, 1, 2; V, 1. Daruri, I, 5. Dascal, vezi : Inv&tator. David, X, 2, 6. Desbinare, IV, 3. Desctntec, III, 4. Desfrinare, II, 2; III, 3; V, 1. Diacon, XV, 1, 2. Dogma, -a Evangheliei, XI, 3. Domnul, IV, 1, 12, 13; VIII, 2; IX, 1; XI, 1; XV, 4; XVI, 1, 7, 8. Dragoste, vezi : Iubire. Dreptate, IV, 3. Drumet, XII, 2—5. Duh, XI, 7, 9, 12. Duhul Sfiint, IV, 10; VII, 1, 3 ; XI, 8. Duminica, XIV, 2. Dumnezeu, I, 2; III, 10; IV, 1, 9—11; VI, 1; XI, 11. Du$man, I, 3. E Episcop, XV, 1—2. Euharistie, IX— X ; XIV, 1—3. Evanghelie, VIII, 2; XI, 3; XV, 3—4. Fariseu, VIII, 2. Farmece, V, 1. FeLradelege, XVI, 4. Fatamicie, II, 6; IV, 12; V, 1. Fiul, VII, 1, 3; IX, 2— 3; X, 2—3; XVI, 4. Foe, -ul cercarii, XVI, 5. Fringere, -a piinii, IX, 3 — 4, XIV, 1. Frica, -ca de Dumnezeu, IV, 9. Fudulie, V, 1. Furt, II, 2. Ghicit, -mil viitorului, III, 4. Gind, II, 4, 6. Glas, -ul trimbitei, XVI, 6. H Haina, I, 4 ; XIII, 7. Har, X, 6. HiTotonie, XV, 1. Hotie, III, 5; V, 1. Hrana, XIII, 1—2. Hristos, XII, 5. Hula, in, 6. Idololatrie, III, 4; V, 1. Iisuis, IX, 2 — 4 ; X, 2—3. InimS, V, 1 ; X, 2. Invidie, III, 2; V, 1. Iubire, II, 7; III, 5; XVI, 3. I lnnparatie, -ia lui Dumnezeu, IX, 4 ; X, 5 Inchinare, -ea la idoli, vezi : Idololatrie. Indoiala, IV, 4. Ingimfare, V, 1. Inyelatorul lumii, XVI, 4. Inv&tator, IV, 1 ; XI, 1—2 ; XII, 5. Invatatura, I, 3 ; II, 1 ; VI, 1. Inviere, -a mortilor, XVI, 6 — 7. Jertfa, XIV, 1—3. Jertfa, jertfele idolilor, VI, 3. Joi, VIII, 1. Judecata, IV, 3. Jugul Domnului, VI, 2. Juramiinit, II, 3. Lacomie, II, 6 ; V, 1 . Lin, XIII, 3. Lucrator, XIII, 2. Lume, IX, 4; X, 6; XVI, 8. Luni, VIII, 1. Lupi, XVI, 3. M Maran atha, X, 5. Marturie, — mincinoasa, II, 3; V, 1. Marturisire, IV, 14; XIV, 1. Meserie, XII, 2—4. Miercuri, VIII, 1. Mila (distanta), I, 4. Milostenie, I, 5; IV, 5—8; XV, 4. Minciuna, III, 5 ; V, 2. Minune, XVI, 4. Mita, V, 2. Mina, XVI, 4. Mincare, VI, 3 ; X, 3. Mindrie, II, 6; V, 1. Minie, III, 2 ; XV, 3. Morti, invierea -lor, XVI, 6. Mustrare, IV, 3; XV, 3. N Neainuri, XIV, 3. Negutatorie, XII, 5. Nemilostenie, V, 2. Nemurire, X, 2. INVAJATURA A CELOR 12 APOSTOLI 35 Neru§inai€, V, 1. Nor, XVI, 8. Nume, IX, 5 ; X, 3 f XIV, 3. Om, II, 7; XVI, 5. Obr&znicie, III, 6j V, 1. Ochi, III, 3. Oi, XIII, 3 i XVI, 3. Osana, X, 6. Otrava, II, 2. Pace, IV, 3; XV, 3. Parusia, XVI, 3—8. Pacat, IV, 3, 6, 14 j XI, 7; XIV, 1. Pamint, XVI, 4. Parinte, vezi : Tatai. Piine, XI, 6 ; XIII, 5. Piine, -a euharistica, IX, 3—4; XIV, 1. PIrga, XIII, 3—7. Pocfiintfi, X, 6 ; XV, 3. Pofta, I, 4j II, 2; HI, 3| V, 1. Poruncfi, I. 3. 5 f II, 1 ; IV, 13, XIII, 5, 7. Post, VII, 4 j VIII, 1. Potir, DC, 2. Pricepere, XII, 1, 4. PrigoanS, XVI, 4. Priveghere, XVI, 1. Profet, X, 6( XI, 3— 12 j XII, 1—4; XIII, 1—7; XVI, 3. Rabdare, V, 2 , III, 8. Ripiie, II, 6; V, 1. Rautate, II, 6; V, 1. Rob, IV, 11. Rugaciune, IV, 4; VIII, 1—2; IX, 2—4; X, 6 ; XV, 4. S Sarac, V, 2; XIII, 4. Sbor, -ul pasarilor, III, 4. Semne, XVI, 4, 6. Sfint, IV, 2 ; XVI, 7. Slmbata, VIII, 1. Slava de§arta, III, 5. Sluga, IV, 10. Smerenie, III, 9. Sminteaia, XVI, 5. Stapln, IV, 10. Suflet, XVI, 2. Taina, XI, 11. Tatai, I, 5; VII, I, 3; IX, 1—3, X, 2—6. TatSl nostra, rugaciunea — , VIII, 2 — 3. Teama, V, 1. Trimbita, XVI, 6. Jinerea de minte a raulul, II, 3. V Ucidere, II, 2; III, 2; V, 1. Untdelemn, XIH, 6. Ura, II, 7 ; XVI, 3—4. Vas, XIII, 6. ViatS ve$nzcS, IX, 3. Viole?ug, V, 1. Vie, IX, 2. Vin, XIII, 6. Vineri, VUI, 1. Vlnturi, cele patru — , X, 5. Vorba, II, 4. Vorbire, — de rau, II, 3. Vraji, II, 1 ; III, 4 1 V, 1. Zilele cele din urmS, vezi : Parusia. SFtNTUL CLEMENT ROMANUL E P I S T O L A C A T R E CORINTENI INTRODUCERE Sub numele lui Clement, episcopul Romei, ni s-au transmis mai mujte lucr&ri : Bpistola I ?i II catre GoriLniteni, Doua epiistole caitre fecioare, Cinci epistole decretale $i Clemen'tinele. Dintie aceste scrieri, numai Epistola I catre Corinteni aparpne episcopului Romei, desi nu poaita numele episcopului Romei. Autenticitatea ei, insa, este atestatd de Dionisie, episcopul Corintului, care pe la 170, in scrisoarea sa de rdspuns cdtre Sotir, episcopul Romei (166 — 175), vorbeste de epistola lui Clement in acesti termeni : «Astazi am sarbatorit siinta zi de dumi- nicd, cind am citit scrisoarea voastrd ; vom continua sa o citim mereu pentru zidire sulleteascd, asa cum de altfel o iacem si cu prima epistold pe care ne-a scris-o Clement* (la Eusebiu, T. B, IV, 23, 11). Hegesip, contemporan cu Dionisie al Corintului, vorbeste de asemenea de Epis- tola lui Clement catre Corinteni (la Eusebiu, I. B.,IV, 22, 1). Irineu la lei, lard sa spund expres cd epistola a lost redactata de Clement ; «In timpul lui Clement s-au petrecut turburdri loarte grave printre irafii care erau in Corint •, si Biserica, care este in Roma, a scris corintenilor o epistola energicd pentru a-i aduce la pace, pentru a le reinnoi cre- dinfa, pe care o primiserd recent de la Apostolh (Adv. Haer., HI, 3, 3). O amintesc apoi : Clement Alexandrinul (Stromate, I, 3, 6 •, IV, 17 ; VI, 8, 65), Origen (De princip., II, 3, 6 ; Selecta in Ezechiel, 38, 1), iar Eu- sebiu al Cezareii (I. B., HI, 16) relateazd cd se citea intr-un foarte mare numdr de biserici chiar pe vremea sa. Epistola a fost socotitd inspiratd si se bucura de mare autoritate -, de aceea a si fost inglobatd in codicii Bibliei. Cel mai vechi manuscris grec, care contine Epistola lui Clement Romanul, este Codicele Alexandrin, secolul V ; in acest celebru codice, Epistola se afld la sfirsitul Noului Testament, imediat dupd Apocalipsa Sfintului loan. Din netericire, Epistola are o mare lacuna, care se in- tinde de la capitolul 57, 6 pind. la Inceputul capitolului 64, 1. — Al doilea manuscris grec este Manuscrisul Ierusalimitean 54, scris in 1056 40 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI de notarul Leon si descoperit in 1873 de mitropolitul Nicomidiei Filotei Vrieniu in Biblioteca Sfintului Moimint din Constantinopol. Acest ma- nuscris (i. 51 b — 70 a) are textul intreg al epistolei. /n afara de textul original, Epistola lui Clement a mai iost trans- misd si de alte versiuni : a) o versiune lamina ioarte veche, descoperifd in 1894 de Germain Morin intr-un manuscris din secolul XI din Biblioteca Seminarului din Namur si publicatd in acelasi an. Versiunea aceasta este consideratd ioarte utild, pentru cd, Hind o traducere literald, se apropie ioarte mult de original. b) o versiune siriaca, descoperitd in 1876 de R. L. Bensly, intr-un manuscris, copiat la Edesa in 1481, din Biblioteca Universitdtii din Cambridge si publicatd in 1899. tn acest manuscris Epistola lui Clement se gdseste intre epistolele sobornicesti si epistolele pauline. c) dou5 versiuni copte : prima, intr-un manuscris, scris la slirsitul secolului IV, provenit din mdndstirea lui Senute si achiziponat de C. Schmidt pentru Biblioteca din Berlin ; versiunea, cu o lacund de mai multe capitole (34, 5 — 42, 2), a iost publicatd de C. Schmidt in 1908 -, a doua, scrisd pe un papirus din secolul VII — VIII, foarte fragmentatd, apartine Bibliotecii din Strasbourg si a fost publicatd in 1910 de F. Rosch. Sfintul Clement a fost al treilea episcop al Romei, dupa Lin si Ana- clet, intre anii 92 — 101. Irineu (Adv. Haer., Ill, 3, 3) telateazd cd Cle- ment a vdzut pe «fericifii apostoli §i a stat de vorbd cu ei». Or/gen (Comentar la loan, 6, 36) si Eusebiu (I. B., Ill, 15) il identified cu Cie- ment, de care vorbeste Pavel in Epistola cdtre Filipeni, 4, 3 ; dar aceasta identificare e Hpsitd de probe. Nu poate ii acceptatd nici stirea datd de Pseudo-Clementine, cd Clement ar ii fost un membru al familiei impe- riale a Flavienilor, precum nici opinio lui Dion Cassius (Hist. Rom. 67, 14), care-1 confundd pe Clement cu consulul Flavius Clemens, vdiul impdratului Domifian, executat in 95 sau 96, acuzat de «ateism», adicd de crestinism. Cunoasterea perfectd a Vechiului Testament — iolosirea din plin a Legii, Psalmilor, Profetilor si a cdrtilor de intelepciune, intre- buinfarea apocrifelor iudaice — de care ne dd mdrfurie Epistola I cdtre Corinteni, indreptdteste ipoteza cd Clement era un iudeu eienisf con- vertit la crestinism. Alte stiri despre viata Sfintului Clement nu avem. Nu cunoastem nici imprejurdrile mortii sale. Scriitorii din apropierea vremii sale nu ne vorbesc de moartea sa martiricd. Irineu (Adv. Haer., Ill, 3, 3), in catalogul episcopilor Romei, de la Lin la Elevterus (174 — 189) dd ca mucenic numai pe episcopul Telesphorus (127 — 137), iar Eusebiu (I. B., HI, 34) spune cd a murit de moarte bund. E drept, existd SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 41 si actele marthice ale Sfintului Clement, dar sint de provenientd tirzie. Dupd aceste acte, Clement ar fi lost piins si aruncat in inchisoare, pen- tru cd Mouse numeroase convertiri printre membrii aristocratiei lomane. Refuzind sd sacrifice zeilor, impdiatul Traian 1-a exilat m Chersonul Tauric. Acolo se aflau mulfi crestini care erau folosifi in mine •, Cle- ment si-a continuat printre ei predica evanghelicd insofitd de minuni. Auzind Traian de aceasta, a poruncit sd fie aruncat in mare cu o ancord de git. Dupd ce acest ordin a fost executat, marea s-a retras la o dis- tanfd de trei mile si crestinii gdsird in locul unde murise Clement un templu de marmord, in interiorul cdruia era un sarcofag, in care se aifa trupul sfintului. In tiecare an, de ziua morfii lui, marea se retrd- gea timp de sapte zile si crestinii mergeau sd se inchine Sfintului Cle- ment. O altd istorisire adaugd cd in 867, Sfintul Chiril, apostolul sla- vilor, a descoperit in Cherson moastele Sfintului Clement, pe care le-a dus la Roma, unde se gdsesc si acum. Dupd aducerea moastelor la Roma, minunea anuald nu s-a mai repetat. La sfirsitul secolului IV s-a ridicat in Roma o bisericd in cinstea Sfintului Clement. Biserica Romano- Catolicd ii prdznuieste pomenirea la 23 noiembrie, iar Biserica Orto- doxd la 24 noiembrie. Epistola cdtre Corinteni a fost scrisd la sfirsitul unei persecufii (cap. VII), persecufia lui Domifian, intre 96 si 98. Sfintul Clement a scris corintenilor provocat de rdscoala si certu- rile din Biserica Corintului : «E rusinos, iubiplor, spune el, foarte mare rusine si nevrednic de viefuirea in Hristos, sd se audd cd prea tarea si vechea Biserica a corintenilor s-a rdsculat impotriva preotilor din pricina unei persoane sau doud. Si vestea aceasta a ajuns nu numai la noi, c7 si la cei care au altd credinfa decit noi, incit, din pricina nebu- niei voastre, se aduce huld numelui Domnului, iar voud primejdie» (cap. XLVII). Rdscoala de la Corint, deci, a ajuns la Roma pe cdile firesti de rdspindire a vestilor, nu cum s-a susj/nuf cd ar fi fdcut corin- tenii apel la episcopul Romei pentru a actiona impotriva rebelilor. C'md Biserica din Roma a luat cunostinfd de aceasta, Clement a trimis corin- tenilor prin Claudie Efebul, Valerian Biton si Fortunat (cap. LXV) o scrisoare, nu cu alt scop decit acela de a restabili pacea si ordinea in Biserica Corintului, pentru ca sd nu se aducd, dupd cum spune Clement, de cei de altd credintd «huld numelui Domnuluh. Epistola cuprinde : o introducere (cap. I — III), doud pdr\.i (partea intiia cap. IV — XXXVI, partea a doua cap. XXXVII — LXI) si o con- cluzie (cap. LXII—LXV). 42 SCRIERILE PARINJUOR APOSTOLICI In introducere, Clement descrie starea infloritoare de dinainte a Bisericii Corintului, clnd domnea pacea, dragostea, credinfa si virtutea si starea nenorocitd pe care a adus-o «intre alesii lui Dumnezeu rds- coala necuratd si nelegiuitd, strdind si nemaiauzita» (cap. I). In partea intiia dd o serie de indemnuri pentru practicarea virtu- plor crestine : dragostea, pocdinta, ascultarea, evlavia, smerenia, toate in stare sd indepdrteze din suflete invidia, care a dat nastere tulburd- rilor si sd aducd pacea, linistea si ordinea. Ilustreazd apoi binefacerile acestor virtup cu exemple din Vechiul Testament, din viafa Mintuito- rului si a sfinplor si dd ca pildd armonia din naturd, bundtatea lui Dum- jxezeu, invierea si fdgdduinfele viitoare. In partea a doua revine la dezordinele provocate in Corint si cere celor rdzvrdtip sd revina la ordine si ascultare. Dumnezeu a stabilit ordinea ierarhiei bisericesti. Dumnezeu a trimis pe lisus Hristos •, Hris- tos a numit pe apostoli, apostolii pe episcopi, cdrora le-au dat in grijd ca la moartea lor sd le continue slujirea lor altf bdrbafi incercap. «So- cotim, scrie Clement, cd nu e drept sd tie izgonifi din slujirea lor cei care au fost pusi episcopi de apostoli sou intre timp de al\i hdrbafi vrednici, cu aprobarea intregii Biserici si care au slujit turmei lui Hris- tos fdra prihand, cu smerenie, in liniste, cu grijd, de care dau mdrtuxie top, de multd vreme. Cd nu mic ne va ii pdcatul, dacd indepdrtdm din dregdtoria de episcop pe cei care au actus lui Dumnezeu, idrd prihand si cu cuviosie, darurile. Fericifi sint preopi, care au plecat mai inainte si au avut un sfirsit plin de roade si desdvirsit ; ei n-au a se mai teme cd-i va mai scoate cineva din locul rinduit lor» (cap. XLIV). Vinovapi trebuie sd-si mdrturiseascd greseala, sd se pocdiascd, sd se indepdr- teze pentru un timp din Corint, pentru ca sd revina pacea. Partea a doua se termind cu o lungd si inspiratd rugdciune (cap. LIX — LXI) ; cea mai veche si una din cele mai frumoase rugdciuni crestine, cu laude lui Dumnezeu si cereri pentru pace. In concluzie, Clement rezumd scrisoarea, recomandd corinteniior pe cei care le due scrisoarea si-si exprimd nddejdea cd va reveni cu- rind pacea in Biserica Corintului. $i dupa cele ce scrie Eusebiu in Istoria sa (IV, 22), nddejdea lui Clement n-a fost desminptd. Epistola Sfintului Clement ne dd mdrturie : despre siinpi apostoli Petru si Pavel, despre mucenicia lor la Roma si despre cdldtoria in Spania a sfintului apostol Pavel : «Sd ludm pilde de vitejie din gene- rapa noastrd, scrie Clement. Din invidie si pizmd au fost prigonip cei mai mari si mai drepp stilpi ai Bisericii, luptind pind la moarte. Sd SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 43 punem inaintea ochilor nostri pe bunii apostoli .• pe Petru, care, din pricina invidiei nedrepte, n-a suferit una, nici doud, ci mai multe munci; si, indurind asa mucenicia, a plecat la locul de slavd cuvenit lui. Din pricina invidiei si a dusmdniei, Pavel a primit premiul rdbddrii, pur- t'md de sapte ori lanfuri, iiind izgonit si lovit cu pietre ; fiind propovd- duitor atit in rdsdrit cit si in apus, a primit slava strdlucitd a credintei lui ; invafmd dreptatea In toatd lumea si ajungind pind la marginile apusului, a suferit mucenicia sub impdmfi. $i asa, s-a despdr{.it de lu- mea aceasta si s-a dus in locul eel sfint, fiind cea mai mare pildd de rqf>dare» (cap. V). Epistola vorbeste apoi de persecupa lui Neron, c'md pe lingd sfintii apostoli Petru si Pavel au suferit mucenicia «o mare multime de oa- meni alesi» si *femei, care au indurat chinuri groaznice si nelegiuite, deghizindu-le in Danaide si Dirce» (cap. VI). Dar mai presus de toate, epistola lui Clement este eel mai vechi text patristic cu privire la doctrina succesiunii apostolice. Iatd textul : *Apostolii ne-au vestit Evanghelia primitd de la Domnul Iisus Hristos ; iar Iisus Hristos a fost trimis de Dumnezeu. Hristos, dar, a fost trimis de Dumnezeu, iar apostolii de Hristos. Amindoud s-au facut in bund rinduiald din voinfa lui Dumnezeu. Predicind, dar, in idri si in cetdfi, au pus episcopi si dktconi pentru cei ce aveau sd creadd, pe cei care au crezut intii in propoveduirea lor, dupd ce au fost probafi de Duhuh (cap. XLII). In sfirsit, teologia romano-catolicd vrea sd lacd din Epistola cdtre Corinteni eel mai vechi document al primatului papal ; epistola mar- cheazd epifania primatului roman. Intervenfia Bisericii Romane, respectiv a episcopului Clement, pen- tru curmarea dezordinelor din Biserica Corintului n-a fost dictatd de altceva decit de sentimentul frdpetdtii crestine. Nu mult dupd Clement, un alt episcop, al Antiohiei, sfintul Ignatie Teoforul scrie Bisericilor din Efes, din Magnezia, din Tralles, din Roma chiar, din Filadelfia, din Smirna si unui episcop, lui Policarp al Smirnei ; le dd sfaturi, ii in- deamnd sd se fereascd de erezii, sd se supund ierarhiei stabilite, lucru pe care il face si Clement in epistola sa, dar nimeni nu s-a gindit sd facd din aceste intervene un act de autoritate, ci au fost socotite ma- nifestdri ale simtdmintului de frdtietate crestind, de comuniune in aceeasi credintd, credinta in Hristos, pentru care Ignatie mergea la Roma ca sd moard. Aceste epistole, ca si epistola lui Clement, sint izvorite din marele zel al autorilor lor, nu din constiinta unei supre- matii, pe care ar fi avut-o asupra Bisericilor cdrora li se adreseazd. 44 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI LITERATURA E d i t i i : Sa se vada la Parintii apostolici. — Bditii separate : Mitropolitul Filofei Vrieniu KXtjjjevtoC eiuaxoitoo P(i(ii)C at 8uo itp{>? KopiN&totf: emstoXai, Constan- tinapol, 1875. — Th. Schaeief, S. Clementis Epistola ad Corinthios, Bonn, 1941. Traduceri: Sa se vada Parintii apostolici, — Traduceri separate : W. K. L. Clarke, First Epistle of Clement to the Corinthians, London, 1937. — J. A. Kleist, The Epistles of Clement of Rome and Ignatius of Antioch, Westminster, 1946. Studii: J. A. de Aldama, I-a Clementis, in: Greg. 18 (1937), p. 107 — 110. — B. Altaner, Neues zum VerstSndnis von I Klemens, 5, 1 — 6, 2, In: HJG, 62 (1950), p. 25—30. — C. Bardy, Clement I-er, in: C, II, col. 1183—1185. — Ace/a?/, Clement de Rome, In : DHG, XII, col. 1089 — 1093. — Acelasi ; Expressions stoiciennes dans la Prima Clementis, in : RSR, 12 (1922), p. 73—35. — Acelasi, La theologie de l'Eglise de- saint Clement de Rome a saint Irenee, Paris, 1945, p. 108 — 109; 110 — 113; 128—129. — A. S. Barnes, The martyrdom of St. Peter and St. Paul, New York, 1933. — E. BarniftoJ, Die Marcionitische Deutung und Datierung des I. Clemens- briefes durch Turmel (Delafosse), in: ThJB 6.(1938), p. 10 — 14. — Acelasi, Die Nichtkenntnis des Markusevangeliums in der romischen Clemensgemeinde um 100, in: ThJB 4 (1938), p. 142 — 143. — Acelasi, Die praexistenzioze Christologie des I Clemensbriefes, iin : ThJB, 4 (1936), p. 61 — 67; — Acelasi, Spanienreise und Romer- brief, Halle, 1934. — Acelasi, Die varsynoptSsche Auffassung von Taufe und Abend- mahl im I. Clemensbriefe, in: ThJB, 4 (1936), p. 77—80. — P. Batiifol, L'Eglise naissante et le catholicisme, ed. 2, Paris, 1927, p. 146 — 156. — W. Bauer, Rechtglau- bigkeit und Ketzerei im altesten Christentum, Tubingen, 1934, p. 99 — 109. — A. Baumstark, Trishagion und Qeduscha, in : JL, 3 (1923), p. 18 — 32. — K. G. Bonis, , EtciotoX''1 A' «pio Koptvftious, introducere, text $i comentar, Atena, 1973, 274 p. — J. Brinktrine, Der Messopferbegriff in den ersten zwei Jahrhunderten, Freibung i. Br., 1918, p. 68—76. — H. Bruders, Die Verfassung der Kirche bis zum Jahre 175 n. Chr., Mainz, 1904. — H. von Campenhausen, Kirchliches Amt und geistl. Vollmacht in den ersten drei Jahrhunderten, Tubingen, 1953, p. 93 — 103. — F. R. van Cauwelaert, L'intervention de l'Eglise de Rome a Corinthe vers l'an 96; in: RHE, 31 (1935), p. 267—306; 765 f. — J. Colson, Clement de Rome, Paris, 1960. — O. Cullmann, Les causes de la mort de Pierre et de Paul d'apres le temoignage de Clement Romain, in: RHPR, 10 (1930), p. 294—300. — Acelasi, Saint Pierre, disciple, ap6tre, Neucha- tel, 1952. — A. Dain, Note sur le texte grec de I'Epitre de saint Clement de Rome, in: RSR, 39 (1951), Mel. Lebreton, I, p. 353 — 361; — H. Dannenbauer, Nochmals die romische Petruslegenden, in : HZ, 159 (1938), p. 81 — 88. — Acelasi, Die rd- mische Papstlegende in: HZ, 146 (1932), p. 239 — 262. — A. Davids, Irrtum und Haresie. 1, Clem., Ignatius v. Ant., Justinus, in: Kairos, N. S. 15 (1973), p. 163 — 187. — H. Delatosse (J. Turmel), La Lettre de Clement Romain aux Oorinthiens, in : RHR, 97 (1928), 53 — 89. — M. Dibelius, Rom und die Christen in ersten Jahrhundert, in : SAH, (1942), p. 18 — 29. — C. Eggenberger, Die Quellen der politischen Ethik des I. Klemensbriefes, Zurich, 1951. — A. Ehrhardt, The Apostolic Succession in the First Two Centuries of the Church, London, 1953. — B. Pascher, PWK, 19 (1938), p. 1345 — 1361. — V. Fei'da, 'H 'E*.%X'»|atctTij« Koptvftou -*.axat^\ A' KX-0[a£mxo«, Atena, 1959.— F. Gerfce, Die Stellung des ersten Clemensbriefes innerhalb der Entwicklung der altchristlichen Gemeindeverfassung und des Kirchenrechts, Leipzig, 1931. — I.Giordani, S. Clemente Romano e la sua lettera ai Corinti, Turin, 1925. — P. Godet, Clement I-er. Vie et lettre autentique, in: DThC, ///, 1, col. 48—54. — A. Hall, I Clement as a document of transition, in: La ciudad de Dios, Bscurial Madrid, 181 (1968), p. 682 — 692. — A. Harnack, Einfiihrung in die alte Kirchengeschichte. Das Schreiben der romischen Gemeinde an die korinthische aus der Zeit Domitianus (Erster Cle- mensbrief), Leipzig, 1921. — Acelasi, Der erste Klemensbrief, eine SStudie zur Bestim- mung des Charakters des altesten Christentums in : SAB, (1909), p. 38 — 63. — L. Herr- mann, La mort de S. Paul et de S. Pierre, 81 1 U. C. - 58 ap. J. Ch., in : Revue de rUniversite de Bruxelles, 41 (1936), p. 189—199. — L. Hertling, I Kor. 15, 15 und I Clem. 42, In : Bibl, 20 (1939), p. 276—283. — K. Heussi, Die Entstehung der romi- SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 45 schen Petrustradition, an : Wissenschaftl. Zeitschiift der Friedrich Schiller-Uni- versitat Jena (1952 — 1953) p. 74sq. — Acelasi, Neues zur Petrusfrage, 1939. — Ace- lasi, Die romische Petrustradition in kritischen Sicht, Tubingen, 1955. — Aceiasi, War Petrus in Rom ? Gotha, 1936. — Acelasi, War Petrus wirklich romischer Marty- rer? In: Die Christl. Welt, 51, (1937), — P. C. Hristu, KXi)fAi)cA', in: ThEE, VII, col. 625—636. — H. Katzenmayer, Das Todesjahr des Petrus, In: IKZ, 29, (1939), p. 85—93. — Aceiasi, Zur Frage ob Petrus in Rom war, I Klemensbrief, Kap. 5 bis 6, in: IKZ, 28 (1938), p. 129—140. — O. Knoch, Eigenart und Bedeutung der Eschatologie ion theol. Aulriss des ersten Clemensbriefes, Bonn, 1964. — J. Lebreton, La Trinite chez Saint Clement de Rome, in: Greg, 6 (1925), p. 369 — 404. — L. Lemarchand, La composition de 1'epitre de saint Clement aux Corinthiens, in : RSR, 18 (1938), p. 448 — 457. — H. Lietzmann, Petrus romischer Martyrer, in : (SAB 29) Berlin, 1936. — Aceiasi, Petrus und Paulus in Rom. ed. 2, Berlin, 1927, p. 226 — 236. — St. Loesch, Der Brief des Clemens Romanus. Die Pro- bleme und ihre Beurteilung in der Geg'enwart, in : Studi dedioati alia memoria di Paolo Ubaldi, Milan, 1937, p. 177 — 188. — Acelasi, Epistula Claudiana, Rottenburg, 1930, p. 33—44. — W. L. Lorimer, Clement of Rome, ep. I, 6, 2 : AavaiSe? xai Atpxai, in: JThSt, 42 (1941), p. 70. — W. L. Lorimer, Clement of Rome, Epistle I, 44, in: JThSt, 25 (1924), p. 404. — J. Madoz, El primado romano, Madrid, 1936. — O. Marrucchi, Pietro e Paulo a Roma, ed. 2, Turin, 1934. — J. Mariy, Etude des textes cultuels de priere conserves par Ies Peres apostoliques, in : RHPR, 10 (1930), p. 99 ff. — P. Meinhold, Geschehen und Deutung im I. Clemensbrief, in : ZKG, 58 (1939), p. 82 — 129. — E. Metzner, Die Petrustradition und ihre neuesten Gegner, Schwerin (Warthe), 1937. — Acela$i, Die Verfassung der Kirche in den ersten zwei Jahrhunderten (mit besonderer Berucksichtigung der Schriften Harnacks) Danzig, 1920. — P. Mikat, Zur Furbitte der Christen fur Kaiser und Reich in Gebet des 1. Clemensbriefes, in: Festschrift f. Ulrich Scheuner, Berlin, 1973, p. 455 — 471. — E. Molland, Le developpement de 1'idee de succession apostolique, in: RHPR, (1954), p. 1 — 29. — H. Oikonomou, T6 xeijaevov ri)<: IIaXoia« AioBtjk.tj': ■viotot A' KX.i5}ievxo«, in : Th, 33 (1962), p. 600 — 626. — E. Peterson, Das Praescriptum des I. Clemensbriefes, in : Pro regno. Pro sanctuario, Melanges, G,v.d. Leew, Nijkerk, 1950, p. 255 — 257. — B. Poschmann, Paenitentla secunda, Bonn, 1939, p. 112 ff. — J. Quaslen, Monu- menta eucharistica et liturgica vetustissima, Bonn, 1937, p. 327 — 334. — H. Rahner, Abendlandische Kirchenfreiheit, Documente iiber Kirche und Staat in frfihen Chris- tentum, Einsiedeln-Colognia, 1943. — B. Rocco, S. Clement Romano e Qumram, tn : Ri vista Biblica, 20, (1972), p. 277—290. — J. Rohde, Haresie und Schisma im ersten Clemensbrief und den Ignatius-Briefen, in: Novum Testamentum, Leyde, 10 (1968), p. 217 — 233. — J. Ruysschart, Reflesions sur les fouilles vaticanes. Le rapport offi- ciel et la critique, in: RHE, 48 (1953), p. 573—631 ; 49 (1954), p. 5—58. — L. Sanders, L'Hellenisme dei saint Clement de Rome et le Paulinisme, Louvain, 1943. — W. Scherer, Der erste Klemensbrief an die Korinther nach seiner Bedeutung fur die Glaubenslehre der Katholischen Kirche untersucht, Regensburg, 1902. — T. H. Scher- mann, Griechische Zauberpaipyri und das Gemeinde- und Dankgebet im I. Klemens- brief, Leipzig, 1909. — C. Schmidt, Der erste Clemensbrief in altkoptischer Ueber- setzung, Leipzig, 1908. — St. Schmutz, Petrus war dennoch in Rom, in : BM, 22 (1946), p. 128 — 241. — M. Schuler, Klemens von Rom und Petrus in Rom, in : Trierer Theologische Studien, 1 (1941), p. 94 — 116. — J. Shotwell si L. Ropes Loomis, The See of Peter, New York, 1927, p. 66 — 69. — E. Stauler, Zur Vor- und Fruhgeschichte des Primatus Petri, in : ZKG, 62 (1943—1944), p. 3—34. — F. Tailliez, Un vulgarisme du Clemens Latinus et la langue vulgaire de Rome, in: Neophilologus, 35 (1951), p. 46^50. — J. Tixeront, Clement, in: DPCR, II, col. 193—194. — W. C. van Unnik, I Clement 34 and the Sanctus, in: VC, 5 (1951), p. 204—248. — Acelasi, Is I Cle- ment 20 purely stoic? in: VC, 4 (1950), p. 181—189. — U. Wiicten, Mitteilungen aus der Wurzburger Papyrussamimlung. Nr. 3 : Ein Liturgisches Fragment (3 Jahrh.) in : AAB, phil.-hist. Klasse Nr. 6, Berlin, 1934, p. 31—36. — D. W. F. Wong, Natural and divine order in I Clement, In: VC, 31 (1977), p. 81— S7. — F. W. Young. The relation of I Clement to the Epistle of James, in: JBL, (1948), p. 339—345. — A. W. Ziegler, Neue Studien zum I. Klemensbrief, Miuichen, 1958. EPISTOLA CATRE CORINTENI Bis&rica 'lui Dumnezeu, care locuieste vremelnic in Roma, cStre Biserica lui Dumnezeu, care locuieste vremelnic in Corint, c&tre cei chemati, 'sfintUi in voia lui Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hris- tos. Har voua si pacea sa se inmulteasca die ila atotputernicul Dumnezeu prin Iisus Hriistos. CAPITOLUL I 1. Din prkina neasteptabelor nenorocixi si necazuri, care au venit unele dupa altele pesle noi, socotom, iubitilar, ca ne-am intors tirziu spre lucrurile asupra carora va certati, anume despre rS'scoala necu- ra'ta si nelegiuita, straina si nemaiiauzilta intre alesii lui Dumnezeu, pe care oiteva persoane obraznice §i indraznete au dus-o pina la atita nebunie, incit a ajuns sa fie hulit mult numele vostru eel cinstit, veatit si iubit de to^i oamenii. 2. Cine dintre cei care au -trecut pe la voi n-a laudat virtutea $i credinta voastra tare ? Cine n-a admiral evlavia voastra in Hristos, inteleapta si plina de bunatate ? Cine n-a propovaduit chipul de mare cuviinta al iubirii voastre de straini ? Cine n-a fericit cunostinta voas- IrS desaviorsita si sigura ? 3. FSceati tatul ifara sa va uita^i la fa^a omu- lui ,- umblati in poruncile lui Dumnezeu, supunindu-va oondutatarilor vostri si dind 'cinstea cuvenita preotilor vostri ? celor tineri le dadeati sfatul sa traiasca cumipatat si curat ; femeilor i])e poruncea|i sa savir- seasca totul cu constiinta nepStata, curata si sfinta, dubindu-si dupa cuviinta barbatii lor ,• le inivatati sa-si gaspodareasca asa cum se cu- vine casa, in buna rinduiaia a ascultarii, pastrindu-se curate la suflet si la truip. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 47 CAP I.T.O.L.U L I I 1. Va smereati cu tofti, fara sa va mindriti ; doreati mai mult sa va supuneti decit sa comanldati ; doreati mai mult sa daft dealt sa pri- miti ; va erau indestulatoare mijloacele de trai cele date voua de Hris- tos si cautati ctu luare aminte la ele ; primeati cu rivna an imimile voastre cuvintele 'lui Hristos, iar paitimile Lui erau inaintea ochilor vostri. 2. Traind asa, pace adlncS si minunata vi >se dadea tuiturora si dor nesaturat pentru facerea de bine, iar revansarea Duhului Sfint 1 era deplina peste voi toti. 3. Plini de o sfinta hotarire §i cu buna rivna, in'tindeati miinile voastre catre atotputernicul Dumnezeu cu evlavi- oasa convingere, rugindu-L sa va fie indurator, daca ati pacatuit cumva f&ra de voie. 4. Va sitraduiati, zi si noapte, pentru toti tfratii, ca dasto- rita milei si con^tiintei voastre, numarul alesilor Lui sa se miinfcuiasca. 5. Era^i 'Sineeri, neprihaniti si fara dusmanie unul fata de al'tuil. 6. Va era urfta orice rascoala si orice dezbinare. PMngeati pentru pacatele semenilor vostri si socoteati ca ale voastre slabiciunile lor. 7. Nu va parea rau de binele pe care 11 faceati si «era/i gata pentru orice lucru bun» 2 . 8. Impodobiti cu o vietuire virtuoasa si sfinta, savirseati toibul in frica de Dumnezeu ; erau scrise ipe latul ininuii voastre poruncile si indreptarile Domnului 3 . CAPITOLUL III 1. Toata slava si belsugul vi s-a dat voua, dar s-a implinit ceea ce este scris : «Cel iubit a mincat si a b&ut, s-a ingrosat si s-a ingrd- sai si a dat cu piciorul» 4 . 2. De aici gelozie si invidie, cearta si ras- coala, prigoana si neorinduiala, razboi $i robie. 3. $i asa, s-au rasculat «cei necinstitf impotriva celor cj'nsrijj» 5 , cei fara slava liimpotriva celor cu slava, cei neintelepti impotriva celor Intelepti. cei tineri impotriva celor b&trlni. 4. De aceea >s-a departat dreptatea 6 $i pacea ; fiecare a parasit frica de Dumnezeu si i s-a slabit vederea credintei ,• nu mai umbla in poruncile cele legiuite .de Dumnezeu 7 , nici nu mai vietuiesste in Hristos potrivit indatoririlor sale, ci fiecare merge dupa poftele 1. Rom. 5, 5. 2. 2 Tim. 2, 21 ; Tit 3, 1 ; 2 Cor. 9, 8; Col. 1, 10 j 2 Tim. 3, 17; Tit 1, 16. 3. Pilde 7, 3 j 22, 20. 4. Deut. 32, 15. 5. Is. 3, 4. 6. Is. 59, 14. 7. Lev. 18, 3 j 20, 23. 48 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI inimii sale re*le, purtind in suiflet invidie nedreaipta si necuvioasS, prin care si *moartea a intrat in Jume» 8 . CAPITOLUL IV 1. Ca asa este scris : «Si a tost dupti citeva zite a adus Cain din rodurile pamintului jertta lui Dumnezeu ; si a adus si Avel din cele mtii ndscute ale oilor sale si din grdsimea lor. 2. Si a c&utat Dum- nezeu spre Avel si spre darurile sale ; iar spre Cain si jertfele lui n-a privit. 3. Si s-a intristat Cain foarte si s-a mihnit fata lui. 4. Si a zis ^Dumnezeu lui Cain : «De ce te-ai intristat si de ce s-a mihnit lata ta ? Dacd ai ti adus diepi si ai ii impdifit diept, n-ai ii p&catuit. 5. Taci ! Spre tine intoarcerea jertfei si tu il vei stdpini». 6. Si a zis Cain cdtre Avel, iratele lui: «Sa mergenpla cimp». Si a lost cind ei erau la cimp, s-a sculat Cain asupra lui Avel, fratele lui, si 1-a omorit» 9 . 7. Vedeti, fratilor ? Invidia si pizma an savirsit ucidere de frate. 8. Din pricina invidiei, pSrintele nos'tru Iacov a fugit din fata lui Isav, fratele lui 10 . 9. Invidia a facut ca Iosif sa fie prigonit pina la moarte si dus in robie u . 10. Invidia 1-a siliit pe Moisi sa fuga din fata lui Faraon, impSratul Egiptului, cind a auzit de la eel de acelasi neam cu el : «Cine te-a pus pe tine judeedtor peste noi ? Nu cumva vrei sd ma omori si pe mine, cum ai ucis ieri pe egiplean?» 12 . 1J. Din pricina invidiei Aaron si Mariam au locuit in afara taberii vi . 12. In- vidia a €oborit in iad de vii pe Datan si Aviron, pentru ca se rascu- lasera impotriva robului lui Dumnezeu Moiisd l4 . 13. Din pricina invidiei David a fast pizmuit nu numai de cei de alt neam, ci a fost prigonit si de Saul, imparatul lui Israil. CAPITOLUL V 1. Dar sa punem capSt exiemplelor vechi si isa venim la a 1 1 e ti i credintei, care sint aproape de noi. S3 luam pillda de vitejie din ge- neratia noastrS. 2. Din invidie si pizma au ifost prigoniti cei mai mari si mai drepti stilpi ai BiseTicii 1!i , luptind pina 'la moarte. 3. Sa punem inaintea octhilor nostri pe bunii Apostoli : 4. pe Petru, care, din pri- 8. /n{. Sol. 2, 24; Rom. 5, 12. 9. Fac. 4, 3—8. 10. Fac. 27, 41 sq. 11. Fac. 37, 1—36. 12. Je?. 2, 14 ; Fapte 7, 27. 13. Num. 12, 14—15. 14. Num. 16, 1—35. 15. Gal. 2, 9. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 49 cma invidiei nedrepte, n-a suferit una, nici doua, ci mai multe munci ; si indurinid asa mucenicia, a polecat la locul de slava euvenit lui. 5. Din pricina invidiei si a dusmaniei, Pavel a primit ipremiul rabdarii, 6. purtiinid de sapte ori lanturi, fiind izgonit si lovit cu pietre 16 ; fiind propoveduitor atit in rasarit cit si in apus, a primit slava stralucita a credintei lui ; 7. rnvatind dreptatea in loata iumea si ajungind pina la margimile apuisului, a suferit mucenicia sub imparati 17 . Si asa, s-a despartit de lumea aceasta si s-a dus in locul eel sfint, fiind cea mai mare pildS de rabdare. CAP ITOLUL VI 1. Acestor barbati, care au vietuiit cu cuviosie, li s-a adaugat o mare multime de oameni alesi, care, suferind, din pricina inviidiei, multe munci si cMnuri, au fast intre noi minunata pilda. 2. Din pri- cina invidiei, au fast prigonite femei, deghizindu-le in Danaide ,s si Diroe 19 ; au indurat chinuri groaznice si nelegiuite, dar au mers pe calea cea sigura a credintei ; si cele slabe cu trupui au primit stralu- cit premiu. 3. Invidia a instrainat pe sotii de soti si a schimbat cuvintul spus de parintele nostra Aidam : Acesta este acum os din oaseie mele $i trup din trupui meu 20 . Invidia si dusmania au darimat cetati mari si au nimicit din radacina popoare mari. CAPITOL VL VII 1. Acestea vi le scriem, iubitilor, nu sfatuindu-va pe voi, ci amin- tindu-ni-le si noua ; ca si noi sinitem in aeelasi loc de lupta si aceeasi lupta ne sta in fata. 2. De aeeea sa parasim grijile desarte si zadar- nice si sa venim la indrep'tarul eel slavit si sfint al traditiei noastre ; 3. Sa vedem ce este bun, ce este placut si ce este primit inaintea Celui ce ne-a faout pe noi 21 . 4. Sa privim cu ochii deschisi 'la singele 16. 2 Cor. 11, 24—25. 17. Fapte, capitolele 24—26. 18. Cele 50 fiice ale lui Danaos, regele legendar al Argosului ; acestea, din po- runca tatalui lor, au sugrumat in noaptea nuntii pe sotii lor ; numai Hiperminstra si-a crujat soful, pe Linceu. Danaidele au fost purificate de Hermes si Atena, s-au recasatorit cu pelasgi si au dat nastere rasei danaenilor. Mai tirziu au fost ucise, ca sj tatal lor, de Linceu. In infern au tost osindite sfi toarne necontenit apa intr-un butoi fara fund. 19. Dirce, sofia lui Licos, regele Tebei, de gelozie a bagat la inchisoare pe Antiopa, celebra in toata Grecia peatru frumusetea ei. Fiii Anitiopei au reuslt sa o scoatS din inchisoare si pentru a-si razbuna mama au prins-o pe Dirce, au legat-o de coarnele unui taur, care a sfisiat-o. 20. Fac. 2, 23. 21. 1 Tim. 2, 3; 5, 4. 4 — ParintJ apostodici 50 SCRIERILE PA.RINTILOR APOSTOLICl lui Hristos si sa cunoasteim cit esite de scumip 22 lui Dumnezeu si Ta- talui Lui, ca, vars!indu-se pentru mintuirea noastra, a adus har de po- cainta intregii lumii. 5. Sa strabatem cu mintea toate generative si sa vedem ca, din generate in generate, Stapinul a dat loc de pocainta 23 celor ce vor sa se intoarca la El. 6. Noe a predicat pocainta, iar cei care 1-au ascultat s-au mintuiit. 7. Iona a predicat ninivitenil'or pieirea cetapli lor, iar cei care s-au cait de ipacateile lor au facut indurator pe Dumnezeu cu rugaciunile lor si au dobinidi't mJintuire 24 , desi erau stra- ini de Duimnezeu. CAPITOLUL VIII 1. Slujitorii harului lui Dumnezeu, prin Duhul Sfint, au vorbit des- pre pocainfa. 2. Inisusi Stapinul tuturora a grait cu juramlnt despre pocainta -. «Eu grdiesc, zice Domnu.1 ; nu voiesc moarfea pdcafosuiui, ci pocainta lui» 25 ,- adaugind si vointa Lui cea buna, spune : 3. «Pocd- iti-va, casa lui Israil, de nelegiuirile voastre ! Spus-am iiiloi poporului Meu .- «Dacd vor fi pdcatele voastre de la pamint pina la cer, si dacd vor fi mai rosii decit cirmizul §i mai negre decit sacul de pocainta. $i dacd vd vep intoarce la Mine din toatd inima voastrd si veti spune : «Tata!» vd voi asculta ca pe un popor sfint» 26 . 4. Iar in alt loc spune asa : «Spdlati-va si curatap-vd •, indepdrtati vicleniile din suiletele voastre inaintea ochilor Mei •, incetati cu rdutdtile voastre ; invatap sa iaceti bine, cdutati dreptatea, izbdviti pe eel nedreptdtit, iacep dreptate orianului, dap dreptate vdduvei si venip apoi sd vorbim, zice Domnul. $i dacd vor li pdcatele voastre ca purpura, ca zdpada le voi albi si dacd vor fi ca cirmizul, ca Una le voi albi •, dacd vep voi si Md veti asculta, bundtaple pdmintului vep minoa ; iar dacd nu vep voi si nu Ma veti asculta, sabia vd va minca, cd gura Domnului a grdit acestea» 27 . 5. Voind dar, ca toti cei care-L iubesc pe Bl sa alba parte de pocainta, i-a intarit prin vointa Lui cea atotputernica. CAPITOLUL IX 1. De aceea sa ne supunern maretei si slavitei Lui vointe ,- rugind ila si bunatatea Lui, sa cadem inaintea Lui, sa ne indreptam spre m 22. l Pt. l, 19. 23. Inf. Sol. 12, 10. 24. Iona 3, 4—10; Mt. 12, 41 ; Lc. 11, 32. 25. lex. 18, 23; 33, 11. 26. Text necunoscut, a-minte^te de : /ez. 18, 30; Ps. 102, 12; lei. 3, 19, 22 j Is. 1, 18. 27. Is. 1, 16—20. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 51 indurarile Lui, parasind ostenelile zadarinice, cearta si invidia, care due la moarte. 2. Sa ne atintim privirile la tilp de piatra pinS in ziua de azi, ca sa cunoasca toti, ca cei care sovaiesc si se indoiesc de puterea lui Dumnezeu ajung judecata si semn pentru toate generative. CAPITOLUL XII 1. Pentru credinfa si iubirea ei de straini a fost mintuita Raav desfrinata. Isus al lui Navi a trimis iscoade in Ierihon ; 2. regele ce- tatii a aflat ca au venit oameni sa iscodeasca fara sa si a trimis bar- bae ca sa-i prinda, ca, fiind prinsi, sa-i omoare. 3. Raav cea iubi- toare de straini i-a primit in casa ei si i-a ascuns in foisor sub snopi de in. 4. Cind au venit oamenii regelui si i-au spus : «La tine au in- trat iscoadele t^rii noastre ; scoate-i ca asa porunceste regele !>» Raav a xaspuns : «Da, au intrat la mine barbatii pie care-i cautat.i, dar au plecat indata si sint pe drum», si le-a aratat lincotro s-au dus. 5. Raav a spus apoi barbatilox, pe care-i ascunsese : «^tiu bine ca Dumnezeu va da voua pamintul acesta ; c8 frica si groaza de voi i-a cuprins pe cei ce-1 loeuiese ; deoi cind veti lua ceta'tea, scapati-ma pe mine si casa tatalui meu». 6. Si aceda i-au zis : «Va fi asa, cum ne-ai grait noua. Cind vei afla c3 am venit, aduna pe toti ai tai sub acoperisul >tau si se vor mintui, dar toti care vor fi gasiti in afara casei tale vor pieri». 7. $i au mai spus sa puna semn: «sa atirne de casa ei ceva rosu» 37 . Prin aceasta au facut cunoscut mai dinainte ca prin singele Domnului se vor mintui toti cei ce cred si nadajduiesc in Dumnezeu. 8. Vedeti, iubitilor, ca in femeia aoeasta avem nu numai credinfa, ci si profetje. CAPITOLUL XIII 1. Sa ne smerim, asadar, fratilor, lepadind orice mindrie, ingim- fare, neintefapciune si furie si sa facem ceea ce este scris. Ca zice Duhul eel Sfint : «Sd nu se iaude eel intelept cu in/eiepc/unea lui, 36. Fac. cap. 19; 2 Pt. 2, 6—7. 37. [os. cap. 2. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 53 nici eel tare cu taria lui, nici eel bogat cu bogapa lui ■, ci eel ce se laudd in Domnul sa se laude, sd-L caute pe El si sa facd judecatd si dreptate» 38 . Mai ales sa ne aidaitcem aminte de cuvintele Domnului Iisus, pe care le-a graft, invatind blindetea si indelunga rabdare. 2. Ca asa a zis : «Miluiti, ca sa Up miluip ; iertap, ca sa vi se ierte ; pre- cum tacep, asa vi se va face -, precum dap, asa vi se va da •, precum judecap, asa vep ii judecap •, precum va purtap cu blindete, asa se vor purta si altii cu blindete cu vol; cu ce masurd vep mdsura, cu aceea vi se va masura» 39 . 3. Cu aceaista porunca si ou aces>te indem- nuri sa ne intarim pe noi insine, ca sa ne purtam cu smerenie, supu- nitidu-ne sftnte'lor Lui cuvinte. Ca zice cuvintul eel sfint : 4. «Spre cine voi privi, daca nu spre eel blind si linistit, care tremura de cuvintele Mele ?» 40 . CAPITOLUL XIV 1. Este, dar, drept si cuvios, barbati fra^i, sa ne supunem inai de- graba lui Dutmnezeu deoit sa urmam acelora care din mindrie si din dorinfa de razvratire s-au facut conducatoTi ai ticaloasei invidii. 2. Ca vom suferd nu mica paguba, ci mai degraba mare primejdie, daca ne vom pleca orbeste oamenilor, care a|i|a la cearta si rascoala, ca sa ne instraineze de ceea ce este bine. 3. Sa fim buni cu noi insine, potrivit milostivirii §i dulcetii Creatorului nostru. 4. Ca este scris : «Cei buni vor mosteni pdmintul si cei fdrd rdutate vor rdminea pe el» 41 . 5. Si iarasi zice : «Vdzuf-am pe cei necredincios inalpndu-se si ridicindu-se ca cedrii Libanului •, si am trecut si iatd nu era si am cdutat locul lui si nu 1-am gdsit. Pdzeste nerautatea si cautd drep- tatea, ca are urmasi omul fdedtor de pace» 42 . CAPITOLUL XV 1. Sa ne lipim, asadar, de cei care cu evlavie ifac pace, nu de cei care voiesc pace cu fatarnkie. 2. Ca spune Scriptura undeva : «Po- porul acesta cu buzele Md cinsteste, dar inima lui este departe de Mine» 43 . 3. Si iarasi : &Cu gura lor binecuvintau, iar cu inima lor bles- 38. Ier. 9, 22—23; 1 Regi 2, 10; J Cor. 1, 31 j 2 Cor. 10, 17. 39. Text necunoscut ; aminte§te de : Mt. 5, 7; 6, 12. 14; Mc. 11, 25; Mt. 7, 1—2. 12; Lc. 6, 37—38. 31 ; Mc. 4, 24. 40. Is. 66, 2. 41. Pilde 2, 21 ; Ps. 36, 9. 38. 42. Ps. 36, 35—37. 43. Is. 29, 13 ; Mt. 15, 8 ; Mc. 7, 6. 54 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICl temau» 44 . 4. $i iara$i zice : «L-au iubit cu gura lor, dar cu limba lor L-au mintft ■, inima lor nu era dreaptd cu El si m'c/ nu s-au increzut in testamentul Lui» 45 . 5. De aceea «mute sd fie buzele cele viclene, care grdiesc impotriva dreptului idrddelege» 46 . $i iarai$i : *Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene, limba cea Jduddroasd, pe cei ce spun : «Limba noastrd o vom mdri, buzele noastre la noi sint. Cine este Domnul nostru ?». 6. Pentru necazul sdracilor si pentru suspinul sdracilor, acum Md vol scula, zice Domnul, si le voi aduce mintuire. 7. Si le voi vorbi pe tat&» 47 . CAPITOLUL XVI 1. Hristos este al cetor smeriti, nu al aeelora care se ridrca mai presus de turma lui. 2. Sceptrul maretiei tai Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, n-a venit cu zgomiatul mimdriei, nidi al ingimifarii, de?i pUtea, ci 'smerindu-'se, precum a sipus despre El Duhul eel Sfint. Ca zice : 3. «Dbamne, cine a crezut auzului nostru ? £i braful Domnului cui s-a descoperit ? Vestit-am ca un prune inaintea Lui si ca o radacina in pdmint insetat ; n-are chip, nici slavd •, si L-am vazut pe El si nu avea chip, nici frumusete, ci chipul Lui era necinstit, mai prejos decit chi- pul oamenilor ; Hind om intru bdtaie si durere, stiind sd indure sldbi- ciunea •, cd s-a schimbat lata Lui, a lost deidimat si nesocotit. 4. Acesta pdcatele noastre le poartd si pentru noi rabdd durerea si noi am so- cotit ca El este in durere, in bdtaie si in chin. 5. Dar El a fost rdnit pentru pdcatele noastre si a pdtimit pentru idrddelegile noastre ; pe- deapsa pdeii noastre este asupra Lui ; cu rana Lui noi ne-am vindecat. 6. Tofi ca niste oi am rdtdcit -, omul din calea Lui s-a abdtut. 7. §J Domnul L-a luat pe El pentru pdcatele noastre, iar El, pentru ce stu- fere, nu-$i deschide gura Sa. Ca o oaie la junghiere s-a dus si ca un miel fdrd de glas inaintea celui ce-1 tunde pe El, asa nu-£; deschide gura Sa. Intru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat. 8. Iar neamul Lui cine-1 va spune, cd s-a luat de pe pdmint viafa Lui. 9. Pentru idrdde- legile poporului Meu vine la moarte. 10. Si voi da pe cei rdi pentru mormintul Lui si pe cei bogafi pentru moartea Lui ; cd fdrddelege n-a fdcut, nici nu s-a gdsit viclesug in gura Lui. Si Domnul vrea sd-L curdfeascd pe El de rand. 11. Dacd vefi aduce jertfd pentru pdcate, sulletul vostru va vedea multd vreme urmasi. 12. Si Domnul vrea sd 44. Ps. 61, 4. 45. Ps. 77, 40 — 41. 46. Ps. 30, 18. 47. Ps. 11, 3—5. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 55 scoata din durere sulletul Lui, sd-I arate lumind, sd-L plasmuiasca cu pricepere, sd indrepteze pe eel drept, bine slujind celoi mulfi si pd- catele lor El le va purta. 13. Pentru aceasta El va mosteni pe mul*i si va impdrti prdzile celoi puternici, pentru cd s-a dat spre moarte sufletul Lui si cu cei fdrddelege a fost socotit. 14. $i El a purtat pd- catele multora si pentru idrddelegile lor a fost dat» iB . 15. Si iara^i zice : «Iar Eu sint vierme si nu om -, ocard oamenilor si deiaimare po- porului. 16. Toti cei ce M-au vdzut M-au batjocorit, grait-au cu bu- zele, cldtinat-au din cap : «Ndddjduit-a in Domnul, izbdveascd-L pe El, miatuiascd-L, cd-L voieste» 49 . 17. Vedeti, baribati iubiti, cine este Gel ce ne-a fost dat pilda ! Daca Domnul s-a smenit atSta, ce drebuie sa facem noi, care, prin El, am venit sub juigul harului Lui ? CAPITOLUL XVII 1. Sa imitSm pe aceia care au umblat in piei de oaie si cojoace 50 , predicind venirea lud Hristos, aldiica pe Hie, Bli'sei, inca si pe Iezeohiil, pe profeti si pe Mnga acestia si pe cei care au primit o buna marturie de la Dumnezeu 51 . 2. Mare marturie a primit Avraam si a fost numit prieten al lui Dumnezeu ; Avraaim, privind la slava lui Dumnezeu, a spuis, ou smerenie : «Eu sint pdmint si cenusd» 52 . 3. Inca §i desipre Iov s-a scriis asa : «Iar Iov era om drept, idrd de prihand, adevdrat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de orice rdu» 53 . 4. Dar el se invi- nuia, zicinid : «Nimeni nu este lipsit de intindciune, de-ar ii o zi viata lui» 54 . 5. Moisi a fast numit «credincios in toatd casa lui» 55 , si dato- rita slujirii 'lui, Dumnezeu a pedepsit Egiip'tuil cu plagi si nenorociri ; dar si el, cu toate ca a fost foarte siavit, nu s-a mindrit, ci a spus cind a primiit prin rug insancinarea aceea : «Cine sint eu, ca sa ma trimiti pe mine ?» 56 ; «eu sint slab la glas si zdbavnic la limbd» 57 . Si iarasi spune : 6. «Eu sint aburul unei oale ce fierbe» 58 . 48. Is. 53, 1—12; Fapte 8, 32—33. 49. Ps. 21, 6 — 8; Mc. 15, 29; Mt. 27, 43. 50. Evr. 11, 37. 51. Evr. 11, 37—40; 4 Regi 1, 8; 2, 14. 52. Fac. 18, 27. 53. Iov 1, 1. 54. Iov 14, 4—5. 55. Num. 12, 7 ; Evr. 3, 2. 5. 56. Ies. 3, 11. 57. /e?. 4, 10. 58. Text necunoscut. 56 SCRIERILE PARINTILOU APObTOLICI CAPITOLUL XVIII 1. Ce sa spunem apoi de David, despre care Dumnezeu a dat mar- turie ? Dumnezeu a spus despre el : «Aflat-am barbat dupa inima mea, pe David, fiul lui Iesei ; cu milostivire vesnicd 1-am uns» 59 . 2. Dar si David a spus lui Dumnezeu : «Miluieste-md, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa mulfimea indurdrilor Tale, sterge farddelegea mea •, 3. mai virtos ma spald de farddelegea mea si de pdcatul meu ma cu- rateste ; cd farddelegea mea eu o cunosc si pdcatul meu inaintea mea este pururea. 4. Jie unuia am gresit si rdu inaintea Ta am facut, oa sa Te mdreptezi mtru cuvintele Tale §i sa biruiesti cind vei judeca Tu. 5. Cd lata mtru fdrddelegi m-am zdmislit si mtru pdcate m-a nascut maica mea. 6. Cd iatd adevdrul ai iubit ; cele neardtate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai ardtat mie. 7. Stropi-ma-vei cu isop si md voi curdfi ; spdia-md-vei si mai virtos decit zdpada md voi «Jbi. 8. Auzului meu vei da bucurie si veselie ; bucura-se-vor nasele mele cele smerife. 9. Intoarce fata Ta de cdtre pdcafeJe meJe si toate lara- delegile mele sterge-le. 10. Inimd curatd zideste intru mine, Dumne- zeule, si dull drept innoieste intru cele dinlduntru ale mele. 11. Nu md lepada pe mine de la fafa Ta si Duhul Tau eel Sfint nu-L lua de la mine. 12. Da-mi mie bucuria mintuirii Tale si cu duh stdp'mitor md intdre$te. 13. Invd^a-voi pe cei fdrd de lege caile Tale si cei necredin- ciosi la Tine se vor intoarce. 14. Izbdveste-md de singiuiri, Dumne- zeule, Dumnezeul mintuirii mele. 15. Bucura-se-va limba mea de drep- tatea Ta. Doamne, gura mea vei deschide si buzele mele vor vesti lauda Ta. 16. Cd de-ai fi voit jertfd, /i-as fi dat ■, arderile de tot nu le vei binevoi. 17. Jertfd lui Dumnezeu : duh umilit ; inima infrlntd si smeritd, Dumnezeu nu o va urgisi» 60 . CAPITOLUL XIX 1. Smerenia si modestia unor ai'it de mu'lU $i unor astifel de bar- baji, care, peutru ascultarea lor, au primit marturie de la Dumnezeu, ne-a facut mai buni, nu numai pe noi, ci §i pe cei din generative de dinaintea noastra, care au primit cuvintele lui Dumnezeu intru frica si intru adevar. 2. Asadar, dupa ce am particiipat la multe fapte mari si slavite, sa ne intoarcem la scapul pe care 1-am urmarit de la inceput, acela a'l paoii. Sa ne atinitim priviriile spre Tatal si Creatorul intregii lumi si 59. Ps. 88, 20; J Regi 13, 14; Fapte 12, 22. 60. Ps. 50, 1—18. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 57 sa ne alipim de maretele si covirsiitoarele Lui daiuiri si de binefaceriile pacii. 3. SS-L privim cu mintea si sa ne uitam cu aohii sufle'tului la voia Lui cea indelung rabdatoare. Sa ne gindim cS nu se minie pe ni'ci una din creaturile Sale. CAPITOLUL XX 1. Gerurile, puse in miscare prin conducerea Lui, se supun Lui in pace. 2. Ziua si noaptea isi continua drumul poruncit de El 6 \ neam- piedecindu-se una cu alta. 3. Soarele, luna si ceata de stele, potrivit poruncii Lu/i, isi desfasoara in unire fara vred abatere hotarele ce li s-au pus. 4. Pamintul, nodimd potrivit vointei Lui, da, la timpuri po'trivite, tot felu'l de hrana oameni'lor, animalelor si tuturor vietaii- toarelor de pe el, fara sa se impatriveasca sau sa schimbe ceva din legile puse de El. 5. Regiunile cele nedescoperite ale abisurilor si cele nepovesitite ale adincurilor se tin prin acelleasi porunci. 6. Intinderea cea nesfirsita a apelor marii, alcatuita la ereare in adunari de mari, nu depases'te hatareile ce i s-au ipus, ci face asa precum i s-a poruncit. 7. Ca a spus Dumnezeu : «Plna aid sa vii si valmile tale in tine se vor sfarima» 62 . 8. Oceanul eel fara de sifirsit pentru mintea oamenilor si lumile, care se afla dincolo de el, se conduc de aceleasi legi ale Stapinului. 9. Anotimpurile : primavara, vara, toamna si iarna, vin in pace unele dupa altele., 10. Locurile vinturilor isi implinesc la timpul lor, fara tulburare, slujirea. Izvoarele cele pururea curgStoare, create pentru desfatarea si sanata'tea noasitra, dau fara initrerupere oamenilor sinurile lor, ca sa vietuiasca. Cele mai micd viet/uitoare se aduna uneile cu altele in unire si pace. 11. Marele Creator si Stapinul tuturora a poruncit ca toate acestea s'fintiLor» 83 . CAPITOLUL XXX 1. Asadar, pentru ca sintem parte sfinta, sa faeem fapte de sfin- tenie, fugind de clevetiri, de legaturi spurcate si necurate, de betii, de razvratiri, de pofte urite, de aidulteruil cei necurat si de ticaloasa min- drie. 2. Ca spune Scriptura : ^Dumnezeu le std mindrilor impotrivd, iar celor smeri}i le da har» m . 3. Sa ne alipim, dar, de aceia carora li s-a dat de la Dumnezeu harul. Sa ne imibracani ou unirea, smerindu-ne, in- 80. Ps. 18, 1—3. 81. Ps. 138, 6—7. 82. Deut. 32, 8—9. 83. Text necunoscut. H. Hemmer, (Op. cit. p. 73, in note) §i A. Jaubert (Op. cit., p. 148 — 149, in note) socot ca este scos dintr-o apocrifS necunqscutS, in caxe se gase?te ecoul mai multor texte biblice : Deut. 4, 34; Num. 18, 27; 2 Par. 31, 14; ler. 2, 3; Iez. 48, 12; Deut. 14, 2. 84. Pilde 3, 34 ; lac. 4, 6 ; 1 Pt. 5, 5. 62 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI frinindu-ne, depaT'tindu-ne de vorbiire de rau si elevetire, fiind drepti prin fapte, nu prin cuivinte 85 . 4. Ca spune Scriptura : «Cel ce spune multe va trebui, la ilndul sau, sd si audd. Socoteste oare vorbaretul cd este drept ? 5. Binecuvintat este eel n&scut din femeie, daca trdieste pupn. Nu vorbi multe» 86 . 6. Lauda noastra sa ne fie in Dumnezeu 87 si nu de la nioi ; Dumnezeu uraste pe eel ce se lauda singur. 7. Marturia faptei noastre bune sa ne fie data de alti!* 8 , precuon a fost data parin- tilor nostri cetor drepti. 8. Obraznicia, inidrazneala si cutezanta sint la cei blestemati de Dumnezeu ; bunatatea, smerenia si blindetea la cei binecuvimtati de Dumnezeu. CAPITOLUL XXXI 1. Sa ne alipim, dar, de binecuvintarea Lui si sa vedem care sint caile binecuvintarii. Sa desfasuram inaintea mintii noastre cele petrecute la inceput. 2. Pentru ce a fost bimecuvinitat parintele nostru Avraam 89 ? Nu pentru ca prin credinta a facut dreptate 90 si adievar ? 3. Isaac, cu- noscind viitorul, cu deplina incredere s-a aduis cu placere jentfa 91 4. Iacov, cu smerenie, a pleoat din pamiin'tul lui din pricina fratelui sau si s-a dus la Laban ; i-a slujit lui 92 si i s-a dat sceptrul celor douaspre- zece semintii ale lui Israil 93 . CAPITOLUL XXXII 1. Daca judeci cu sinceritate fiecare lucru in parte, vei cunoaste maretfa darurilor date de Dumnezeu. 2. Din Iacov se trag preotii si levitji, toti cei ce sllujesc jertfelnicukii 'lui Dumnezeu ; din Iacov, dupa trup, Dommul Iisus 94 ,• din Iacov, imparaitii, conducatorii si povatuitorii poporului iudeu ; oelelalte sceptre ale lui isint i'n mai mica slava, dupa cum a fagaduit Dumnezeu ca «va ii sani'infa ta ca stelele cerului» 95 . 3. Toti au fost slaviti si manti nu prin ei insisi sau prin faptele lor sau prin dreptatea, pe care au savirsit-o, ci prin vointa lui Dumnezeu. 4. Si noi dar, fiind chemati prin vointa lui Hristos Iisus, nu ajungem drepti 85. Aft. 7, 21 ; Rom. 2, 13 j 1 Cor. 4, 20 ; lac. 1, 22 j 2, 14—26. 86. Iov 11, 2—3. 87. Rom. 2, 29; J Cor. 4, 5 j 2 Cor. 10, 17. 88. Pilde 27, 2. 89. Fac. 12, 1—3 j Gal. 3, 6—9. 90. Rom. 4, 1—25 ; lac. 2, 21—26. 91. Fac. 22, 1—18. 92. Fac. 27, 42—45. 93. 3 Regi 11, 31—32. 94. Rom. 9, 5. 95. Fac. 15, 5 ; 22, 17 j 26, 4. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 63 prin noi inline, ni'ci prin inteleipciunea noastra sau prin priceperea noastra sau prin evlavia noastra sau prin faiptele, pe care le-am savirisit in cuviasia Lnimii, ci prin credinta 96 , prin care Dumnezeu eel atobpu- ternic i-a indreptat din veac pe tofi. Caruia fie s'lava in vecii vecilor, Amin. CAPITOLUL XXXIII 1. Ce sa faoem dar, fratilor ? Sa zabovim a face binele si sS p&rS- sim dreipta'tea ? Stapinul nu va ingadui nicildecum sa facem asta. Dim- potriva, sa ne silim sa savirsim cu staruinta si cu tragere de inima .tot luc'rul bun 97 . 2. Ca Insusi Creatorul si Stapinul lumii se bucura de lu- crurile Lui 9S . 3. Prin puterea Lui cea foarfe mare, a intarit cerurile, dar prin intelepciunea Sa cea neinteleasa to-a impodobit ; a des-partit pa- mintul de apa ce-1 inconjura §i 1-a intemeiat pe temelia tare a vointjei Lui, iar cu rinduiala Lui a poruncit sa fie pe pamint vietuitoarele, care sa-1 locuiasca ; creind mai dinainte marea si animalele din ea, a pus, cu puterea Lui, hotare marii. 4. Peste itoaite a plasmuiit, cu sfintele si neiprihanitele Sale miini, pe om, fiinta cea mai aleasa si mai marea^a, chip al icoanei Lui. 5. Ca asa a spus Dumnezeu : «Sd facem pe om dupd chipul si asemanarea noasrrd». $i a facut Dumnezeu pe om ■, b&rhat si iemeie i-a facut pe ei» ". 6. Dupa ce a terminal toate acestea, le-a laudat, le-a binecuvintat si a zis : «Ctestefi si va inmultifi» 1W . 7. Sa luam aminte, dar, ca toti draptii s-au imipodobiit cu fapte bune 101 si Insusi Domnul, impodobindu-Se cu fapte bune, s-a bucurat. 8. Avind, dar, aeeasta pilda sa ne apropiem fara zabava de vointa Lui si sa facem din toata puterea noastra faip'te de drepta'te. CAPITOLUL XXXIV 1. Lucratorul eel bun iprimeste cu indraznire piimea muncii lui ; dar eel lenes si trindav 102 nu se uita in ochii eelui care i-a dat de lucru. 2. Trebuie deei sa fim rivnitori sipre faoere de bine, ca de la Dumnezeu sint toate 103 . 3. Ne-a sipus doar mai dinainite : «Iata Domnul si plata Lui inaintea fe\ei Lui, ca sa dea iiecaiuia dupa fapta lui» ,04 . 4. Ne in- 96. Rom. 3, 28. 30; Gal. 2, 16; 3, 8—11 ; £fes. 2, 8. 97. 2 Cor. 9, 8 ; 2 Tim. 2, 21 ; 3, 17 ; Tit 1, 16 ; 3, 1. 98. Fac. 1, 8 sq. 99. Fac. 1, 26, 27. 100. Fac. 1, 22, 28. 101. 3 Mac. 6, 1. 102. Inf. Sir. 4, 29. 103. Rom. 11, 36; 1 Cor. 8, 6. 104. Is. 40, 10; 62, 11; Pilde 24, 12; Ps. 61, 11; Rom. 2, 6; Apoc. 22, 12. 64 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI deamna, dar, sa credem in El din toata inima si sa nu fim lenesi, nici trJrudavi spre tot lucrul bun. 5. Lauda si inidraznirea noastra sa fie in El. Sa ne supunem vointei Lui. Sa ne ginidim la toata multimea inge- rilor Lui, cum slujesc vointei Lui, stind inaintea Lui. 6. Ca spune Scrip- tura : «Miriade de miriade stateau inaintea Lui si mii de mii slu/eau Lui 105 si strigau: Sfint, Sfint, Sfint Domnul Savaot, plind este toata. zidi- rea de slava huh loe . 7. Si moi, dar, adunlndu-ne in unire si intr-un cuget in acelasi loe, sa strigam ca dintr-o gura, eu stSruinta catre El, ca sa ne facem partasi marilor si slaviteJor Lui fagaduinte. 8. Ca spune Scriptura : «Ochiul n-a vdzuf si urechea n-a auzit si la inima omului nu. s-au suit cite a pregdtit Domnul celoi ce-L asteapta pe El» 107 . CAPITOL UL XXXV 1. Git de fericite si minunate sint darurile lui Dumnezeu, iubitilor ! 2, Viata in nemurire, stralucire in drep'tate, adevar in indraznire, cre- dits in Jncredere, infrinare in sfintenie. Si aoestea cad sub intelegerea noastra. 3. Dar, oare a-celea, care sint pregatite ceior ce-L asteapta pe El ? Pe acelea >le cunoaste Insusi Creatorul si Pariintele Cei Preasfint los al veacurilor ,09 ; El cunoaste marimea si frumusetea lor. 4. Noi sa ne luptam, de-ci, sa fim gasifi in numarul celor care-L asteapta, ca sa avem parte de darurile cele fagadui'te. 5. Dar cum va fi asta, iubitilor ? Daca va fi intari'ta mintea noastra cu cradinta in Dumnezeu, daca vom cauta cele bine plaeute Lui si bine primite de El, daca vom sa- virsi cele potrivite vointei Lui celei neprihanite si daca vom merge pe caiea adevarului, aruncind de pe noi toata nedraptatea si rautatea, 15- comia, certurile, purtarile rele, vicleniile, clevetirile, vorbitul de rau, ura de Dumnezeu, mindria, ingimfarea, slava desartS, si neiubirea de straini. 6. Cei care fac acestea sint uriti inaintea lui Dumnezeu ; si «nu numai cei care le fac, ci si cei care ii laudd» uo . 7. Ca spune Scriptura : «Iar pdcdtosului i-a zis Dumnezeu : «Pentru ce povestesti dreptatile Mele si iei legdmintul Meu in gura ta ? 8. Tu ai urit invdfdtura si ai lepadat cuvintele Mele inapoia ta. Daca vedeai hot alergai cu el si cu cei des- frinati partea ta o puneai. Gura ta a inmultit rdutate, iar limba ta a impletit viclesuguri. $ezind, impotriva iratelui tdu cleveteai si impo- 105. Dan. 7, 10. 106. Is. 6, 3. 107. fs. 64, 4 ; 1 Cor. 2, 9 108. 4 Mac. 7, 4; 14, 7. 109. 1 Tim. 1, 17. 110. Rom. 1, 32. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 65 triva liului maicii tale puneai sminteald. 9. Acestea ai fdcut si am tdcut. Socoteai, nelegiuitule, ca voi fi asemenea tie ? 10. Mustra-te-voi si te voi pune in fata ta ! 11. Intelegetf, dar, acestea cei care uitaji pe Dum- nezeu, ca nu cumva sd vd rapeasca ca un leu si sd nu mai He eel ce izbdveste. 12. Jertfd de laudd Ma va slavi si acolo este calea in care voi ardta lui mintuirea lui Dumnezeu» in . CAPITOLUL XXXVI 1. Aceasta este, iubifilor, calea in care am gasit mintuirea noastra, pe Iisus Hristos, arhiereul m jefltfelor noastre, ocrotitorul si ajutorul slabiciunii noaslre. 2. Prin El cautam la inaltiimile cerurilor ; prin El vedem, ca rnitr-o oglinda, nepatata si prea ina'lta Lui fatS ; prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa si imtunecata noastra mimte inifloreste la lumina Lui, prin El Stapinu'l a voit isa gustam cu- nostinta cea nemuritoare. El, «fiind stralucirea marepei Lui, este cu atlt mai mare decit ingerii cu cit a mostenit nume mai deosebite decit ei» in . 3. Ca este scris asa : *Cel ce lace pe ingerii Sai duhuri si pe siugile Sale para de ioc» m . 4. Iar despre Fiul Lui, Stapinul a zis asa : «Fiul Meu esti Tu. Eu astdzi Te-am ndscut 115 . Cere de la Mine si-Ji voi da Jie mostenirea Ta si stdpinirea Ta marginile pfimintului» Ufl ,• 5. Si iarasi li spune Lui : «§ezi de-a dreapta Mea, pind ce voi pune pe dusmanii Tdi asternut picioarelor Tale» m . — Dar icine sint dusmanii ? — Cei rai si cei care se impotrivesc vointei Lui. CAPITOLUL XXXVII 1. Sa luptam dar, barbati frati, cu toa'tS staruinta sub poruncile Lui cele fara de prihanS. 2. SS ne gindim la cei ce luptS sub -conduca- torii nostri, cu cita buna rinduialS, cu aita asicultare, cu ci'ta suipunere indeplinesc poruncile. 3. Nu sint toti comanda'nti, nici capetenii peste o mie de ostasi, nici pesite o sut§, nici peste cincizeoi si asa mai de- parfe, ci fiecare in grupa sa inideplineste cele poruncite de imparat ?i de conducaltori. 4. Cei mari nu pot fi fara cei mici si nici cei mici fara cei mari ; este o lega'turS intre toti ?i sint de folos unul altuia. 5. Sa 111. Ps. 49, 17—24. 112. Evr. 2, 17 ; 3, 1 ; 4, 4. 15 ; 5, 5 ; 7, 26 ; 8, 1 ; 9, 11. 113. Evr. 1, 3. 4. 114. Ps. 105, 5; Evr. 1, 7. 115. Ps. 2, 5i Evr. 1, 5. 116. Ps. 2, 6. 117. Ps. 109, 1—2; Evr. 1, 13. 5 — Paring apostolici 66 SCRIER1LE PARIN-J1LOR APOSTOLICI luam ca pilda trupul nostra ,■ capul fara picioare nu este nimic, la fel nici picioarele fara cap ; iar cele mai mici madulare ale trupului nostra si nit de neaparata trebuint.a si folositoare imtregului trap ; da.r toate madularele se inteleg si au nevoie de o unica supunere pentru buna starea intregului trup 118 . CAPITOLUL XXXVIII 1. S3 se mintuie, dar, imtreg trupul nostru in Hristos Iisus si fie- care sS se supuna semenului sau 119 , asa precum a fost rinduit in ha- risma lui 12 °. 2. Cel tare sa se ingrijeasca de eel slab, iar eel slab sa respecte pe eel tare ,- bogatul sa ajute pe sarac, iar -saracul sa multu- measca lui Dumnezeu, ca i-a dat sa-si frxuplineaaca iprin eel bogat lipsa lui. Inteleptul sa-si arate intielepciunea lui, nu in vorbe, ci in fapte bune. Cel smerit sa nu dea marturie el despre el imsusi, ci sa lase ca altul sa dea marturie despre el. Ceil curat ou trupul sa nu se mindreasca, stiind ca altul este cel ce i-a da't infrinarea. 3. Sa ne gindam, dar, fra- filor, din ee materie am fost facuti, cum eram si ce eram cind am venit pe lume ; din ce mormin't si intuneiic ne-a aidus in lumea Lui Cel ce ne-a plasmuit si ne-a creat, gatindu-ne noua bineifaceriie Lui, inainte de a ne naste. 4. Avind, dar, toate aoeslea de la El, se euvine, sa-1 multumim Lui pentru toate, Caruia este siava in vecii vecilor, Arniin. CAPlTOLiUL X X X I«X 1. Niste oameni nebuni, nepriceputi, prosti ;si neinvatati rid de noi si ne batjocoresc, vrind sa se laude cu ideile lor. 2. Dar ce poate un muritor s'au care este taria unuia facut din taring ? 3. Ca esle scris : «Nu au chip inaintea ochiloi mei, ci numai vint $i glas auzeam. 4. Ce ? Va ii oare curat muritorul inaintea Domnului ? Sau este bdrbat fara prihana in faptele lui, cind nu se increde in slugile sale si a vazut ceva strimb la trimisii sai ? 121 . 5. Cerul nu este curat inaintea Lui 122 . Cu atit mai mult ce/ ce loeuiese case de lut, din care si noi din ace- lasi lut sintem. I-a strivit ca pe un vierme si de dimineafa pind seara nu mai sint ■, pentru ca n-au putut sa-si ajute lorusi, au pieril. 6. A suflat asupra lor si s-au sfirsit pentru ca nu aveau in/elepciune. 7. Shi- ga, daca te va auzi cineva sau daca vreunul din sfintii ingeri te va vedea •, ca pe cel fara de minte il ucide minia, iar pe cel ratdcit 21 118. Rom. 12, 4—5; 1 Cor. 12, 12—31. 119. Efes. 5, 21. 120. Rom. 12, 6; 2 Cor. 7, 7 ; I PL 4, 10. 121. lov 4, 16—18. 122. lov 15, 5. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 67 omoara invidia. 8. Eu am vazut pe cei fard de minte prinzind rdddcini, dar indatd a fost mistuitd via\.a lor. 9. Departe de mintuire sd fie fiii lor, ocdriti sd fie la usile celor tnai mici si sd nu fie eel ce izbdveste. Cd ceie ce au fost piegdtite aceloia, drepiii le vor tninca, iar ei nu vor li izbdviti de rele» 123 . CAPITOLUL XL 1. Asadar, pentru ca acestea ne sin-t cunoscute si am patruns in adincurile dumnezeiestei cunostinte, se cuvine s& facem in rinduialS 124 pe toaite cite a poruncit S'taipinul ; sa le facam la vremile rinduite. 2. A poruncit ca darurile de jertfa si liturghiile sa nu se savirseasca la in- timplare si fSra randuiala, ci la anumite timpuri si ceasuri. 3. El a rin- duit, cu vointa Lui cea preainalta, unide si prin cine vrea sa se savir- seasca acestea, pentru da, ifiind savir^ite toate cu cuviosie si cu incu- viintarea Lui, sa fie bine primlte de vointa Sa. 4. Asadar, cei ce aduc la vremile rinduite darurile lor de jertifa sint bine primiti si fericiti ; ca nu pacatuiese cei ce urmeaza poruncile Stapinului. 5. Arhiereului ii sint date slujiri proprii, preotilor li s-a rinduit loc propriu, levijilor le sint puse diaconii proprii, iar laicului ii sint date porunci pentru laici. CAPITOLUL XLI 1. Fiecare dintre noi, fratilor, sa caute, cu cucernicie, ca in pro- priul sau rang sa fie bineplacut lui Dumnezeu, avind constiinta curata si nedepasirud canonul rinduit slujirii lui. 2. Nu se aduc, fratilor, pre- tutindeni jertfe continui sau jertfe de rugaciune sau jertfe pentru pacat sau jertfe penitru grese
  • slava in vecii ve- cilor, Amin. CAPITOLUL LIX 1. Iar daca unii nu vor da ascultare celor spuse de Dumnezeu prin noi, sa ?tie ca se expun palcatului $i unei nu mici iprimejdii. 2. Noi vom fi netvinovati de acesit pa'cat ?i vom cere, facinid slaruitoare ruga- ciuni $i cereri, ca, Creatorul tuturor lucrurilor sa pastreze numarul eel socotit al alesilor Lui din intreaga lume, prin iubitul Lui Fiu Iisus Hrisos, prin Care ne-a chemat de la intuneric la lumina, de la necunoastere la cunoasterea slavei numelui Lui. 3. Ca sa nadajduim in numele Tau, inceputul intregii creatii, Cel ce ai deschis ochii inimii noastre 172 , ca sa Te cunoastem pe Tine, singurul prea inalt intru cele prea inalte, Cel sfint, Care intru sfinti Te odihnesti m , Cel ce umilesti trufia celor mindri 174 , Cel ce risipesti sfaturile neamurilor 17S , Cel ce ridici pe cei smeriti la inaltime si smeresii pe cel inalt 17fl , Cel ce imbogatesti si faci sarac 177 , Cel ce ucizi si faci viu 17S , singurul bine- facator al duhurilor si Dumnezeul oricarui trup 179 , Cel ce privesti in adincuri 180 , Cel ce vezi faptele omenesti, ajutorul celor in primejdii, mintuitorul celor desnadSjduiti 181 , facatorul si ocrotitorul oricarui duh 182 , Cel ce inmulte§ti neamurile pe pamint si din toate ai ales pe cei ce Te iubesc pe Tine, prin Iisus Hristos, Fiul Tau cel iubit, prin Care ne-ai invatat, ne-ai sfintit si ne-ai cinstit, 4. pe Tine Te rugam, Stapine, fii ajutorul si sprijinitorul nostru 183 . Mintuie pe cei dintre noi care sint in 171. Deut. 33, 12. 28. 172. Etes. 1, 18. 173. /s. 57, 15. 174. Is. 13. 11. 175. Ps. 32, 10. 176. Iov 5, 11 ; Is. 10, 33; Iez. 17, 24; 21, 31. 177. 1 Regi 2, 7. 178. Deut. 32, 39; 1 Regi 2, 6 ; 4 Regi 5, 7. 179. Num. 16, 22; 27, 16. 180. C'mt. tin. 1, 31. 181. Iud. 9, 12. 182. Amos 4, 13; Iov. 10, 12. 183. Ps. 118, 114; Iud. 9, 11. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 77 strimtorare ; pe cei smeriti miluieste-i 184 , pe cei cazutl ridica-i, celor din nevoi aratS-Te, pe cei bolnavi vindeca-i, pe cei rataciti din poporul Tau intoarce-i 185 ; satura pe cei flaminzi, slobozeste pe cei legatj dintre noi, ridica-i pe cei slabi 186 , mingiie pe cei slabi la suflet, ca toate nea- murile sa Te cunoasca pe Tine, ca Tu esti singurul Dumnezeu m si Iisus Hristos Fiul TSu, iar «noi poporul Tau $i oile pd$unii Tale» 188 . CAPITOLUL LX 1. Tu, prin lucrarile puterii Ta'le, ai facut cunoseuta alca'tuirea ves- nicaa lumii. Tu, Doamne, ai zidit 'lumea, Tu Cei ce esti credincios in toa'te neamurile, drept in judec&tile Tale, minunat in putere si ma- retie, intelept in a zidi $i ipriceput in a imterneia cele zidite de Tine, bun in cele vazute si credincios ceilor ce cred in Tine. Milositive ;si indurate ,89 , iarta-ne noua faradelegile, nedreptatile, pacatele si grese- lile noastre. 2. Nu socoti pacatele robilor si roabelor tale, ci cur&ta-ne cu curatenia adevarului Tau 190 si indreaipta pasii nostri 191 ca sa mer- gem in sfintenia inimii 192 si sa facem cele bune si bineplacute inaintea Ta 193 si inaintea conducatorilor nostri. 3. Da, Stapine, arata fata Ta pesite noi ,94 , spre cele bune in pace, ca sa ne 'acoperi pe noi cu mina Ta cea puternica 195 , sa ne izbavesti de tot pacatul cu bratul Tau eel inal't 196 si sa ne seaipi de cei ce ne urasc pe nedr>ept 197 . 4. Da-ne inte- legere si pace, noua si tuturor ce'lor ce loeuiese pamintul, precum ai dat parintilor nostri, cinld Te cheanau cu cuviosie, in credin|a si ade- var 198 , ca sa ne supuneim atotpu'ternicului si preasfintului Tau aume, conducatorilor si stapinitori'lor nos'tri de pe paimint. CAPITOLUL LXI 1. Tu, S*tapine, le-ai dat lor istapinirea imparatiei prin puterea Ta cea mare si nespusa, pentru ca noi, cunosoind slava si cinstea data lor 184. Pe cei smen'/i miluie$te-i, lipsa in editia lui A. Jaubert. 185. Iez. 34, 16. 186. Iov 4, 4. 187. 3 Regi 8, 60 ; 4 Regi 19, 19 ; Is. 37, 20 ; Iez. 36, 23 ; In. 17, 3. 188. Ps. 78, 13. 189. Ioel 4, 13; Int. Sir. 2, 11. 190. In. 17, 17. 191. Ps. 118, 133; 39, 3. 192. 3 Regi 9, 4. 193. Deut. 6, 18; 12, 25. 28; 13, 19; 21, 9. 194. Num. 6, 25; Ps. 30, 16; 66, 1. 195. Is. 51, 16. 196. Deut. 4, 34; 5, 15. 197. Ps. 17, 20; 105, 11. 198. Ps. 144, 19. 78 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI de Tine, sa ne supunem lor, intru nimie imipo'trivindu-ne vointei Tale. DS-le lor, Doamne, sanatate, pace, fntelegere, buna rinduiala ca sa conduea fara piedica stapinirea data lor de Tine. 2. Ca tu, Stapine, cerescule Imiparat al veacuriilor 199 , Cel ce dai filler oamenilor slava, cinste si stapinire peste cele ce sint ca de Dumnezeu, III, 4 ; XXI, 6.8. Fruct, XXIII, 4 ; -e, XXIV, 4. Frumusefe, XXXV, 3 ; -a lui Dumnezeu, XLIX, 3. Furie, XIII, 1. G Gelozie, III, 2. Generate, VII, 5 ; XI, 2 ; -ia noastra II, 1 ; -tii, XIX, 1 ; L, 3. Gtnd, LXI, 2 ; — bun, LVI, 1 ; -uri, XXI, 3.9. Greseala, -seli, XLI, 2; LX, 1. Grija, XLIV, 3; LXIII, 4; -ji, VII, 2. Groapa, XII, 5 ; -pa cu lei, XLV, 6. Grumaz, LXIII, 1. Grupa, XXXVII, 3. Gura, XXXIV, 7. H Har, titlu, VIII, 1 ; LV, 3 ; LXV, 2 ; L, 3 ; XL VI, 6 ; XXX, 3 j XVI, 17; -uri, XXIII, 1. Harisma, XXXVIII, 1. Heliopolis, XXV, 3. Hotar, XXXIII, 3 ; -e, XX, 3.6. Hotarire, II, 3; LV, 1. Hrana, XX, 4. Hristos, I, 2; II, 1; III, 4; VII, 4; XVI, 1; XXI, 8 ; XXII, 1 ; XLII, 2 ; XLIII, 1 XLIV, 3; XL VI, 6.7; XL VII, 6 XLVIII, 4 ; XLIX, 1 ; L, 3 ; LIV, 2.3 LVII, 2; fata lui-, XXXVI, 2; -Iisus, XXXII, 4; XXXVIII, 1. Hula, XL VII, 7. I Iacov, IV, 8; XXXI, 4; XXXII, 2. lad, IV, 12. lama, XX, 9. Jcoana, XXXIII, 4. Idee, -id-ei, XXXIX, 1. Ierihon, XII, 1. Iertare, LUI, 5. Ierusalim, XLI, 2. Iezeehiil, XVII, 1. Iisus, XIII, 1 ; — Domnul nostru, XL VI, 7; — Hristos, Titlu, XXXVI, 1 ; XLIX, 6; LVIII, 2; LIX, 2.3.4; — Hristos arbiereu, XXXVI, 1; LXI, 3; LXIV, 1; — Hristos Domnul nostru, XLIX, 6 ; L, 7. Isus tSfavi, XII, 1. Hie, XVII, 1. In, snapi de — , XII, 3. Inel, -le, XLIII, 2. Inima, II, 1.8; III, 4; XXXII, 4; XXXIII, 1 ; XXXIV, 4 ; XXXVI, 2 ; LI, 3.5 ; LIX 3 • LX 2 Invidie, 'ill', 2.4; IV, 7.8.9.10.11.12.13; V, 2.4.5 ; VI, 1.2.3 ; IX, 1 ; XIV, 1 ; XLIII, 2; XLV, 4; LXIII, 2. Iona, VII, 7. Iosif, IV, 9. Iov, XVII, 3 ; XXIV, 3. Isaac, XXXI, 3. Isav, IV, 8. Isooada, XII, 1.4. Ispita, LI, 1. Israil, XXXI, 4 ; XLIII, 2.5 ; LV, 6. Iubire, I, 2; XXI, 7 ; — de frati, XLVII, 5; XLVIII, 1.2; — de straini, I, 2; X, 7; XI, 1 ; XII, 1. Iudeu, XXXII, 2. Iudita, LV, 4. Izvor, -voare, XX, 10. I limparat, IV, 10.13; XXXVII, 3; -ti, V, 7; XXXII, 2; LV, 1. Imparatie, LXI, 1 ; -ia lui Dumnezeu, XLII, 3 ; -ia lui Hristos, L, 3 ; -ia ves- nica, LXV, 2. Inaltime, XXXVI, 2; XLIX, 4; LIX, 3. Inceput, LVII, 1 ; LIX, 3. Incredere, XXVI, 1 ; XXXI, 3 ; XXXV, 2 ; XLII, 3; LVIII, 1. Incuviintare, XL, 3. tndatorire, -ri, III, 4. tndemn, XIII, 3. Indoiala, XLVI, 9. Indrazneala, XXX, 8. Indraznire, XXXIV, 1.5; XXXV, 2; LIU, 5. Indraptar, VII, 2 ; -tari II, 8. tndurare, LXI, 2 ; -a lui Dumnezeu, I, 2; -rari, IX, 1 ; XX, 11. Infrinare, XXXV, 2; XXXVIII, 2; LXII, 2; LXIV, 1. Inger, -i, XXXIV, 5. Ingimfare, XIII, 1 ; XVI, 2 ; XXXV, 5. Insarcinare, XVII, 5. itntindere, XX, 6. Intuneric, XXXVIII, 3 ; LIX, 2. Intelegere, IX, 4; XXXV, 2; LX, 4; LXI 1 ; LXII, 2; LXIII, 2; LXV, 1. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 85 Intelepciune, XXXII, 4; XXXIII, 3; XXXVIII, 2 ; -a cea plina de virtute, LVII, 2; LVIII, 1. Invatatura, XXI, 6 ; LXII, 3. Inviere, XXIV, 1.3; -a Domnului Iisus Hristos, XLII, 3 ; -a in viata cea de toate zilele, XXIV, 2. Jertfa, X, 7; XXXI, 3; XL, 2.4; XLI, 2; -fe, XXXVI, 1 ; XLI, 2 ; -fe conitinui, XLI, 2; -fe de rugaciune, XLI, 2; -fe pentru greseli, XLI, 2 ; -fe pentru pa- cate, XLI, 2. Jertfelnic,- XXXII, 2 ; XLI, 2. Judecata, XI, 2j XXVIII, 1 ; -cati, LX, 1; -catjle lui Dumnezeu, XXVII, 1. Jug, -ul harului, XVI, 17. Juram.inl, VIII, 2. Lacat, XLIII, 3. Lacomie, XXXV, 5. Laic, XL, 5. Lant, LV, 2 j -uri, V, 6. Lauda, XXX, 6 ; XXXIV, 5. Lavan, XXXI, 4. Legatura, XXX, 1 ; XXXVII, 4 ; -ra dra- gostei, XLIX, 2. Lege, -gile lui Dumnezeu, XX, 4.8. Leu, lei, XLV, 6. Levit, -ti, XXXII, 2 ; XL, 5. Limba, XXI, 7 ; LVII, 2. Liniste, XLIV, 3. Liturghii, XL, 2. Loc, — de lupta, VII, 1 ; — de pocainta, VII, 5 ; — de slavS, V, 4 ; In ace- lasi — , XXXIV, 7 , — propriu, XL, 5; -ul ascultarii, LXIII, 1 ; -ul eel sfint, V, 7 ; -ul rinduit, XLIV, 5 ; -urile vln- turilor, XX, 10. Lot, X, 4 j XI, 1. Luare aminite, II, 1. Lucrare, XLIII, 1 ; -rari, LX, 1. Lucrator, XXXIV, 1. Lueru, XXXII, 1 ; XXXIII, 1 j XLII, 5 ; — bun, XXXIV, 4; -ri, XXXIII, 2, LIX, 2. Lume, V, 7; VII, 4; IX, 4j XIX, 2; XXVI, 1 ; XXVIII, 2.3 ; XXXIII, 2 ; LIX, 2 ; LX, 1 i -mile, XX, 8. Luna, V, 7 ; XX, 3. Lumina, LIX, 2; -a lui Hristos, XXXVI, 2. Lupta, VII, 1. M Mare, XX, 6; XXXIII, 3. Marea Rosie, LI, 5. Margine, -ni, V, 7. Mariam, IV, 11. Martor, -ri, LXII, 3. MSdular, XXXVII, 5j -e, XL VI, 7, -ele lui Hristos, XL VI, 7. Maretie, XXVI, 1.2 j XXVII, 4 ; XXXII, 1 ( XLIX, 3 ; LX, 1 ; LXV, 2. Marime, XXXV, 3. Marire, LXIV, 1. Marturie, XVII, 1.2; XVIII, 1; XIX, 1; XXIII, 5; XXX, 7; XXXVIII, 2 t XLIII, 1 ; XLIV, 3. MasS, -sa lui Dumnezeu, XLIII, 2. Materie, XXXVIII, 3. Mers, XL VIII, 4. Mijloc, -oace de trai, II, 1. Mila, II, 4 ; IX, 1 ; LVI, 1 ; -la lui Dum- nezeu, XXVIII, 1. Milostivire, XIV, 3. Minciuna, XXVII, 2. Minte, VII, 5 ; XIX, 3 , XX, 8 ; XXXI, 1 ; XXXV, 5; XXXVI, 2. Minune, -ni, LI, 5. Mina, II, 3 ; LX, 3 ; -na lui Dumnezeu, XXVIII, 2 ; -ni, XXIX, 1 ; LV, 5 ; -nUe lui Dumnezeu, XXXIII, 4. MIndrie, II, 1 ; XIII, 1 ; XVI, 2 ; XXX, 1 ; XXXV, 5 ; XLIX, 5. Minie, XLV, 7; LXIII, 2; -ii, XL VI, 5. Mtntuire, VII, 4.7; XXXVI, 1; XLV, 1. Mlntuitor, LIX, 3. Mirare, XLIII, 1. Misail, XLV, 7. Mi?care, XX, 1. Moarte, IV, 9; IX, 1.3; XXV, 2; XLI, 3; XLIV, 2; LV, 1. Modestie, XIX, 1. Moisi, IV, 10, 12; XVII, 3; XLIII, 1.2.5.6; LIII, 2.4 ; — , slujitor al lui Dumnezeu, LI, 3.5. Mormint, XXXVIII, 3. Mort, -ti, XXIV, 1. Mucenicie, V, 4.7. Multime, VI, 1; XXXIV, 5; LIII, 5; LIV, 2. Munca, XXXIV, 1 ; -i, V, 4; VI, 1. Munte, X, 7 ; LIII, 2. N Na§tere, -ea din nou, IX, 4. Nadejde, XXVII, 1 ; LI, 1 ; LVII, 2 ; LVIII, 2. Namiaza, XXV, 4. Neam, IV, 10.13 ; XXIX, 3 ; LXI, 3 ; celor de alt — , LV, 4; -uri, LIX, 3.4; LX, 1. Nebunie, I, 1 ; XL VI, 7 ; XL VII, 7. Necaz, I, 1. Necunoa§tere, LIX, 2. Nedreptate, XXXV, 5; -tati, LX, 1. Neiubire, -ea de straini, XXXV, 5. Nelntelepciune, XIII, 1. Nemurire, XXXV, 2. 86 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI Nenorocire, I, 1 ; -ri, XVII, 5. Neorinduiala, III, 2. Nevoie, LII, 1 ; LIX, 4. Niniviteni, VII, 7. Noapte, XX, 2; XXIV, 3; noptf, LIU, 2. Noe, VII, 6 ; IX, 4. Noutate, XLII, 5. Numar, XXXV, 4 ; LVIII, 2 , LIX, 2. Nume, I, 1 ; XLIII, 2 ; -le Domnuhii, XL VII, 7 ; -le lui Dumnezeu, XLIII, 6 ; XLV, 7 ; LVIII, 1 ; LIX, 2.3 ; LX, 4 ; LXIV, 1. O Oaifj, XVII, 1. Os, oase, XXV, 3.4. Oaste, LI, 5. Obraznicie, XXX, 8 ; LVII, 2. Ocean, XX, 8. Ochi, II, 1 ; V, 3 ; VII, 4 ; -i inimii, XXXVI, 2; LIX, 3; -i sufletului, XIX, 3. Ocrotitor, XXXVI, 1 ; LIX, 3. Oglinda, XXXVI, 2. Olofern, LV, 5. Om, I, 1.2; VI, 1 ; XII, 2; LI, 3; — de isprava, LIV, 1 ; ■ — , fiinta cea mai aleasa si mai marea^S, chip al icoa- nei lui Dumnezeu, XXXIII, 4 ; oa- meni, XII, 4; XIV, 2; XX, 4.8.10; XXI, 5 ; XXXIX, 1 j XL VII, 5 ; LXI, 2 ; LXII, 2. Oracol, LV, 1. Osinda, LI, 3. Ostas, -si, XXXVII, 3. Osteneaia, -neli, IX, 1. Pace, Titlu, II, 2 ;III, 4 ; XV, 1 ; XIX, 2 ; XX, 1.9.10.11; LIV, 2; LX, 3.4; LXI, 1.2; LXII, 2; LXIII, 2.4; LXIV, 1; LXV, 1 ; — cu fatarnicie, XV, 1. Paguba, XIV, 2. Parte, XXIX, 1 ; XXX, 1. Partid, -e, XL VII, 3, 4. Pasare, XXV, 2.5; XXVI, 1. Pas, pasi, LX, 2. Pata, LXIII, 1. Patima, -mile lui Hristos, II, 1. Patrie, LV, 5. Pavel, apostolul, V, 5; XL VII, 1. Pacat, II, 6; VII, 7; XLI, 2; XLIV, 4; XL VII, 4 ; L, 5 ; LI, 3 ; LVI, 1 ; LIX, 1.2; LX, 1.2.3. Pagln, -i, LV, 1. Pamint, IX, 3 ; X, 2 ; XII, 5 ; XX, 4 ; XXIV, 5 ; XXXI, 4 ; XXXIII, 3 ; LI, 5 ; LIX, 3 ; LX, 4 ; LXI, 2. Parere, XI, 2. Parinte (- Dumnezeu Tatal), XXIII, 1 j XXIX, 1 ; XXXV, 3 ; — , X, 2 , -le Adam, VI, 3; -le Avraam, XXXI, 2; -tii nostri, XXX, 7; LX, 4; LXII, 2. Partinire, L, 2. Pecete, -eft, XLIII, 5. Pedeapsa, XXI, 1 ; -a cu moartea, XLI, 3. Pana, pene, XXV, 3. Persoana, I, 1 ; XLVII, 6. Petru, apostolul, V, 4. Piatra, XI, 2 ; pietre, V, 6. Picior, -oare, XXXVII, 5; -oarele Stapl- nului, XL VIII, 1. Piele, piei de oaie, XVII, 1. Pieire, VII, 7 ; LV, 6. Pilda, V, 1; VI, 1; IX, 3.4; XVI, 17; XXXIII, 8; XXXVII, 5; — de rab- dare, V, 7; -e, LV, 1. Pizma, IV, 7 ; V, 2. Piine, XXXIV, 1. Pirga, XXIV, 1. Plan, -nuri, XXI, 3. Placere, LXII, 3. Plaga, plagi, XVII, 5. Plinire, XXV, 5. Poarta, XLVIII, 2 ; -ta lui Hristos, XL VIII, 4; poxti, XLVIII, 4. Pocainja, VII, 4.5; VIII, 1.2.5; LVII, 1; LXII, 2. Pofta, -ta inimii, III, 4 ; -te, XXVIII, 1 ; XXX, 1. Pom, XXIII, 4. Pomenire, — catre sfinti, LVI, 1. Popor, XXXII, 2 ; LV, 5.6 ; LIX, 4 ; — ales, LXIV, 1 ; -ul lui Israil, XLIII, 5, 6 ; -oare, VI, 3. Porunca, I, 2 ; II, 8 ; XIII, 3 ; XLII, 3 ; -ca lui Dumnezeu, XX, 3 ; -i, III, 4 ; -ci pentru laici, XL, 5 ; -cile lui Dum- nezeu, XX, 5; XXXVII, 1, 2; L, 5 ; LVIII, 2 ; -cile lui Hristos, XLIX, 1 ; -cile Stapinului, XL, 4. Post, LIU, 2 ; LV, 6. Povatuire, LVI, 2. Povatuitor, -i, XXXII, 2. Premergator, XXV, 3. Premiu, VI, 2 ; -1 rabd&rii, V, 5. Preot, -oti, I, 2 ; XXI, 6 ; XXV, 5 ; XXXII, 2 ; XL, 5 ; XLIV, 5 ; XLVII, 6 ; LIV, 2; LVII, 1. Preotie, XLIII, 2.4. Pre{, LV, 2. Pricepere, XXXII, 4. Prieten, X, 1; — al lui Dumnezeu, XVII, 2. Prigoana, III, 2. Prihana, XXIX, 1 ; L, 2. Primavara, XX, 9. Primejdie, XIV, 2 ; XLI, 4 ; XLVII, 7 ; LV, 5, 6; LIX, 1.3. Profet, -e\i, XVII, 9; XLIII, 1. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (I) 87 Profetie, XII, 8; XVII, 1. Privire, IX, 2 ; -ri, XIX, 2. Prapoveduire, XLII, 4. Propoveduitor, V, 6. Protivnie, eel • — , LI, 1. Psalmistul, LVI, 5. Pucioasa, XI, 1. Purtare, XXI, 7.8 ; — de grija, XXIV, 5 ; -tari rele, XXXV, 5. Putere, XXXIII, 3.8 ; LX, 1 ; LXIV, 1 ; LXV, 2; -a lui Dumnezeu, XI, 2 ; XXXIII, 3; LX, 1. Raav, XII, 1.3.4.5. Ranchiuna, LXII, 2. Rang, propriul s8u — , XLI, 1. Rabdare, V, 5.7 ,- LXII, 2 ; LXIV, 1 ; inde- lunga — , LXII, 2; LXIV, 1. Radacina, VI, 3. Rasarit, V, 6; XXV, 1. Rascoala, I, 1 ; II, 6 ; III, 3 ; XIV, 2. Razboi, III, 2 ; XLVI, 5. Razvratire, XIV, 1 j LI, 1 ; LIV, 2 ; LVII, 1 ; LXIII, 1 j -«ri, XXX, 1. Rautate, XXXV, 5; XLV, 7. Rege, XII, 2.4. Regiune, -ni, XX, 5. Religie, XLV, 7, -a noastra, LXII, 1. Revarsare, II, 2. RinduialS, XXXIII, 3 ; XXXVII, 2 ; XL, 1 ; XLII, 2; LXI, 1 ; LXV, 1. Rivna, II, 1.3. Rod, XXIV, 5; XLIII, 5; XLIV, 5; roade, XLII, 4. Rob, IV, 12 ; LV, 2; -i, LX, 2; roabe, LX 2. Robie, III, 2 ; IV, 9. Ruda, -de, X, 2. Rudenie, X, 2. Rug, XVII, 5. Rugaciune, VII, 7; XLI, 2; LIX, 2. Rugamimte, LXIII, 2. Saul, IV, 13. Saminta, -fa, XXIV, 4; seminte, XXIV, 5. Sanatate, XX, 10; LXI, 1. Sarac, XXXVIII, 2. Scapare, XX, 11. Sceptru, XVI, 2; XXXI, 4; XXXII, 2. Schisma, -me, XLVI, 5. Scop, XIX, 2. Scriptura, XV, 2; XXI, 2; XXIII, 3.5; XXVI, 2; XXVIII, 2; XXX, 1.4; XXXIV, 6.8 ; XXXV, 7 ; XLII, 5 ; sfin- tele -ri, LUI, 1 ; sfintele -ri date prin Duh Sfint, XLV, 2. Semanator, XXIV, 5. Semen, II, 6 j XXXVIII, 1 ; -i, LI, 2. Semintfe, -ii, XXXI, 4 ; cele douasprezece -tii, XLII, 2.4.5; LV, 6; -tiile lui Israil, XLIII, 2. Semn, XI, 2 ; XII, 7 ; XXV, 1 ; -e, LI, 5. Sfat, LVIII, 2 , -uri, LIX, 3. Sfatuire, I, 2. Sfintele sfintilor, XXIX, 3. Sfintenie, XXX, 1 ; XXXV, 2 ; XL VII, 5 > LX, 2. Sfint, sfinti, LVI, 1. Simpatie, XXI, 7. Simtaminte, XXI, 9. Sinceritate, XXXII, 1. Sin, XX, 10. Singe, LV, 1 ; -le Damnului, XII, 7 ; -le lui Hristos, VII, 4j XXI, 6; XLIX, 6. Slava, III, 1 ; V, 4.6 ; IX, 2 ; XX, 12 XXXII, 2.4 ; XXXVIII, 4 ; XLIII, 6 XLV, 7, 8; L, 7; LIV, 3; LVIII, 2 LXI, 1.2.3; LXV, 2; — de^arta, XXXV, 5 ; -va lui Dumnezeu, XVII, 2. Slabiciune, II, 6; XXXVI, 1. Slujba, -be, XLIII, 1. Slujire, IX, 4; XII, 5; XX, 10; XLI, 1; XLIV, 2.3.6 ; -ri proprii, XL, 5. Slujitor, VIII, 1; LI, 3.5; LIU, 5; -i, XLI 2. Smerenie, II, 1 ; XIII, 3 ; XVII, 2 ; XIX, 1 j XXI, 8 ; XXX, 8 ; XXXI, 4 j XLIV, 3 ; LVIII, 2 ; LV, 6. Smirna, XXV, 2. Snop, XII, 3. Soare, XX, 3 ; XXV, 4. Sodoma, XI, 1. Sot, VI, 3; -i, XXI, 6; -ie, VI, 3. Sprijin, LVI, 16. Sprijinitor, XLV, 7 ; LIX, 4. Stare, buna — , XXXVII, 5. Stapin, XXIV, 5 ; XL VIII, 1 ; LII, 1 ; LVI, 16 ; LIX, 4 ; LXI, 1 ; -e, LX, 3 ; LXI, 2 -ul, VII, 5; VIII, 2; IX, 4; XI, 1 XX, 8.11; XXIV, 1; XXXIII, 1, 2 XXXVI, 2.4 ; XL, 1 ; XLIX, 6 ; LV, 6. Stapinire, LXI, 1, 2. Stapinitor, LX, 4. Stele, XX, 3. Stilp, — de piatra, XI, 2 ; -i ai Bisericii, V, 2. Strain, -i, I, 2; X, 7; XXXV, 5. Stralucire, XXXV, 2. Stricaciune, XXIV, 5. Striiritorare, LIX, 4. Suflare, -a lui Dumnezeu, XXI, 9. Suflet, I, 2 ; XIX, 3 ; XXIII, 2 ; XXIX, 1 ; XLIX, 6; LV, 6; LIX, 4; LXI, 3; LXIV, 1 ; -e, XXVII, 1 ; -ul lui Iisus Hristos, XLIX, 6. Suparare, -rari, LI, 2. Supunere, I, 2 j II, 1 ; XXXVII, 2.5. 88 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI 5tiinta, XL VIII, 5. TabarS, IV, 11 ; LV, 4. Tata, XII, 5. Tatal, Dumnezeu — , VII, 4 ; XIX, 2 ; LVI, 16; LXII, 2. Tacere, XXI, 7. Tamiie, XXV, 2. Tarie, XXXIX, 2. Temelie, XXXIII, 3. Templu, XLI, 2. Timp, XX, 4 j XXV, 2; -uri, XL, 2. Tinerete, LXIII, 3. Tinar, tineri, I, 2 ; III, 3 ; XXI, 6. Toamna, XX, 9. Toiag, XLIII, 3.4.5 ; toiege, XLIII, 2. Traditie, VII, 2. Trebuinta, XXXVII, 5. Trufie, LIX, 3. Trup, I, 2; VI, 2; XXV, 3; XXXII, 2; XXXVII, 5 j XXXVIII, 1 ; XLVI, 7 ; XLIX, 6 ; LIX, 3 ; LXIV, 1 i -ul lui lisus Hristos, XLIX, 6. Tulburare, XLIII, 6; XL VIII, 4; LV, 1. Turma, -ma lui Hristos, XVI, 1 ; XLIV, 3 ; LIV, 2; LVII, 2. TarS, XII, 2, 4; tari, XLII, 4. Tarina, XXXIX, 2. Tinta, LXIII, 1. jinut, -urile din rasarit, XXV, 1. Valerian Biton, LXV, 1. Vara, XX, 9. Vaz, XXV, 4. Veac, XXXII, 4 ; XXXV, 3 ; XXXVIII, 4 , XLIII, 6; XLV, 7.8; L, 7; LV, 6; LVIII, 2 ; LXI, 2.3 ; LXIV, 1 ; LXV, 2. Veci, XX, 12. Vedere, -a credintei, III, 4. Venire, -a lui Hristos, XVII, 1. Veselie, LXIII, 2. Veste, XLVII, 7. Viata, XXIV, 2; XXXV, 2; XLVIII, 2; LV, 6 ; LXII, 1 ; — imbunatatita, XLIV, 6. Viclenie, -ii, XXXV, 5. Vierme, XXV, 3. Vietuire, II, 8 ; XLVIII, 1 j LIV, 4 ; -a In Hristos, XLVII, 6. Vie^uitoare, XX, 4.10; XXXIII, 3. Viitor, XXXI, 3. Virtaite, I, 1. Voie, vezi : Voin^a. Vointa, VIII, 2.5 ; IX, 1 ; XXI, 7 ; -{a lui Dumnezeu, XIX, 3; XX, 4; XXI, 4 XXIII, 5; XXVII, 5; XXXIII, 3.8 XXXIV, 5; XXXV, 5; XXXVI, 5 XL, 3 j XLI, 3; XLII, 2; XLIX, 6 LVI, 1.2; LXI, 1 ; -ta lui Hristos lisus, XXXII, 4. Vorba, -be, XXXVIII, 2. Vorbire, — de rau, XXX, 3 ; XXXV, 5. Vreme, XXIII, 4; XLII, 5; XLIV, 3; — de ciumS, LV, 1 ; -mi rinduite, XL, 1.4. V Ucidere, — de frate, IV, 7. Umilinfa, LUI, 2 ; LVI, 1. Unire, XX, 3.10.11 ; XXXIV, 7 ; LI, 2 ; -a dragostei, L, 5. Zgomot, -ul mindriei, XVI, 2. Ziditor, LXII, 2. Zi, XI, 2; XX, 2; XXIV, 3; XXV, 4 ; XLIII, 5 ; -le, LIU, 2. SFtNTUL CLEMENT ROMANUL OMILIE NUMITA A DOUA EPISTOLA cAtre CORINTENI INTRODUCERE Scrierea aceasta, cu origine ioarte veche, a circulat secole de-a rin- dul ca a doua Epistold a Sfintului Clement Romanul catre Coiinteni. Cu acest titlu o avem in manuscrisele, care ne-o transmit : Codicele Alexandrin (sec. V) cu o lacuna de la capitolul XII, 5 pind la sfirsit si Manuscrisul Ierusalimitean 54 (anul 1056), care are textul integral. In amindoud manuscrisele, scrierea se gaseste dupd Epistola I catre Corinteni. Tot ca a doua Epistold catre Corinteni a lui Clement o trans- mite si versiunea siriacd. Antichitatea crestind, de dinainte de istoricul Eusebiu, o socoate la iel, epistold a lui Clement ■, Eusebiu, insd, ii contestd autentici- tatea, scriind astfel : «Trebuie sa se stie ca existd o a doua epistold a lui Clement -, dar noi n-avem despre ea o cunostinla precisd, ca de prima epistold, pentru ca nu stim dacd cei vechi au folosit-o» (III, 38, 4). Tot asa glasuieste si mdrturia lui Ieronim : *Circuld si o a doua epistold sub numele sdu (a lui Clement), dar nu-i recunoscutd de cei vechi» (De vir. ill, 15). Mai tirziu, in secolul IX, Fotie spune in Bi- blioteca sa : «Iar asa numita a doua Epistold este respinsa ca neau- lenticd» (126). Au lost, insd, in epoca patristicd $i scriitori care au socotit-o a lui Clement : Sever al Antiohiei, ava Dorotei si Maxim Mdrturisitorul ; dar cercetarile noi au dat dreptate lui Eusebiu, Iero- nim si Fotie. Scrierea aceasta nu-i o epistold, ci o omilie, o cuvintare ; cea mai veche cuvintare crestind, care a ajuns pind la noi. Tonul general al scrierii o aratd. Avem o foarte mare frecventd a modului de adresare : onba$te $i asculta cu credinfa si cu dragoste» (XV, 2) ; b) «Sd nu pdrem credinciosi ?i cu luare aminte numai atunci 92 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI cimd ne predi'ca preofii, s-ar vorbi de niste lu- cruri mici, pacatuiesc ; de facem asa, pacatuim si noi, ca nu stim de unde am fosrt: Chemiati, de Cine si 'spre ce lac, ca nu stim cite a su- ferit Iisus Hris'tos, patimind pentru noi. 3. Ce rasplaita li vom da Lui sau ce rod vrednic de ceea ce ne-a dat Bl noua ? Pentru cite lucruri sfinte nu-I 99 CAPITOLUL XI 1. Noi, asaidar, sa s'lujim lui Dumnezeu, cu inima curata si vom fi drepti ; iar daca nu-I vom sluji, tperitru ca ma credem in fagaduinta lui Dumnezeu, vom fi niste nenorociti. 2. Ca spune si cuvimtul pro- fetic : «Nenorociti sint cei indoielnici, cei care se indoiesc in inima ior, cei care spun : « Acestea de demu.lt le-am auzit si pe vremea pa- rintilor nostri, iar noi zi de zi am asteptat si nimic din acestea n-am vdzut». 3. Nefericitiior ! Comparati-vd cu un pom ! Luafi pildd vita de vie •, mai intii ii cad frunzele, apoi ldstdreste •, dupd aceasta agu- rida, apoi strugureie copt. 4. Tot asa si poporui Men a avut tulhurari si necazuri, dar mai tirziu va primi bunatd\ile» 11 . 5. Deci, fratii mei, sa nu ne indoim, ci sa staruim nadajduind, ca sa primim si rasplata. 6. Credincdos este Ced ce a fagaduit, ca va rasplati fiecaruia dupa fap- iele lui. 7. Daca vom face drep'tatea inaintea lui Dumnezeu, vom intra in imparatia Lui si vom primi fagaduinte'le «pe care urechea nu le-a auzit, nici ochiul nu le-a vdzut, nici la inima omului nu s-au suit» 1S CAPITOLUL XII 1. S3 asteptam, dar, in orice ceas, imiparatia lui Dumnezeu in dra- goste si dreptate, pentru ca nu stim ziua aratarii lui Dumnezeu. 2. Fiind intrebat Insusi Domnul de cineva cind va veni imparatia, a spus : Cind vor ii cele doud una, cind partea din afard va ii ca cea dind- untru, iar bdrbatul cu iemeia nu vor ii nici bdrbat, nici iemeie» 19 . 3. «Cele doud sint una», oind sipunem unii al'tora adevarul si cind in doua trupuri locuieste, fara fatarmicde, un singur suflet. 4. «Partea din aiard ca cea dinduntru», inseamna : sufletul este partea dinauntru, iar trupul partea din afara ; dupa cum trupul tau se vede, tot asa sa se vada si sufletul tau in faptele cele bune. 5. *Barbatul cu iemeia nu vor ii nici bdrbat nici iemeie» vrea sa sipuna ca fraiteJle cind vede o sora sa nu gindeasca de ea ca e femeie, nici sora cind vede un frate sa nu gind'easca de el ca de un barbat. 6. «Ciind vet-i face acestea, spune Domnul, va veni imparatia Tatalui Meu». CAPITOLUL XIII 1. Sa ne pocaim odata, fratilor ! Sa fim cu mintea treaza spre bine ! Ca sintem pilini de mralta nebuinie §i rautate. Sa stergem de pe noi 17. Text necunoscut. A fost folosit §i de Sfintul Clement Romanul in Epistola catre Corinteni, XXII, 3. 4, cu oarecare deosebire. 18. Is. 64, 3 ; Rom. 2, 9. 19. Text necunoscut. 100 SCRIERILE PARINJILOR APOSTOLIC1 pacatele ee'le de mat inain'te si sa ne mintuim, pocaindu-ne din su- flet. Sa nu fim liingusitori cu oamenii, nici sa voim sa ne plaeem numai noua insine, ci si oamenilor din afara, in drepiate, ca sa nu fie hulit, din pricina noastra, numele lui Dumnezeu. 2. Ca spune Dom- nul : «Totdeauna se huleste nutnele Meu in toate neamurile* ■, 20 si iarasi : «Vai de acela din pricina cdmia este hulit numele Meu '» 21 . In ce ise huleste ? «In aceea ca nu faceti ce voieso. 3. Ca neamurile, auzinid din gura noastra cuvinte'le lui Dumnezeu le admira ca frumoase si marete ; apoi, vazind ca faptele noastre nu sint vrednke de cuvintele pe care le spunem, se intorc de aici spre hula, spunind ca sint basm si inselatorie. 4. Chid aud de la noi, ca Dumnezeu spune : «Nu ave{i nici o multumita, dacd iubiU pe cei ce va iubesc, ci aveti multumita dacd iubitf pe du$mani $i pe cei ce vd urasc» ; 22 cind le aud pe ace'stea, aidmira covirsirea bunatatid ; dar cind vad ca noi nu numai ca nu iubim pe cei ce ne urasc, dar ca nu-i iubim nici pe cei care ne iubesc, rid de noi si este hulit numele Qui Dumnezeu. CAPITOLUL XIV 1. Deci, frafilor, daca vom face voia lui Dumnezeu, Tatal nostru, vom face parte dan Biserica cea dintii, cea duhovnicea&ca, oea creala inainte de soare si de luna ; dar daca nu vom face voia Domnului, vom face parte din Scriptura, care zice : «A ajuns casa Mea pe$tera de tilhari» 2S . Sa aiegem, deci, sa facem parte din Biserica viet-ii, ca sa ne mintuim. 2. Nu cred ca nu sti|i ca Biserica vie este «trupul lui Hristos» 2i ; ca spume Scriptura : «A fdcut Dumnezeu pe om bdrbat $i femeie» 25 ; barbatul este Hristois ; femeia este Biserica ; ca inca si car|ile profetilor si apostolii invafa ca Biserica nu este din timpul de acum, ci de mai inainte ; ca era duhovniceasca, ca isi lisusul nostru, dar s-a aratat in zilele din urma, ca 'Sa ne mintuiasca. 3. Biserica, care era duhovniceasca, s-a aratot in trupul lui Hristos, aratindu-ne ca daca cineva din noi va paistra Biserica in trupul sau si nu o va strica, o va primi in Duhul eel Sifint ; ca trupul acesta este o ima- gine a Duhulul ,- si eel care strlca imoginea nu se va impartasi cu 20. Is. 52, 5. 21. Text necunoscut. 22. Lc. 6, 32. 35. 23. Ier. 7, 11 ; Ml. 21, 13; Mc. 11, 17; Lc. 19, 46. 24. E/es. 1, 22. 23. 25. Fac. 1, 27. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (II) 101 originalul. Deci aceasta vrea sa va spuna, fratilor : Pastrami trupul, ca sa va impartasiti cu Duhul. 4. Daca spunem ca 'trupul este Bise- rica, iar Duhul este Hristos, urmeaza ca eel care a batjocoriit trupul a batjocorit Biserica ; iar unul ca acesta nu se va impartasi cu Duhul, care este Hristos. 5. De a'tfta via^S si nes'tricaeiune se poate impartasi trupul ace'sta cind Duhul cel Sfint se uneste cu el, incit nici nu poti spune, nici grai «ceie pe care le-a pregatit Domnuh 2B celor alesi ai Sai. C API TOLUL XV 1. Nu socot ca am dat un sifat nelinsemnat despre rnfrinare ; pe acesta, de-1 va urma cineva, nu-i va parea rau, ci se va mintui si pe el si pe mine, eel ce 1-am sfatuit. 2. Ca nu-i mica plaita de aduci la mintuire un suifle't ratacit si pierdut. Aceasta o putem da ca rasplata lui Dumnezeu Ce'l ce ne-a creat ; anume daca si ceil ce vorbeste si ce^l ce a'scu'Ma, vorbeste si ascufta cu credinta -si cu dragoste. 3. Sa ramlinem, dlar, drepti si cuviosi in cele ce am crezut, ca sa-L rugam cu indraznire pe Dumnezeu, Care zice : «/ncd graind tu, ifi vol spune : lata sint aici» 27 . 4. Cuvintul acesta este semn de mare fagaduinta. Prin el Domnul spune ca este mai grabnic la dat deciU eel care-1 roaga la cerut. 5. Avind, deci, parte de o a'tflt de mare bunatate, sa nu ne pizmuim unii pe altii, oind primim niste bunatati asa de mari. Pe cit de mare plaeere aduc acesie cuvinte celor ce de stavesc, tot pe atit de mare osinida aduc ce'lor ce nu asculta de ele. CAPITOLUL xvi 1. Sa luam, deci, fratilor, nu mic pri'lej de a ne pocSi. Cit avem limp sa ne intoarcem la Dumnezeu Cel ce ne-a chemat, pina 11 mai avem inca pe Cel ce ne primeste. 2. Daca ne lepadam de placerile acestea si daca ne stapinim su'fletul nostru si nu-i mai implinim pof- tele lui cele rele, vom avea parte de mila lui Iisus. 3. S'ti^i ca «vine ziua judec&tii, ca un cuptor care arde» 28 •, si «se vor topi unele ce- iuri» 2B si toit pSmintul ca plumbul topi't in foe ; si atun'ci se vor arata faptele cele ascunse si vazute ale oamenilor. 4. Buna este, dar, mi- lostenia, ca pocainta a palcatu'lui ; mai bun es'te postal decit ruga- ciunea, iar milostenia mai buna decit amindoua. «Dragostea acoperd 26. 1 Cor. 2, 9. 27. Is. 58, 9. 28. Mai. 4, 1. 29. Is. 34, 4. 102 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI mulfime de pacate» 30 , iar rugaciunea, pornita dintr-o oonstiinta cu- rala, izbaveste de moarte. Feri'cit este tot eel gasit desavirsit in aces- tea ; ca milO'Stenia este usurare de paidate. CAPITOLUL XVII 1. Sa ne pocaim, dar, din toata inima, ca sa nu piara nimeni din- tre noi. Daca avein poruncile si le facem, departindu-ne de idoli si invatind pe al^ii credinta, apol cu mult mai mult nu trebuie sa lasam sa piara un suflet, care cunoaste pe Dumnezeu. 2. Sa ne ajutam, dar, unii pe al^ii, sa-i povatuim pe cei slabi spre bine, ca 'sa ne mintuim toti ; sa ne sfaituim unii pe altii si sa ne intoarcem la credinta. 3. Sa nu parem credinciosi si cu Iuare aminte numai atunci cind ne pradica preotii, ci si cind ne ducem acasa, sa ne amkitim de poruncile Dom- nului ; sa nu ne lasam atrasi de pofteie lumesii, ci, adunindu-ne mai des, sa ne s'traduim a propasi in poruncile Domnului, pentru ca «g'm- dind tofi acelasi lucrum 31 , sa fim uniti pentru viata. 4. Ca a spus Domnul : «Vin sa adun toate neamurile, semintiile si limbile» 32 . Aceste cuvinte le spune despre ziua aratarii Lui, cind va veni sa ne ras- cumpere pe fiecare dupa faptele sale. 5. Si cei neeredinclosi «vor vedea slava» 33 si puterea Lui si se vor minuna cind vor vedea ca Iisus este Imparaitul lumii si vor zice : «Vai noud, ca Tu eroi si nu stiam si nu credeam si nu ascultam de preotii care ne predicau despre mintuirea noastra». Si «viermele lor nu va muri si iocul lor nu se va stinge si vor li priveald la tot trupul» 34 . 6. Profetul vorbeste de ziua aceea a judecatii, cind vor vedea pe aceia dintre noi care n-au crezut si au rastalmacit poruncile lui Iisus Hrlstois. 7. Iar dreptii, care au facut fapte bune, care au rabdat chinuri si au urM pla'oerile sufletului, cind vor vedea pe cei care s-au departat de credinta si care s-au le- padat, cu cuviritele sau cu faptele, de Iiisus Hristos, ca sint chinuiti cu ohinurd cumplite in focui eel ne's'tins, vor da slava Dumnezeului lor, zicind : «Va fi nadejde ce'lui ce a slujit lui Dumnezeu din toata inima». CAPITOLUL XV III 1. Sa fim, dar, si noi dintre aceia care-I multumesc si-I slujesc lui Dumnezeu si nu dintre necredinciosii, care vor fi o'sinditi. 2. Ca si eu 30. 1 Pt. 4, 8. 31. Rom. 12, 16. 32. fs. 65, 18. 33. Is. 66, 18. 34. Is. 66, 24. SF. CLEMENT ROMANUL, CATRE CORINTENI (II) 103 sint cu total pacatos si nu ma pot scapa de Ispita ; sint dnca in mij- looull unel'telor diavolului, dar ma straduiese sa urmaresc dreptatea, ca sa pPt fi cat mai aproape de ea, temiindu-ma de juidecata ce va sa fie. CAPITOLUL XIX 1. Deci, fratilor si surorilor, dupa cuvintul Dumnezeului adevaru- lui 35 , va citesc aceasta cuvintare, ca sa fiti cu luare aminte la cele scri- se, spre a va mintui si voi si acela dintre vol care va citeste. Plata pe care v-o cer este sa va pocai|i din toavS, dar, copii ai bucuriei, ca Domnul eel bun ne-a des- coperit nou& mai dinainte toate, ca sa cunoastem pe Cine trebuie sS JaudSm, piultumindu-i pentru toate. 2. Asadar, daca Fiul lui Dumnezeu, fiind Domn si avind sa judece viii si mortii 62 , a suferit, ca rana Lui sa ne dea via|a\ sa credem ca Fiul lui Dumnezeu nu putea patirai decit pentru noi. 3. Dar pe cind era rastignit «a lost addpat cu o\et si fiere> r,:i . Ascultatj, cum au aratat mai dinainte aceasta preo|.ii templului. Este scrisa in lege porunca : «Ce7 care nu va posti postul, cu moarte sa lie nimicit» 64 ,• a poruncit Domnul, pentru ca si El avea sa aduca jertfa pentru pacatele noastre vasul duhului 65 r ca sa se implineasca preinchipuirea, care a fost in Isaac adus pe jertfelnic. 4. Ce spune in profet ? «§;' sa. minince din \apul jertlit in zi de post pentru toate pdcatele» m . Luati bine seama ! «$i sa minince numai preofii toti intestinele nespd- laie cu o(ef» 67 . 5. Pentru ce ? «Pentru ca ave{i sa Ma adapa^i cu fiere si cu o|et pe Mine Care Imi voi jertfi trupul Meu pentru pacatele poporului Meu celui nou ; min- ca\i numai voi, in timp ce poporul va posti si-si va bale pieptu! fiind imbracat cu sac si cu cenusa !>?. Ca sa arate ca El trebuie sa patimeasca multe de la ei. 6. Dar cum a poruncit ? Fi|i cu luare aminte : tL.uafi doi fapi irumosi si asemdnatori si adu- cefi-i jertfd ; si sd ia preotul unul spre ardere de tot pentru pdcate» 6S . 7. Dar cu celSlalt ce sa faca ? *Blestemat, zice, sd tie celalalt» 69 . Uita|i-va cum esLe aratata pre- inchipuirea lui Hristos ! 8. «$i scuipati-1 to\i si in\epa\i-l si puneli in jurul capului lui Una rosie si asa sd lie alungat in pusf/e» 70 . $i dupa ce se fScea asa, eel ce finea fapul il ducea in pustie, ii lua lina si o punea pe un maracine numit rahia, ai carui lastari obisnuim sa-i min- 62. 2 Tim. 4, 1. 63. Mf. 27, 34. 48. 64. Lev. 23, 29. 65. vasul duhului, adica : trupul. 66. Text necunoscut. 67. Text necunoscut. 68. Lev. 16, 7. 9. 69. Lev. 16, 8. 10. 70. Text necunoscut. BARNABA, EPISTOLA 123 cam atunci cind sintem pe cimp ; ca numai acest maracine are fruc- fele dulci. 9. Ce inseamna dar aceasta ? Fiti cu luare aminte ! «Un t a P P& altar, celdlalt biestemat» 7I si eel blestemat a fost incununat ! Pentru ca II vor vedea intr-o zi pe Iisus venind si avind in jurul trupului o haina rosie pina la picioare si vor zice : «Nu este oare Acesta Acela pe Care noi L-am rastignit, batjo- corindu-L, impungindu-L si scuipindu-L ? Intr-adevar, Acesta este Acela care spunea ca este Fiul lui Dumnezeu*. 10. Dar cum se face ca este asemenea aceluia ? Trebuia sa fie tapii asemenea, frumosi si de aceeasi statura 72 , pen- Iru ca atunci cind II vor vedea pe Iisus revenind, sa se inspaiminteze de asemSnarea cu Japul. lata, dar, ca tapul este preinchipuirea lui Iisus, Care avea sa patimeasca ! 11. Dar ce inseamna ca au pus lina in mijlocul spinilor ? Este tot o preinchipuire a lui Iisus, pusa Bisericii ; ca daca vrea cineva sa ia lina cea rosie, trebuie sa patimeasca multe, pentru ca spinii sint infricosatori si inteapS pe eel care vrea sa puna mina pe ei. «Asa ca cei care vor sa Ma vada, spune Iisus, si sa ajunga in impa- ra|ia Mea, trebuie sa Ma primeasca, suferind si patimind». CAPITOLUL VIII 1. Ce preinchipuire socot4 cS este, ca s-a poruncit lui Israil — ca barbatJi, care au foarte mari pacate, sa aduca jertfa o junice, sa o junghie si sa o arda, apioi copiii sa ia cenusa si s-o toarne in vase si sa puna de jur imprejur pe lemne lina rosie — lata si lina rosie, o alta preinchipuire a crucii ! — si isop si asa copiii sa stropeasca poporul, unul cite unul, ca sa se curate de pacate ? 7S . 2. Ginditi-vS cit de simplu va grSieste ! Vitelul este Iisus ; cei care-L jertfesc, sint b&rbati pacatosi ; ei sint cei care L-au adus la jun- ghiere. Dupa 74 aceasta, nu mai sint acei barbati, nu mai este slava pacStosilor. 3. Copiii, care stropesc, sint cei care ne-au bineveslit noua 71. Lev. 16, 8. 72. Lev. 16, 7. 73. Num. 19, 2—10. 74. «Dupd aceasta... pdcalo$ilor». H. Hemmer, (op. cit., p. 59) §i P. Pringet — R. A. Kraft (op. cit., p. 139) trad. : «Dupa aceasta s-a st'usit cu acesti oameni, s-a sthsit cu slava pacatosilor*, iar Dr. Franz Zeller (op. cit., p. 88) traduce : «Totusi acum destul cu acesti oameni, destul cu vorbilul despre pacatosi*. H. Hemmer (op. cit., p. CX), in comentarul facut acestui text, e de parere cS textul trebuie sa fie o glosa marginala, scrisa inainte de 350 de un cititor antisemit, pentru ca aceste cuvinte lipsesc in versiunea latina. 124 SCR1ERILE PARINJILOR APOSTOLICI iertarea pScatelor si cura^ia iniraii, carora le-a dat stapinire sa pre- dice Evanghelia 75 ; si sint doisprezece spre marturie semintiilor — ca douSsprezece erau semintiile lui Israil. 4. Pentru ce sint trei, copiii care stropesc ? Spre m5rturie lui Avraam, Isaac si Iacov, ca acestia sint mari ina- intea lui Dumnezeu. 5. Dar pentru ce lina pe lemn ? Pentru ca imparatia lui Iisus este pe lemn 76 si pentru ca cei care cred in El vor trai in veac. 6. Pentru ce impreuna cu lina si isopul ? Pentru cS in imparatia Lui vor fi zilele rele si murdare, in care noi vom fi mintuitf, pentru ca si eel care este bolnav la trup de rapan se tamaduieste cu isop. 7. De aceea ne sint noua atit de clare cele ce s-au intimplat, iar acelora 77 intunecate, pentru c8 ei n-au ascultat de glasul Domnului. CAPITOLUL IX 1. Despre urechi spune iarasi ca El a taiat imprejur urechile si ini- mile noastre. C3 Domnul spune prin profet : «Cu auzul urechii M-au auzit» 78 ,• si iarS^i zice : «Cu auzul vor auzi cei de departe $i vor cu- noa$te acele pe care le-am iacut» 79 ; si «taiap imprejur, 7ice Domnul, inimile voastre» 80 . 2. Si iarSsi zice : «Ascultd, Israile, ca acestea zice Domnul Dumnezeul tdu» 81 . Si iarasi Duhul Domnului profeteste : «Cine este eel ce voieste sa trdiascd in veci ? 82 Cu auzul sa audd glasul slu- jitorului Meu» 8S . 3. Iarasi zice : «Ascultd, cerule, si ia in urechi, pd- mintule, ca Domnul a grdit acestea spre marturie» M ■, §i iarasi zice : «Ascultati cuvintul Domnului, conduedtorii poporului acestuia» M ,• si iarasi zice : «Ascultati, liilor, glasul celui ce strigd in pustie» m . Asa- dar, a taiat imprejur auzul nostru, ca, auzind cuvintul, noi sa credem. 75. adicS : apostolii. 76. pe lemn, adica : pe cmce. 77. acelora, adica : iudeilor. 78. Ps. 17, 48. 79. Is. 33, 13. 80. Ier. 4, 4. 81. Ier. 7, 1. 2. 82. Ps. 33, 12. 83. Ies. 15, 26. 84. Is. 1, 2. 85. Is. 1, 10. 86. Is. 40, 3. BARNABA, EPISTOLA 125 4. Dar si taierea imprejur, in care isi puneau iudeii increderea, s-a desfiintat. Ca Dumnezeu le-a spus sa nu se faca taiere imprejur a trupului ,■ dar ei au calcat porunca lui Dumnezeu, pentru c& un inger rau i-a inselat. 5. Si le-a spus lor : «Acestea spune Domnul, Dumnezeul vostru — aici vad eu porunca — : Nu semdnafi in spini ! Pentru Dum- nezeul vostiu idiati-vd imprejur* m . Si ce zice ? «Tdiati imprejur rdutatea din inima voastrd» 88 ; si zice iarSsi : «Iafd, zice Domnul, toate neamurile sint netdiate imprejur la trup, iar po- porul acesta este netdiat imprejur la inimd» 89 . 6. Dar ma vei intreba : Poporul lui Israil a primit taierea imprejur ca o pecete ; dar si siria- nul si arabul si toti preotii idolilor sint taiatl imprejur ! Oare si ei fac parte din Testamentul lor ? tncS si egiptenii sint taia^i imprejur. 7. Despre toate acestea aveti, fii ai dragostei, o bogata invStatura : Avraam eel dintii s-a taiat imprejur ; s-a taiat imprejur avind indrep- tate mai dinainte privirile spre Iisus, ca a primit invataturile celor trei litere. 8. Ca spune Scriptura : «£i Avraam a tdiat imprejur optsprezece s/ trei sute de bdrba{i din casa lui» 90 . Care este deci gnoza ce i-a fost data ? Vedeti, ca Scriptura zice mai intii «optsprezece» si dupa ce face o pauza zice «trei suie». Optsprezece se scrie cu literele I zece, si H, opt ; din aceste cifre ai numele Itj (aooo) = Iisus ; si pentru ca crucea, care are forma literei T, avea sa aiba harul, Scriptura zice si «rrei sute» 91 ; deci cifra aceasta 318 arata pe Iisus cu douS litere 92 si crucea cu o liter a 93 . 9. Cel care a pus in noi darul sadit al invataturii Lui stie ca nimeni n-a invatat de la mine un cuvint mai adevarat ; dar stiu ca si voi sinteti vrednici de el. CAPITOLUL X 1. Cind Moisi a spus : «Sd nu mincati pore, nici vultur, nici uliu, nici cioard, nici pe?te, care nu are solzi» M , a primit trei invatlturi in sens spiritual. 2. In sfirsit, le zice iudeilor in Deuteronom : «Si voi 87. ler. 4, 3. 4. 88. Deut. 10, 16. 89. let. 9, 25. 90. fac. 17, 23 ; 14, 14. 91. Tred sute se scrie In ltoiba greaca prin litera taf : T. 92. t ?i 1 93. T. 914. Lev. cap. 11 ; Deut. cap. 14. 126 SCRIBRILE PARINTILOR APOSTOLICI spune poporului acestuia indreptarile Mele» 95 . Deci, nu este o poruncS a lui Dumriezeu, ca sa nu minince •, ca Moisi a grait in duhul. 3. Despre «porc» a vrut sa spuna aceasta: «Sa nu te lipesti, zice el, de astfel de oameni, care sint asemenea porcilor !». Cu alte cuvinte : oamenii, cind traiesc in belsug, uita de Domnul ,• dar cind sint in nevoi isi aduc aminte de Domnul ,- ca si porcul, cind mininca, nu stie de sta- pinul sau ; dar cind e flamind, guita ; iar daca primeste de mincare iarasi tace. 4. «Sd nu miriinci nici vultur, nici uliu, nici gaie, nici cioara» fi6 ca sa nu te lipesti, spune Moisi, nici s3 te asemeni cu astfel de oameni, care nu stiu sS-si cistige hrana lor cu ostenealS si sudoare ; ci, cu far^delegea lor, rapesc averi straine ,■ si mergind, cu infatisare nevino- vata, pindesc si se uita de jur-imprejur pe cine sa despoaie din pri- cina lacomiei lor ; ca si pasarile acestea, care nu-si cistiga singure hrana, ci stau trindave si cauta cum sa minince carnuri straine ; sint o ciuma, prin rautatea lor. 5. «.Sa nu mininci, spune Moisi, nici tipaii, nici caracatite, nici sepie* ° 7 . «Sa nu te asemeni, spune Moisi, lipindu-te de niste oameni ca acestia, care pina la sfirsit sint nelegiuiti si osinditi la moarte ,■ dupa cum si aceste vie|uitoare ale marii sint singurele blestemate sa inoate in adinc, ca nu inoata ca celelalte, ci locuiesc pe pamintul de jos din adinc. 6. Dar «nj'ci* iepure sa nu mininci» 98 . Pentru ce ? Ca sa nu fii sodomit, nici s& te asemeni cu unii ca acestia ; cS iepu- rele isi schimba in fiecare an culcusul ,■ deci citi ani traieste atitea culcusuri are ". 7. Dar - nainte, VI, 14; -ul dragostei Dom- nului, I, 3 ; Dumnezeu a venit la aceia pe care i-a preatit -ul, XIX, 7 ; -ul i-a spus inimid lui Moisi, XII, 5 ; Hristos a adus jertfa pentru pa- catele noastre vasul -lui, VII, 3 ; Dumnezeu slaveste vasul -ului Sau, XI, 9 ; Iacov a vazut in -ul, XIII, 5 ; Moisi a grait In -ul, X, 2 ; ne ridi- cam din apa, avlnd tn -ul frica si 140 SCRIERILE PARINJILOR APOSTOLICI nadejdea in Iisus Hristos, XI, 11 ; cu -ul vostru, XXI, 9 ; bogat cu -ul, XIX 2 Dumnezeu, I, 2, 3, 7 ; II, 4; III, 6; IV, 9, 11 ; V, 5, 10, 11, 12; VI, 3, 12; VIII, 4; IX, 4; XI, 9; XII, 2, 5; XIII, 7; XIV, 1; XV, 1, 4, 6; XVI, 1, 6, 7, 8; XVIII, 1 ; XIX, 2, 4, 6, 7; XX, 1, 2; XXI, 1, 5, 6; — este Domn din veci pina in veci, XVIII, 2. Dusman, -i, XVI, 4. XVIII, 1 ; XIX, 1. Grija, I, 5. Gura, X, 8, 9; XI, 8; XVI, 9, 10. H Haina, — rosie, VII, 9. Har, I, 2 ; V, 6 ; XXI, 7. Hiena, X, 7. Hotarire, — vicleana, XIX, 3. Hrana, X, 4, 11. Hristos, VI, 7; XV, 9; — , Fiul lui Da- vid, XII, 10. Efrem, XIII, 5. Egiptean, -eni, IX, 6. Enoh, IV, 3. Eva, XII, 5. Evanghelie, V, 9; -lii, VIII, 3. Facere, -a lumii, XV, 3. Fapta, -te, I, 6, 7 ; XII, 7 ; XIX, 1 ; XXI, 1. Fagaduinta, XV, 7 ; XVI, 9 ; -\a data pa- rintilor, V, 7. Fapturfi, -ra lui Dumnezeu, XX, 2 ; -ra noastra, VI, 12. Faradelege, IV, 1, 9; X, 4; XIV, 5; XV, 5, 7 ; XVIII, 2. Fatarnicie, XIX, 2 ; XX, 1 ; XXI, 4. Femeie, X, 7 ; -mei, X, 9. Fermecatorie, XX, 1. Fiara,-rele, VI, 18. Fiere, VII, 5. Fiica, XIX, 5; -elor, I, 1. Fine, X, 7. Flu, XIII, 4 ; XIX, 5 ; fii, XIII, 5 ; fii ai dragostei, IX, 7; XXI, 9; fii ai lui Dumnezeu, IV, 9 ; fiilor, I, 1 ; XV, 4. Fiul, VI, 12; XII, 11; XV, 5; — Iisus, XII, 8; — lui David, XII, 10; — lui Dumnezeu, V, 9, 11 ; VI, 12; VII, 2, 9; XII, 10. Folos, -ul eel de obste, IV, 10. Frate, XIX, 4; -atii mei, IV, 14; V, 5; -atilor, II, 10 ; III, 6 ; VI, 10, 15. Frica, II, 2; XIX, 7; -ca de Domnul, XIX, 5 ; -ca de Dumnezeu, I, 7 ; IV, 11 ; XX, 2; -ca in Iisus, XI, 11. Fruct, -e, VII, 8. Gaie, X, 4. Gaura, gauii, X, 6. Gind, IV, 13; — bun, XXI, 2; doua -uri, XIX, 7. Glas, -ul Domnului VIII, 7. GnozS, VI, 9; IX, 8; X, 10; XIII, 7; Iacov, VIII, 4; XIII, 4, 5. Idol, -i, IV, 8; IX, 6. Idololatrie, XVI, 7; XX, 1. Iepure, X, 6. Iertare, — a pacatelor, V, 1 ; VI, 11 ; VIII, 3 ; XI, 1 ; XVI, 8. Iisus, IV, 8; VI, 9; VII, 10, 11; VIII, 2, 5; IX, 7, 8; XI, 11 ; XII, 6, 7, 10. Isus al lui Navi, XII, 8, 9 ; — , prelnchi- puire a Fiului lui Dumnezeu, XII ,10. Inima, IV, 8; VI, 15; VIII, 3; IX, 1, 5; X, 11, 12; XI, 11 ; XII, 2; XIV, 5; XV, 6; XVI, 7, 8; XIX, 2 ; — vi- cleana, XX, 1. Iosif, XIII, 4, 5. Isaac, VII, 3 ; VIII, 4 ; XIII, 3. Iscoada, XII, 9. Isaia, XII, 11. Isop, VIII, 1, 6. Israil, IV, 14; V, 2, 8; VI, 7; VIII, 1, 3; IX, 6; XI, 1 ; XII, 2, 5; XVI, 5. Israilit, -iti, XII, 2, 5. Iudeu, III, 6; -ei, III, 1; IV, 8, 14; IX, 4 ; X, 2, 9, 12 ; XI, 1 ; XII, 5 ; XIV, 5. I Imparatie, -ia Domnului, IV, 13 ; -ia lui Dumnezeu, XXI, 1 ; -ia lui Iisus, VII, 11; VIII, 6; -ia lui Iisus este pe lemn, VIII, 5. Imprejurare, -rari de fata, I, 8; IV, 1. Inceput, XV, 3 ; -ul facerii lumii, XV, 3. Inchinare la idoli, vezi : idololatrie. Incredere, IX, 4. Indatoriri, XXI, 8. Jndreptare, -tari, X, 2; XVI, 9; -tarile Domnului, X, 11 ; XXI, 1 ; -tarile lui Dumnezeu, I, 2; IV, 11; XXI, 5. tnfatisare, — nevinovata, X, 4. ilnfrmare, II, 2. Inger, — rau, IX, 4 ; -ri luminal, XVIII, 1 ; -ii satanei, XVIIJ, 1. Ingimfare, XX, 1. Intemeiere, — a lumii, V, 5. BARNABA, EPISTOLA 141 Intoaiecere, XI, 8. Intunecat, eel — , IV, 10. Intuneric, V, 4; X, 10; XIV, 5, 6; XVIII, 1 ; XX, 1 ; XXI, 1. Intelegere, X, 12. Intelepciune, II, 3; VI, 10 ; XXI, 5; — a indreptarilor, XVI, 9. Inteles, X, 11. Invatatura, IX, 7 ; XVI, 9 ; XVIII, 1 ; XIX, 10; -ra celor trei litere, IX, 7; -ra despre mincare, X, 10 ; -ra Dom- nului Iisus, XIV, 5 ; -ra lui Iisus, IX, 9; trei^uri, X, 1, 9, 10; X, 9; X, 10; -urile Domnului, I, 6. Inviere, V, 7; VI, 17; XXI, 1; -a din morti a Domnului, V, 6. Jertfa, II, 4 ; VIII, 1 ; -fe, II, 4 ; -fe pen- tru pacate, VII, 3. Jertfelnic, VII, 3. Judecata, I, 6; XIX, 10; XXI, 6; — dreapta, XX, 2. Judecator, -i nelegiuiji ai saracilor, XX, 2. Jug, -ul necesitatii, II, 6. Junghiere, VIII, 2. Junka, -ce, VIII, 1. Lapte, VI, 17. Lacomie, X, 4; XX, 1. LSmurire, -ri, XVII, 1. Lastar, -ri, VII, 8. Lege, VII, 3 ; XX, 1 ; — a iudeilor, III, 6 ; — a noua a Domnului nosLru Iisus Hristos, II, 6. Legiuitor, -ri, XXI, 4. Lemn, VIII, 5; XII, 7; Fiul lui Dumne- zeu a patimiit pe — , V, 13; -e, VIII, 1. Lepadatura, IV, 9; VI, 5. Limba, -ba este cursa a mortii, XIX, 8. Litem, IX, 8 ; -re, IX, 7, 8. Lina, VII, 8; VIII, 6 ; — pe lemn, VIII, 5; — ■ rosie, VII, 11; — rosie pre- inchipuire a crucii, VIII, 1. Luare aminte, II, 10 ; IV, 6, 9. Locuinta, -{a inimii, XVI, 7, 8. Lucrare, — de bucurie, X, 11. Lucru, -1 minilor lui Dumnezeu, V, 10 ; -ri, I, 4, 8; III, 1 ; X, 11 ; -rile caii celei rele, IV, 10 ; -rile faradelegii, IV, 1 ; -rile prezente si viitoare sint taine, XVII, 2. Lume, V, 5; XV, 3, 8; XXI, 5; -a a- ceasta, X, 11. Lumina, XIX, 1 ; XVIII, 1 ; -na ochilor, XIX, 9. Luna, XV, 5. Lupta, XII, 2. M Magie, XX, 1. Manasi, XIII, 5. Maracine, VII, 8. Marturie, I, 6, VIII, 4; XV, 4; -ia se- mintiilor, VIII, 3. Masura, -ra pacatelor, XIV, 5. Mie, — de ani, XV, 4. Miere, VI, 17. Minciuna, XX, 2. Minuni, V, 8; IV, 14. Mina, II, 6 ; VII, 1 1 ; XVI, 7 ; XIX, 5 ; -a Domnului, IV, 7 ; -a dreaptS, XIII, 5, 6; -ni, IV, 8; V, 5; XII, 2; XIX, 10; — intinsa, XIX, 9; -nile lui Dumnezeu, V, 10. Mincare, X, 3, 10; -cari, X, 9. Mindrie, -ia puterii, XX, 1. Mintuire, II, 10. Moarte, V, 11 , X, 5 ; XII, 2, 5; XIV, 5; XVI, 9 ; XIX, 2, 7, 8 ; XX, 1 ; -ea Domnului, V, 6. Moisi, IV, 6, 8; VI, 8; X, 1, 4, 5, 7, 8, 9, 11 ; XII, 2, 5, 6, 7, 8; XIV, 2, 3, 4 ; XV, 1 ; — a grait in duh, X, 2. Mort, -ti, V, 6 ; -ii, VII, 2. Mostenire, IV, 3; XIV, 4. Mostenitor, -ul Testamentului, XIII, 6 ; -i ai testamentului Domnului, VI, 19. Muntele Sinai, XV, 1. Murdarie, XI, 11. N Nadejde, IV, 8; VI, 3; XI, 8; XVI, 2 f -a in Iisus, XI, 11 ; -a vietii, I, 6. Neaim, cei de alt — , XII, 2 ; -uri, XVI, 2. Necuratie, X, 8. Nelegiuire, X, 9. Netemere, — ■ de Dumnezeu, XX, 1. Nevastuica, X, 8. Nevoie, nevoi, X, 3. Nimicire, V, 1. Noapte, XIX, 10. Nume, IX, 8 ; XII, 8, 9 ; -le Domnului, I, 1 ; XVI, 7, 8. Obraznicie, XX, 1. Ochi, V, 10 ; XIX, 3. Odihna, — deplina, XV, 7. Om, V, 4; XVI, 10; XIX, 4; -ul este pamint, care sufera, VI, 9 ; oameni, V, 9; X, 3, 4, 5; XXI, 2; oamenii n-ar Ii ramas vii daca Domnul n-ar fi venit in trup, V, 10. Qpt, XV, 8, 9. Optsprezece si trei sute, IX, 8. Orasul (IerusaMm), XVI, 5. Orfan, XX, 2. 142 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI Osteneala, X, 4; XXI, 8. Otet, VII, 5. Pace, I, 1 ; XXI, 9. Pasare, -ri, X, 10; X, 4,- -rile cerului, VI, 18. Patima, -ma Domnului, V, 5 ; VI, 7. Pacat, XIX, 4, 10, 12; XX, 2; -e, IV, 6, 13; V, 1, 11; VI, 11; VII, 3; VIII, 1; XI, 11; XII, 2, 5, 10; XIV, 1, 5; XVI, 8; -ele poporului celui nou, VII, 5. Pacatos, -osi, VIII, 2. Pamtnt, V, 7; VI, 9, 17; XII, 9; -ul din adinc, X, 5; -ul eel bun, VI, 16. Parinte, -nti, XIV, 1. PSrtas, XIX, 8. Pecete, IX, 6. Pedeapsa, XX, 1. Peste, -ti X, 10. Piatra, IV, 7 ; VI, 3 ; -ra din capul un- ghiului, VI, 2. Picior, -oare, VII, 9. Pieire, XVI, 5. Piept, VII, 5. Pilda, -da Domnului, VI, 10. Plntece, XIX, 5. Pirga, -ga celor viitoare, I, 7. Plata, XI, 8 ; -ta rautatii, IV, 12. Placa, cele doua placi, IV, 8 ; placi de piatra, IV, 7. Plasmuire, -a lui Adam, VI, 9. Pocainta, XVI, 9. Porta, 4a trupului, X, 9. Popor, III, 6; IX, 5; X, 2; XII, 6, 8; XIII, 1, 2, 3, 7; XIV, 1, 2; — stint, XIV, 6 ; -ul, VII, 5 ; VIII, 1 ; -ul eel dintii, XIII, 6; -ul eel nou, V, 7; VII, 5; -ul lui Israil, IX, 6; XVI, 5; -ul mostenirii Domnului, XIV, 4 ; -ul viitor, XIII, 5. Pore, X, 3, 10 ; -i X, 3. Porunca, VI, 1 ; VII ; 3 ; IX, 4 ; XII, 5 ; XXI, 8 ; -ca lui Dumnezeu, X, 2 ; -ci, VI, 18; X, 12; cele zece -ci, XV, 1 ; -cile Domnului, XIX, 2 ; -cile in- vataturii, XVI, 9 ; -cile lui Dumne- zeu, IV, 11. Pricepere, II, 3 ; VI, 10 ; XXI, 5. Priveghere, XXI, 7. Prada, X, 10. Preinchipuare, VII, 3 ; VIII, 1 ; XII, 10 ; XIH, 5 ; -a crucii, XII, 2 ; -a lui Iisus, VII, 10, 11; XII, 6; XII, 5; -a lui Hristos, VII, 7. Preot, -otii idolilor, IX, 6 ; -otii templu- lui, VII, 3. Pricepere, X, 12. Privire, IX, 7. Profet, VI, 8, 14; VII, 4; XI, 6, 8, 9 XII, 3, 8; XIV, 7, 8, 9; -ul, IV, 4 V, 13; VI, 2, 4, 6, 7, 10, 13; XI, 2 XIV, 2 ; -eti, I, 7 ; II, 4 ; V, 6, 11. Profetfei XIII, 4; — despre cruce, XII, 1. Prozelit, -itf, III, 6. Pustie, VII, 8. Puteie, II, 1; IV, 11; VI, 18; XX, 1. Putinta, XVII, 1. R Rahia, VII, 8. Rapan, VIII, 6. Rana, -na Fiului lui Dumnezeu, VII, 2 ; -na trupului, V, 12. Raza, -zele soarelui, V, 10. Rabdare, II, 2; XX, 2; XXI, 5; inde- lunga — , II, 2. Ragaz, IV, 2. Rapdre, XX, 1. Rascumparare, — a pacatelor, XIX, 10. Rasplata, I, 5 ; XXI, 1 ; -ta dreptatii, XX, 2. Rasplatitor, bunul — , XIX, 11. Ratacire, II, 10; XIV, 5; — a pacato§i- lor, XII, 10 ; -a vremii de acum, IV, 1. Rautate, IV, 12; X, 4; XX, 1. Razboi, -ul iudeilor, XVI, 4. Rebeca, XIII, 3. Rod, roade, XI, 11. Rugaciune, XII, 7 ; XIX, 10, 12. Rusine, XIX, 7. Sac, VII, 5. Satana, XVIII, 1 ; — ©site st&piinitor al tdmpului de acum al faradelegii, XVIII, 2. — Vezi si : Conducatorul eel rau ; Viclean ; Intunecat. Sala?, -ul inimii, VI, 15. Sarac, XX, 2. Scriptura, IV, 7, 11; V, 2, 4; VI, 12; IX, 8 ; XIII, 2.5 ; XVI, 5. Scut, XII, 2. Semen, XIX, 8. Semintie, cele 12 -tii ale lui Israil, VIII, 3. Semn, -e, IV, 14 ; V, 8. Sens, — spiritual, X, 1. Sepie, X, 5. Sfat, XXI, 2. Sfatuitor, -i, XXI, 4. Sinai, inuntele, XV, 1. Sirian, IX, 6. Simbata, XV, 1, 3, 8, 9. Singe, -le Domnului, V, 1. Slava, XII, 6; XV, 5; XVI, 8; XIX, 3; -va lui Iisus, XII, 7 ; -va pacatosi- lor, VIII, 2. BARNABA, EPISTOLA 143 Sluga, XIX, 7. Slujitor, XIV, 4 ; -i, XIV, 4. Slujnica, XIX, 7. Sminteala, IV, 3 ; -teli, IV, 9. Soare, V, 10; XV, 5. Sodomit, X, 6. Spate, XX, 2. Spin, -ni, VII, 11. Statura, VII, 10. Stapin, X, 3j XIX, 7. Stapinire, IV, 2, 13 j XVIII, 1 ; — pentru predicarea Evangheliei, VIII, 3. Stapinitor, XVIII, 2. Stapinul (Dumnezeu), I, 7; IV, 3. Stele, XV, 5. Stricator, -i ai fapturii lui Dumnezeu, XX, 2. Strivire, VI, 2. Stropire, -a cu singele Domnului, V, 1 . Sudoare, X, 4. Suflet, I, 4, 5 ; IV, 2, 6 ; XVII, 1 ; XIX, 3, 5, 6, 8, 10 j XX, 1 ; — de copil, VI, 11 ; -ul nostra, V, 5. Trup, V, 12; VII, 9; VIII, 6; X, 9; XII, 10 ; Domnul a patimit In — , VI, 7 ; Domnul a venit in — , V, 10 ; Dom- nul s-a ar&tat in — , V, 6 ; Iisus se va arata in — , VI, 9.14; -ul Dom- nului, V, 1 ; VI, 3 ; -ul este prein- chipuirea lui Iisus, VII, 10; -ul lui Hristos, VII, 5. Tap, -i, VII, 10 ; -ul VII, 8. fipar, -i, X, 5. U Ucenic, -ii lui Hristos, V, 9. Ucidere, XX, 1. Ucigas, -i de copii, XX, 2. Uliu, X, 4. Unghi, VI, 2. Ureche, -chi, IX, 1. Usa, -sa templului, XVI, 9. Sapte, XV, 5. §ase, — mii de ani, XV, 4; — zile, XV, 4. Sarpe, XII, 5 ; -le de arama, XII, 6 ; -le pus pe lemn, XII, 7. Stiinta, II, 3; XXI, 5. Taina, -ne, XVII, 2. Tata, XIII, 5. Tatal (Dumnezeu), II, 9; XII, 8; XIV, 6. Taierea imprejur, IX, 4 ; — este pecete, IX, 6. Tarie, VI, 3. Teama, -a de Dumnezeu, XIX, 7. Templu, VII, 3; XVI, 1, 2, 4, 5, 7, 8, 9 j — al lui Dumnezeu, XVI, 6; — desavir- sit, IV, 11; inima este — , VI, 15; -1 eel duhovnicesc, XVI, 10; -1 cei nestricacios, XVI, 9. Testament, IV, 8; XIII, 1, 6; XIV, 1,4,5; -ul Domnului, VI, 19 ; -ul iudeilor, IX, 6 ; -ul lui Iisus, IV, 8 ; -ul nos- tra, IV, 6. Timp, XI, 8; XVIII, 2; -ul eel faradele- ge, IV, 9; -ul faradelegii, XV, 5; -ul smintelelor, IV, 9;-ul vietii, IV, 9. Tinerete, XIX, 5. Tovaras, -i de lupta, II, 2. Trei, IX, 7; X, 1, 9, 10; — sute, IX, 8; — sute optsprezece, IX, 8. Vas, -e, VIII, 1 ; -ul Duhului Sau, XI, 9 ; -ul duhului, VII, 3. Vaduva, XX, 2. Veac, VIII, 5; XI, 10; XII, 2; -ul eel sfint, X, 11. Vecie, XIX, 11. Venire, -a Domnului Iisus, XIV, 5. Veselie, I, 6. Viata, I, 6; IV, 9; VII, 2; XII, 5; -ta noastra, II, 10. Viclean, eel — , XXI, 3 ; -ul, II, 10. Viclesug, XX, 1. Vietuire, — duhovniceasca, I, 2. Viejuitoare, — ale mSrii, X, 5. Vindecare, XII, 7. Vis, -e, VII, 2. Vitel, -ul esite Iisus, VIII, 2. Vorba, doua feluri de -be, XIX, 7. Vrajmasie, XIX, 4. Vreme, -a de acum, IV, 1 ; -a viitoare, IV, 1 ; -mile, IV, 3 ; -mile din urma, VI, 13. Vultur, X, 4. Zece, XV, 1. Zi, XV, 4; XIX, 10; -le, XV, 4; -lele, IV, 3 ; -lele cele din urma, IV, 9 ; -lele rele, VIII, 6; -ua, XV, 6, 8; XIX, 10; XXI, 3; -ua a opta, XV, 8, 9; -ua a §aptea, XV, 5 ; -ua judeeatii, XIX, 10; XXI, 6. Zid, -urile templului, XVI, 1. SFfNTUL IGNATIE TEOFORUL E P I S T O L E 10 — Parinji apostolici INTRODUCERE Stirile pe care ni le da antichitatea crestind despre Sfintul Ignatie al Antiohiei sint foarte palide. Ne vorbesc despre el in scurte cuvinte : Irineu (Adv. haer., V, 28, 4), Origen (Despre ru.qaciu.ne, 20 ; Coment. la Cintarea Cintdrilor, Introducere -, Comentar la Luca, Omilia VI, 3), Eusebiu (I. B., Ill, 36), Ieronim (De vir. ill., 16) ; Sfintul Atanasie eel Mare si Sfintul Vasile citeazd din Epistola sa cat re Efeseni, iar Sfintul loan GurS de Aur 11 engomiaza intr-o cuvintare, fara sd imbogafeascd cu ceva cunostinfele noastre despre aceastd mare personalitate crestind a epocii post apostolice. Cele mai multe stiri despre el le avem in epistolele sale, scrise in drum spre mucenicie, in ultimul an al viepi lui si in ultimul an de episcopat. El insusi se numeste in fruntea epis- tolelor sale cu doud nume .- Ignatie Teoforul ; probabil ca primul il are din familie, al doilea din botez. Al doilea nume a fost interpretat in doud chipuri, potrivit traducerii care se da cuvintului Teofor : «cel care a fost purtat de Dumnezeu» sau «cel care poartd pe Dumnezeu». Dupd primul sens, Ignatie a fost copilul, pe care 1-a luat Mintuitorul in brafe, pentru a-1 da ucenicilor pildd de smerenie (Matei 18, 2 — 4) ; dupd al doilea sens, Ignatie purta in inimd pe Hristos, iapt mdrturisit de toate epistolele sale ; posteritatea, insa, a materializat aceasta in- terpretare si a spus ca, dupd moartea lui Ignatie, i s-a taiat inima in buedti si fiecare bucatd purta, scris cu litere de aur, numele lui Hristos. Nu stim nimic precis nici despre originea sa, nasterea sa sau edu- cafia sa. Sfintul loan Hrisostom spune cd a cunoscut pe Apostoli, ca a fost hirotonit episcop al Antiohiei de Sfintul Apostol Petru, care 1-a ldsat in locul lui, fiind al doilea episcop al Antiohiei. Origen (Co- mentar la Luca, Omilia VI, 3) il da tot ca al doilea episcop al Antiohiei, pe cind Eusebiu (I. B., Ill, 36) il prezinta ca al treilea episcop dupd Evodiu. O traditie tirzie, Canstitutiile Apostolice (VII, 46) relateaza cd Sfintul Ignatie a fost hirotonit episcop de Sfintul Apostol Pavel. Eusebiu aseazd episcopatul sau infre anui infii al domniei lui Vespasian si anul al zecelea al domniei lui Traian, adicd intre 70 si 107. Despre activi- 148 SCRIERILE PARIN'PLOR APOSTOLICI tatea sa ca episcop nu avem alte stiri decit stirea transmisa de istoricul Socrate (I. B., VI, 8) care relateaza cd Ignatie a introdus in Biserica sa cintarea antifonicd a psalmilor si cd acest obicei a trecut si la alte Biserici. In al zecelea an al domniei lui Traian, adicd in 107, dupd Eusebiu, Sfintul Ignatie a fost Inchis si condamnat la moaite in amtiteatml din Roma. Poate cd s-a hotarit sd fie dus la Roma si sd moard in amliteatm, pentru ca impdratul Traian sd aibd o personalitate ilustrd crestind la serbdrile date de Roma in cinstea victoriei repurtate de impdrat asupra dacilor. Pus in lanfuri, Sfintul Ignatie, pdzit de 10 soldap, zece leoparzi cum ii numeste sfintul, a fdcut cdldtoria pind la Roma pe pdminf si pe apa. S-au imbarcat la Seleucia si au coborit la unul din porturile Ci- liciei sau Pamfiliei ; apoi au urmat drumul pe jos pind in Smirna, tre- cind prin Filadelfia si ldsind in stinga Eiesul, Trallesul si Magnezia. In Smirna, Ignatie a lost primit de episcopul Policarp si de intreaga comunitate crestind. Vestea trecerii siintului a ajuns la toate Biseri- cile, care nu se ailau in drumul sau ■, si acestea au trimis delegap la Smirna pentru a-1 vedea pe Ignatie. Din Biserica Elesului a venit o delegape alcatuita din episcopul Onisim, diaconul Burn si trei bar- ba\i : Crocu, Evplu si Fronton ; din Biserica Magneziei a venit epis- copul Damas, insopt de preopi Basu si Apolonie si de diaconul Zotion ; din Biserica din Tralles a venif episcopul Polibie. Sfintul Ignatie a ramas citdva vreme in Smirna, in care timp a scris cite o epistold catre iiecare din Bisericile, care veniserd sd-1 viziteze. Pe cind era in Smirna, Sfintul Ignatie a aflat cd crestinii din Roma vor sd intervind pe linga autoritdple romane pentru revizuirea sentintei de condamnare. Pentru a le impiedica demersurile, Sfintul Ignatie le scrie o epistold, ajunsd celebrd, numitd de Renan «o bijuterie a literaturii crestine pri- mitive». Epistola a fost scrisd «in ziua a noua inainte de calendele lui septembrie» adicd in 24 august. Din Smirna a fost dus in Troada, fiind insopt de diaconul Bum din Efes. Aici 1-au ajuns diaconul Filon din Cilicia si diaconul Reu Aga- topod din Siria. Acestia i-au adus fericita veste ca persecupa din Antiohia a luat siirsit. Din Troada, Sfintul Ignatie a scris epistole Bise- ricilor pe care le-a vizitat in drumul sau : Bisericii din Filadelfia, Bise- ricii din Smirna si episcopului Policarp al Smirnei. La sfirsitul episto- lelor roagd Bisericile sa trimitd cite un delegat Bisericii din Antiohia, ca sd-i fie o dovadd de dragoste si sd se bucure «cu cei de acolo, cd SF. IGNATIE, EPISTOLE 149 au pace, ca si-au recdpdtat marepa lor si li s-a restabilit trupul lor propriu». Episcopului Policarp ii da o sarcina mai mare : «Pentru ca n-am putut so. scriu tuturor Bisericilor, trebuind sd plec pe neasteptate cu corabia de la Troada la Neapole, precum porunceste voinfa lui Dumnezeu, vei scrie tu Bisericilor care sint intre Smirna si Antiohia, ca unul ce stii gindul lui Dumnezeu, ca si ele sd iaca acelasi lucru : cele care pot, sa trimita delegap cu piciorul, iar altele, epistole prin cei trimisi de tine, ca sa Up slavip prin o fapta vesnica, precum si esti». Ar ii avut dorinfa ca insusi sd scrie acelor Biserici si, in primul loc, Bisericii sale din Antiohia, dar n-a putut, ca a trebuit sa. piece «pe neasteptaie». Din Troada au cdlatorit pe apd pina la Neapole, apoi pe uscat pina in Filipi. Din scrisoarea Siintului Policarp catre Filipeni se vede ca Ignatie nu era singurul inldntuit, ci mai erau si alp doi : Zosima si Rulu (IX, 1). De la Filipi Sfintul Ignatie trebuie sd ii luat Galea Egnatia, care traverseaza Macedonia pina la Dyrachium, iar de acolo pe mare pina la Brindisi pentru a ajunge pe jos la Roma, sau, dupa cum ne spun Actele martirice, de la Dyrachium a inconjurat Italia pentru a ajunge la Roma prin gurile Tibrului, unde a lost primit de crestinii, care au venit intru intimpinarea sa. &Probabil ca s-a calculat, spune Allard 1 , calatoria lui Ignatie in asa lei ca sd ajunga la Roma inainte de sfirsitul sdrbdtorilor, care celebrau, cu o pompa nemaiauzita pina atunci, triumiul invingatorului dacilor. Daca rdzboiul dacic s-a termi- nat in 106, aceste serbari, care au tinut 123 de zile, au trebuit sa umple anul 107. Zece mii de gladiatori au pierit pentru distraclia poporului roman ; unsprezece mii de Hare salbatice au lost ucise. Dar, inainte de a le ucide, li se aruncau fard indoiald, dupa obicei, citiva condamna\i. Astfel, la 18 decembrie au murit doi insoptori ai lui Ignatie, Zosima si Rufu. Dupa doud zile a venit rindul episcopului Antiohiei. La 20 de- cembrie Ignatie a dobindit harul atit de mult don't ; mdcinat de dinpi fiarelor a ajuns griu al lui Dumnezeu*. Cu privire la data morpi, teo- logii Lightfoot si Harnack nu sint de acord cu cifra data de Eusebiu, 107 ; propun ca an al morpi unul din anii dintre 110 — 118 (Lightloot) sau dintre 110 — 117 (Harnack). Actele martirice ale Siintului Ignatie ne spun ca fiarele i-au sfl- siat trupul, i-au mincat carnea si i-au zdrobit oasele mici, raminind intregi oasele mari si tari •, pe acestea crestinii le-au strins cu evlavie, le-au dus la Antiohia ca pe o nepretuitd comoard si le-au depus intr-o 1. Histoire des persecutions pendant Ies deux premiers siecles, Paris, 1892, p. 200, la : G. Bareille, Art. cit., col. 690. 150 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI biserica din afara porpi Dalne. Moastele Sfintului Ignatie n-au rdmas pentru totdeauna in afara porpi Dafne. Din ordinal impdratului Teo- dosie II au lost aduse an Antiohia si asezate cu pompd in templul zeifei Fortuna, transiormat in biserica. cu hramul Sfintului Ignatie. Biserica Ortodoxd ii prdznuieste pomenirea la 20 decembrie, iar Biserica Ro- mano-Catolicd la 1 februarie. Despre epistolele Sfintului Ignatie ne vorbeste un martor ocular, Sfintul Policarp al Smirnei. Scriindu-le Filipenilor le spune : «Episto- lele lui Ignatie, pe care ni Ie-a trimis si altele pe care le avem la noi, vi le-am trimis, asa cum afi cerut ; ele sint aldturate acestei epis- tole, din care vep putea scoate mari foloase, cd ele cuprind credinfd, rdbdare si toatd zidirea cuvenitd in Domnul nostrum (XIII, 2). Pro- babil cd numai cele sase epistole ale Sfintului Ignatie adresate Bise- ricilor din Asia alcdtuiau colecpa Sfintului Policarp. Colecpa pe care o cunostea istoricul Eusebiu cuprindea si Epistola cdtre Romani. Cele sapte epistole ale Sfintului Ignatie ni s-au transmis de doud manuscrise : a) manuscrisul Mediceus din Biblioteca Laurentiand din Florenfa, din secolul XI, care cuprinde cele sase epistole adresate Bise- ricilor din Asia : cdtre Efeseni, Magnezieni, Tralieni, FiladeJfieni, Smir- neni si Policarp ; b) manuscrisul Colbertinus, din Biblioteca naponald de la Paris, gr. 1451, din sec. X, care are Epistola cdtre Romani, inse- ratd in actele martirice ale Sfintului Ignatie. Mai sint inca doud recenzii ale epistolelor Sfintului Ignatie : o re- cenzie scurtd, care cuprinde, sub forma prescurtatd intr-o traducere si- riana, trei epistole : cdtre Efeseni, Romani si Policarp si o recenzie lungd, formatd din 13 epistole intre care, interpolate si dezvoltate, si cele 7 epistole din prima recenzie, numita recenzia mijlocie. Recenzia lungd este opera unui apolinarist de la inceputul sec.olului V. Multd vreme autenlicitatea celor sapte epistole ale lui Ignatie a fost atacatd mai cu seamd din pricini confesionale. Astdzi nimeni nu mai pune la indoiala autenticitatea lor. In toate epistolele sale, in afara de Epistola cdtre Romani, Sfintul Ignatie are scopul de a intari in sufletul membrilor Bisericilor, cdrora le scrie, simtdmintul de unitate crestind. Acest lucru 1-a facut pe ul- timul editor al Sfintului Ignatie, parintele P. Th. Camelot, sd-I numeascd doctor al unitdfii. Unitatea aceasta se pdstreazd : a) prin supunerea si ascultarea crestinilor de episcop, care este centrul viefii bisericesti, b) prin pdstrarea adevdratei credinfe, fugind de invdtdturile ereticilor — pe care-i numeste : fiare cu chip de om, lupi, ciini turbap, care mused pe furis, iarbd a diavolului, vlastare aduedtoare de moarte, co- loane funerare — si c) prin vie\uirea in Hristos. SF. IGNATIE, EPISTOLE 151 In Epistola cdtre Romani urmdreste un alt scop : sd-i convingd pe crestinii din Roma sd nu-1 impiedice, prin intervenpile lor, de a ajunge ucenic al lui Hristos. «Md tern, insd, spune el, ca dragostea voastrd sd nu-mi facd nedreptate •, voud vd este usor sd facep ce voitf -, dar mie imi este greu sd dobindesc pe Dumnezeu, dacd voi nu ma vep crufa» (I, 2). *Ldsap-md sd fiu mlncare fiarelor, prin care pot dobindi pe Dumnezeu. Sint grlu al lui Dumnezeu si sint mdcinat de dinpi fia- relor, ca sd fiu gdsit piine curatd a lui Hristos. Mai degrabd lingusip fiarele, ca ele sd-mi fie mormint si sd nu lase nimic din trupul meu ; ca nu adormind, sd fiu povard cuiva. Atunci voi fi cu adevdrat ucenic al lui Hristos, cind nici trupul meu nu-1 va vedea lumea» (IV, 1 — 2). «Am sd lingusesc fiarele, ca sd md minlnce iute, nu precum se tern unii si nu se ating de ele. Iar dacd nu vor voi de bund voie, le voi sili. Iertap-md 1 Eu stiu ce mi-i de folos. Acum incep sd fiu ucenic /» (V, 2). *Pe Hristos II caut, Care a murit pentru noi •, pe Acela II vreau, Care a inviat pentru noi!» (VI, 1). «Mai bine tip cu mine, udicd cu Dumnezeu !» (VII, 1). «Nu md bucur de hrana cea stricdcioasd. Vreau phnea lui Dumnezeu, care este trupul lui Hristos, Cel din sdminfa lui David, iar bduturd vreau singele Lui, care este dragoste nestricdcioasd» (VII, 3). Stilul scrisorilor Sfintului Ignatie este stilul unui om cu o viatd in- terioard tumultoasd. S-a scris mult despre stilul lui, si de bine si de rdu ; dar nimeni n-a gdsit cuvinte mai potrivite pentru a-i caracteriza stilul, adicd omul, ca Ed. Norden, care a fdcut tocmai din scdderile gd- site de alpi scrisului lui Ignatie Insusiri superioare : «Fiecare cuvint respird o personalitate extrem de puternicd, marcat de o vigoare ui- mitoare ; nu se poate imagina ceva mai individual. Stilul este la lei, violent, pasionat, fdrd a se ingriji de formd. Nici o scriere a timpului n-a forfat limba cu o mai suverand independenfd. Intrebuintarea cuvin- telor (vulgarisme, cuvinte latine), creapa originald de cuvinte, construc- pile sint de o indrdzneald nemaiauzitd : autorul incepe mari perioade, pe care le intrerupe fdrd scrupule •, si n-ai impresia cd aceasta se ex- plicd prin incapacitatea sirianului de a se exprima clar si corect in greceste •, mai mult este flacdra si pasiun&a interioard, care se dega- jeazd din lan\urile de expresie* *. Si pentru cd Norden a vorbit de creapi originale de cuvinte, tre- buie amintit aici cd Sfintul Ignatie este primul scriitor crestin, care introduce in terminologia crestind cuvinte noi, ce vor fi acceptate in 2. Ed. Norden, Die amtike Kunstprosa, II (1909), p. 510 — 611, la: P. Th. Camelot, Op. cit., p. 19—20. 152 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLIC1 sensul dat de el de intreaga cre$tindtate : cuvintul «crestinism» (M, X, 1, 3 ; F, VI, 1 ; R, HI, 3), pentru a ardta noua situape creatd in lume prin invatdtura lui Hristos si termenul «Biserica catolicS», adicd sobor- nicd, universald (S, VIII, 2) pentru a aidta atit unitatea de doctrina a Bisericii in opozitie cu comunitdple eretice, atit de diversiticate din punct de vedere doctrinal, cit si universalitatea ei, intinderea ei in spa- pu, ecumenicitatea ei. Puncte de doctrina : a) Siinta Treime este mdrturisitd cu tdrie de Sfintul Ignatie : «ln toate cite iacep sd sporip cu trupul si cu duhul, in Fiul si in Tatal si in Duhul» (M, XIII, 1) ; «Iisus Hristos s-a supus dupd trup Taidlui, iar Apostolii lui Hristos si Tatalui ?/' Duhului (M XIII, 2) ■, «Sinie^i pietre ale templului Tatalui, pregdtit'i pentru zidirea lui Dumnezeu Tatal, ri- dicafi la indlpme cu unealta lui Hristos, care este crucea, tolosindu-vd de Duhul eel Sfint, ca de o funie» (E, IX, 1). b) Hristos este centrul gindirii Siintului Ignatie. O ilustreazd si prezenfa in epistolele sale de 157 de ori a numelui lui Hristos, sub formele sale : Hristos, Iisus, Domnul, Mintuitorul. Hristos este Dum- nezeu ; este in Tatal inainte de veci ; este Cuvint vesnic al lui Dum- nezeu si chip al Tatalui. Este si Fiu al lui Dumnezeu si Fiu al omului, «zdmislit de Maria, dupd rinduiala lui Dumnezeu din saminta lui David si din Duhul Stint» (E, XVIII, 2). «Dumnezeu s-a ardtat in trup ome- nesc spre innoirea viepi vesnice si a luat inceput ceea ce fusese hota- rit de Dumnezeu -, prin aceasta toate se puneau in miscare, pentru ca se pregdtea nimicirea morpi» (E, XIX, 3). S-a ndscut *cu adevdrat din Fecioard», a lost botezat de loan, iar pe timpul lui Pilat din Pont si al lui Irod «a fost pironit cu adevdrat pentru noi cu trupul» (S, I, 1-2). A mincat, a baut ; «cu adevdrat a tost rdstignit si a inviat in vdzul celor ceresti si al celor pdmintesti si al celor dedesubH (T. IX, 1). A pdtimit si a murit pentru mintuirea neamului omenesc (S, I, 2 ; II, 1 ; T, II, 1). A iesit de la Tatal si s-a intors la Tatal (M, VII, 2). Hristos este cunostinfa lui Dumnezeu (E, XVII, 2), voinfa Tatalui (E, HI, 2), usa Tatalui, prin care intrd Avraam, Isaac, Iacov, proiepi, apostolii si Biserica (F, IX, 1), este omul eel nou (E, XX, 1), aluat nou (M, X, 2) ; grdiesre adevdru] (E, VI, 2) •, este singurul nostru invdtdtor (M, IX, 2) ; este episcopul tuturor (M, HI, 1) ; este bucuria cea neprihdnitd (M, VII, 1), bucurie vesnica (F, titlu) ■, este nddejdea noastrd comund (E, XXI, 2 -, M, XI, 1 ; T, titlu ■, II, 2 ; F, XI, 2) ; esfe viafa noastrd (E, III, 2) cea adevdratd (S, IV, 1) si vesnicd (M, I, 2). Diavolul — «stdpinitorul vea- SF. IGNATIE, EPISTOLE 153 cului acestuia» — n-a cunoscut «trei taine rdsunatoare, care s-au sd- virsit in tdcerea lui Dumnezeu» : Fecioria Mariei, nasterea lui Hristos din ea si moartea Domnului» (E, XIX, 2). c) Biserica este o imitate alcatuita din episcop, preop, diaconi si credinciosi. Unitatea aceasta o da Hristos, Care e unit cu Biserica, asa cum este unit El cu Tatal (E, V, 1). Fard de episcop, preop si diaconi nu se poate vorbi de Biserica (T, HI, 1). Episcopul este in locul lui Hristos, preopi in locul soborului apostolilor, iar diaconilor li s-a in- credinfat- slujirea (M, VI, 1). Episcopul este cununa cea vrednicd a preopmii si a diaconilor (M, XIII, 1) ■, in episcop este toatd mulpmea credinciosilor (T, I, 1), pentru cd acolo unde este episcopul, acolo tre- buie sd tie si mulpmea credinciosilor, dupd cum acolo unde este Hris- tos, acolo este si Biserica universald (S, VIII, 2). Fdrd episcop nu se poate lace nimic : nici botezul, nici euharistia, nici agapa (S, VIII, 1-2), nici cdsdtoria (P, V, 2). Preopi sint unip cu episcopul cum sint unite coardele cu chitara (E, IV, 1) ; ei pot face cu aprobarea episco- pului, slujbele pe care le face episcopul (S, VIII, 1). Diaconii n-au acest drept ; lor li s-a incredinfat numai slujirea (M, VI, 1), sint slujitori ai tainelor lui Hristos, ai Bisericii lui Dumnezeu (T, II, 3) si au datoria sd se supund episcopului ca harului lui Dumnezeu, iar preo$ilor ca legii lui Dumnezeu (M, II, 1). Credinciosii trebuie sd se supund episcopu- lui si preoplor (M, XIII, 2 ; E, II, 2 ■, XX, 2 ; T, XIII, 2), sd nu facd nimic fard episcop (T, II, 2), pentru ca «Duhul, spune Slintul Ignatie, mi-a predicat, grdind asa : «Fdrd de episcop sd nu facep nimic !», sd respecte pe episcopi, preop si diaconi (T, III, 1) ; sd se adune cu topi la un loc, in jurul unuia Iisus Hristos si sd nu li se para ca este bine- cuvintat sd facd cineva ceva de unul singur, ci toate sd le facd in comun : o singurd rugdciune, o singurd cerere, o singurd minte, o sin- gura nddejde in dragoste (M, VII, 1-2). «Cdutap, le spune hotdrit cre- dinciosilor Sfintul Ignatie, sd participap la o singurd euharistie ; ca unul este trupul Domnului nostru Iisus Hristos si unul este potirul spre unirea cu singele Lui ; unul este jertfelnicul, dupd cum unul este episcopul impreuna cu preopi si diaconii» (F, IV, 1). d) Sfintele Taine sint prezente in epistolele Sfintului Ignatie. Bote- zul este arma crestinului (P, VI, 2). — Euharistia este trupul Mintui- torului nostru Iisus Hristos, trupul care a pdtimit pentru pacatele noas- tre si pe care Tatal, cu bunatatea Sa, 1-a inviat (S, VII, 1). Euharistia este leacul nemuririi si doctorie pentru a nu muri (E, XX, 2). Numai acea euharistie este bund care este facutd de episcop sau de eel cdruia episcopul i-a ingdduit (S, VIII, 1). — Mdrturisirea pdcatelor este expri- 154 SCRIERILE PARINJILOR APOSTOLICI matd indirect de Siintul Ignatie in aceste cuvinte : «Nu grdiesc asa, pentru cd am gdsit dezbinare la voi ; dimpotrivd curdpe. Cd top cip sint ai lui Dumnezeu si ai lui Iisus Hristos sint cu episcopul, si toti citi se vor pocSi $i vor veni la unitatea Bisericii, vor ti si ei ai lui Dum- nezeu, ca sa fie vii dupd Iisus Hristos» (F, HI, 2). e) Unii teologi romano-catolici vdd in Epistola Sfintului Ignatie Teo- lorul cdtre Romani o mdrturie a autoritdtii Bisericii din Roma asupra celorlalte Biserici crestine. Nu textul epistolei le este temei, ci lunga adresd, care preiafeazd epistola, in care Siintul Ignatie impodobeste Biserica Romei cu cele mai alese calificative : «Bisericii celei miluite prin vointa Tatalui... celei iubite si luminate... celei care sta in frunte in tara romanilor, vrednica de Dumnezeu, vrednica de cinste, vrednica de fericire, vrednica de lauda, vrednica de a dobindi ce doreste, vred- nicS de curatie, Bisericii care sta in fruntea dragostei, care tine legea lui Hristos, care poarta numele Tatalui*. Dar cuvintele acestea nu sint altceva decit cuvinte pentru cistigarea bundvoinlei crestinilor din Roma, de a-i indupleca sd-i implineascd dorinfa si cererea. Cuvintele : «Bisericii care sta in frunte in tara romanilor» in care unii teologi romano-catolici vdd recunoasterea unei preziden[ii a Bisericii Romei asupra celorlalte Biserici, aveau cu totul alt conpnut, alt infeles, pen- tru Sfintul Ignatie. Siintul Ignatie s-a gindit numai la Biserica din Roma, care sta in frunte «in tara romanilor», nu la o Biserica, care sta in frunte «in inrreaga lume cre?find». Apoi a traduce cuvintele : «care sta" in fruntea dragostei» prin .- scare std in fruntea Bisericii», a tra- duce adicd cuvintul «dragoste» prin «Biserica», inseamnd a forfa sen- sul cuvintelor. Mai mult : dacd Sfintul Ignatie ar fi avut convingerea cd Biserica Romei sta in iruntea Bisericilor, ar ii stiut mai mult de aceastd Biserica ■, dar asa el nu stie nici numele episcopului Romei, nu vorbeste de el, nici nu se adreseazd lui, ci crestinilor din Biserica Romei •, lor le cere favoarea de a-1 ajuta sa ajungd ucenic al lui Hris- tos, sd pdtimeasca adicd si el asa cum a patimit Dumnezeul sdu, Domnul Iisus Hristos. LITERATURA E d i t i i : Sa se vada la Parintii Apostolici. Bditli separate : Ad. Hilgenield, Ignatii Antiocheni at Polycarpi Smyrnaei epistulae et martyria, Berlin, 1902. — W. Bauer, Die Brief e des Ignatius von Antiochien und der Polycarpbrief, Tubingen, 1920. — P. G. Crone, Ignatius von Antiochien, Brief e, Miinster, 1936. — P. Th. Camelot, Ignace d'Antioche, Polycarpe de Smyrne, Lettres, Martyre de Polycaripe, Texte grec, introduc- tion, traduction et notes, 3-e edition revue ©t augmentee, Paris, 1958, p. 66 — 180 (Sources chretienne, 10). Traduceri: Sa se vada la Parintii Apostolici. Traduceri separate : a) in engle- zi : J. A. Kleist, The Epistles of St. Clement of Rome, and St. Ingnatius of Antioch, SP. IGNATIE, EPISTOLE 155 Westminster (Maryland), 1964. — J. H. Srawley, The Epistles of St. Ignatius, Bishop of Antioch, ed. 3, London, 1935. — b) in iranceza : P. Th. Camelot, op. cit, p. 67—181. — H. Delatosse (J. Turmel), Lettres d'Ignace d'Antioche, Paris, 1929. — B. Heroux in : R. Weijenborg, Les lettres d'Ignace d'Antioche. Etude critique lit- teraire et de theologie. Trad, francaise par. B. Heroux, Leyde, 1969. — c) m germanH : L. A. Winterwyl, Die Brief e des hi. Ignatius von Antiochien, Freiburg i. Br., 1938. — d) in italiana : M. Monachesi, L'Epistolario Ignaziano, Roma, 1925. — U. MoriCca, Ignazio di Antiochia e Policarpo, vevesco di Smirna. La Iettere, il martirio di Poli- carpo, Roma, 1923. Studii: A. d'AIes, 'Eczv fvcoadij 7iXeov zoo eiuaxojtoo, eif&aptat, (Ign., Pol. V, 2), in : RSR, 25 (1935), p. 489 — 491. — M. Andrifopoulu si C. Atanasiadu, 'I-fvaxioa 6 xa, Qtofopos xol al atpeaeic xrjc ETioX'tjc xoo, Atena, 1961. — G. Bardy, La Theologie de 1 l'Eglise de saint Clement de Rome a saint Irenee, Paris, 1945, p. 31 — 33 j 44 — 49 j 83—84; 102—104; 113—117. — G. Bareille, Ignace, in: DThC, VII, 1, col. 685—713. — B. Basile, Un ancien temoin arabe des lettres d'Ignace d'Antioche, in : Melto, Re- cherches orientales, Kaslik (Liban), 4 (1968), p. 269—287. — Aceiasi, Une autre ver- sion arabe de la lettre aux Romains de S. Ignace d'Antioche, in : Melto, Recherches orientales, Kaslik (Liban), 5 (1969), p. 269 — 287. — P. Batiiiol, L'Eglise naissante et le catholicisme, ed. 12, Paris, 1927, p. 157 — 170. — Acelasi, L'Eucharistie. La presence reelle et la transsubstantion, ed. 9, Paris, 1930, p. 39 — 50. — Acelatf, Ignatius of Antioohe, in: J. Hastings, Dictionary of the Apostolic Church I (1916), p. 594 sq. — H. B. Bartsch, Gnostisches Gut und Gemeindetradition bei Ignatius von Antiochien, Guithersloh, 1940. — W. Bauer, Rechjtglaubigkeit und Ketzerei im altesten Christentum, Tubingen, 1934, p. 65 — 73. — L. Baur, Untersuchungen liber die Vergottlichungslehre in der Theologie der griechischen Vater, in: ThQ, 99 (1918), p. 234—252. — W. B/e- der. Das Abendmahl im chrisitlichen Lebenszusammenhang bei Ignatius von Antio- chia, in: Evang. Theol., 16 (1956), p. 75 — 97. — S. Bilali, '0 izpozablmziis tou KoXoaaatou 'iYvaxios 6 Bsotpopoc, Atena, 1960. — A. Bolhuis, Die Acta Romana des Martyriums des Ignatius Antiochenus, in: VC, 7 (1953), p. 143—153. — C. Bonis, '0 ct?to<: 'I^vaxto? 6 Oeo^opo 1 : xai ai itspi 'EvuXijaio? avxtXT)^ 615 auxou, in: OS, 1 (1958), p. 10 — 12; 21 — ^22; 39 — 41. — J. Brinktrine, Der Messopferbegriff in den ersten zwei Jahrhunderten, Frei- burg i. Br., 1918, p. 76 — 84. — R. Bultmann, Ignatius und Paulus, in : Studia Paulina in honor. J. de Zwaan,Harlem, 1953, p. 37 — 51, — W. J. Burghardt, Did Saint Igna- tius of Antioch Know the Fourth Gospel ? in : ThSt, 1 (1940), p. 1—26. — Pierre- Thomas Camelot, Ignace d'Antioche, in : DSp, VII, 2, col. 1250—1266. — A. M. Cec- chin, Maria nell «economia di Dio» secondo Ignazio di Antiochia, in : Marianum, 14 (1952), p. 373—383. — H. Chadwick, The Silence of Bishops in Ignatius, in: HThR, 43 (1950), p. 169—172. — C. P. S. Clarcke, St. Ignatius and St. Polycarp, London, 1930. — J. Colson, Agape (charite) chez S. Ignace d'Antioche, 1961. — V. Corwin, St. Ignatius and Christianity in Anitioch, New Haven, 1960. — L. Cristiani, Saint Ignace d'Antioche: Sa vie d'intimite avec Jesus-Ohrist in: RAM, 25 (1949), p. 109—116. — D. Delaiosse (J. Turmel), Nouvel examen des lettres d'Ignace D'Antioche, in : RHL, 8 (1922), p. 303—337; 477—533. — F. J. Dolger, Christoforus als Ehrtitel fur Mar.tyrer und Heilige im christlichen Altertum, in: AC, 4 (1933), p. 73 — 80. — AceJasi, «Die Gottesstimme» bei Ignatius von Antiochien, Kelsos und Origenes, in : AC, 5 (1936), p. 218 — 223. — F. X. Funk, Die Echtheit der Ignatianischen Briefe aufs neue vertei- digt, Tubingen, 1883. — Aceia?i, Der Primat der romischen Kirche nach Ignatius und Irenaeus, in : Kirchengeschichtliche Abhandlungen und Untersuchungen, I, Paderborn, 1897, p. 1 — 23. — C. Fusca, 'Ajc6 xi? kntozo'ka': 'Ifvaxiov xou 8eo 1 . CAPITOLUL II 1. Cind va supuneti episcopului ca lui Iisus Hristos, imi pareti ca vietuiti nu dupa om, ci dupa Iisus Hristos, Care a murit pentru noi, pentru ca, crezind in moartea Lui, sa scapati de moarte. 2. Este, asa- dar, de neaparata trebuinfa, precum si faceti, sa nu faceti nimic fara episcop, ci sa va supuneti §i preotimii ca Apostolilor lui Hristos, na- dejdea noastra 2 , in Care vom fi gasit.i daca vietuim asa. 3. Trebuie ca si diaconii, ca slujitori ai tainelor lui Iisus Hristos, sa placa tuturor in 1. E/es. 5, 1. 2. 1 Tim. 1, 1. SF. IGNATIE, CATRE TRALIENI 171 tot chipul. CS nu sint slujitori ai mincarilor si bauturilor, ci slujitori ai Bisericii lui Dumnezeu. Trebuie, dar, sa se fereasca de invinuiri ca de foe. CAPITOLUL III 1. De asemenea, toti sa respecte pe diaooni ca pe Iisus Hristos ; sa respecte si pe episcop, care este chip al Tatalui, iar pe preoti ca pe sobor al lui Dumnezeu si ca adunare a Apostolilor. Fara de acestia nu se poate vorbi de biserica. 2. Sint convins cS despre acestea si voi ginditi la fel. Dovada dragostei voastre am primit-o si o am cu mine in episcopul vostru, al c3rui fel de purtare este mare lectie, iar blin- detea lui, putere ; socot ca si paginii il respects. 3. Pentru ca va iubesc, va crut, desi as fi putut sa va scriu despre aceasta mai cu tarie. N-am de gind sa va poruncesc ca un apostol, cind sint un osin- dit. CAPITOLUL IV 1. Gindesc multe despre Dumnezeu ,• dar imi pun masura mie in- sumi, ca nu cumva, cu lauda mea, sa ma pierd. Acum, insa, trebuie mai mult s& ma tern §i sa nu iau aminte la cei care ma lauda. 2. Ca cei care vorbesc cu mine asa, mS biciuiesc. Da, doresc sa sufSr, dar nu stiu de sint vrednic Multi nu vad rivna mea, dar ea se lupta cu mine si mai mult. Am nevoie de blindete, care nimiceste pe «stapinitorul vea- cului acestuia» 3 . CAPITOLUL V 1. N-as putea oare sa va scriu de lucrurile cele ceresti ? Negresit ! Dar ma tem sS nu va fac rau, cS sinteti incS prunci *. Iertatl-mS ! Nepu- tindu-le purta, ma" tem sa nu va sugruma^i. 2. Ca si eu, desi sint in lanturi si pot intelege cele cere§ti, ierarhia ingerilor, cetele stapiniilor, cele vazute si cele nevazute, totusi nu sint inca ucenic. Imi lipsesc multe, ca sa fiu vrednic de Dumnezeu. CAPITOLULVI 1. Asadar, va rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos : Folositl numai hrana crestina ! Departatl-va de buruiana straina, care este ere- 3. In. U, 30. 4. J Cor. 3, 1. 172 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOUCI zie ! 2. Ca ereticii, pentru a parea vrednici de crezare, amesteca pe Iisus Hristos cu propriile lor ginduri, intocmai ca cei care dau bauturi otravitoare amestecate cu miere si vin ; eel care nu stie, ia cu placere bSutura otrSvitoare si moare din pricina acelei rele dulceti. C AP ITOLUL V II 1. Feriti-va de unii ca acestia ! Si veti reusi, daca nu va mindriti si nu vS despartfti de Iisus Hristos Dumnezeu, de episcop si de porun- cile Apostolilor. 2. Cel care se afla inauntrul locasului altarului este curat ; eel care este in afara de altar, nu-i curat ,• cu alte cuvinte, eel care face ceva fara episcop, fara preoti si fara diaconi, aeela nu are constiinta curata. CAPITOLUL VIII 1. Nu spun cu asta ca am aflat asa ceva despre voi, ci vreau sa va feresc de mai inainte, pentru ca va iubesc si pentru ca prevad cursele diavolului. Voi, insa, intrarmindu-va cu bunatate, ziditi-va din nou in credinta, care este trupul Domnului si in dragoste, care este singele lui Iisus Hristos. 2. Nimeni sa nu aiba ceva impotriva seme- nului sau. Nu dati prilej paginilor, ca din pricina citorva nesocotinti, sa fie hulita multimea celor ce cred in Dumnezeu. «Vai de eel prin care, din pricina de^ertde'unii lui, se huleste numele Meu de unii» 5 . CAP ITOLJUL IX 1. Fiti surzi, dar, cind cineva va vorbeste altceva decit de Hristos, Cel din neamul lui David, Cel din Maria, Care cu adevarat s-a nascut, a mincat si a baut, Care cu adevarat a fost prigonit pe timpul lui Pilat din Pont, Care cu adevarat a fost rastignit si a inviat in vazul celor ceresti, al celor pamintesti si al celor dedesubt ; 2. Care cu adevarat a inviat din morti, inviindu-L pe El Tatal Lui ; dupa ase- manare, Tatal Lui ne va invia in Hristos Iisus si pe noi, care credem in El f3ra de Care nu avem viata cea adevarata. CAPITOLUL X 1. Daca, dupa cum spun paginii, adica necredinciosii, Hristos a pa- timit in aparenta — ei traind in aparenta — pentru ce port eu lanturi, pentru ce doresc sa ma lupt cu fiarele ? Deci, degeaba mor. Spun eu oare minciuni despre Domnul ? 6 . 5. is. 52, 5. 6. 1 Cor. 15, 15. SF. IGNATIE, CATRE TRALIENI 173 CAPITOLUL XI 1. Fugiti, dar, de vlastarele cele rele, care dau nastere la rod pur- tator de moarte, din care, dacS gusta cineva, moare indata. Acestia nu sint sadire a Tatalui. 2. Daca ar fi, s-ar arata ramuri ale crucii, iar ro- dul lor ar fi nestricacios. Prin cruce, prin patima Sa, Hristos va chea- ma sa fiti madulare ale Lui. Nu poate capul sa se nasca fara madu- lare. Dumnezeu a fagaduit unire ; iar unirea este El. CAPI TOLUL XII 1. Va salut din Smirna impreuna cu Bisericile lui Dumnezeu, care sint cu mine ; ele in toate privintele m-au intarit trupeste si sufleteste. 2. Va roaga lanturile mele, pe care le port pentru Hristos si va rog si eu sa dobindesc pe Dumnezeu. Ramineti strinsi uniti si rugatl-va unii pentru altii. Se cuvine ca fiecare din voi, dar mai ales preotii, sa inta- reasca pe episcop, spre cinstea Tatalui lui Iisus Hristos si a Apostoli- lor. 3. Doresc sa ma ascultati cu dragoste, ca nu cumva prin cele ce va scriu sS fiu marturie impotriva voastra. Ruga^i-va pentru mine, care am nevoie de dragostea voastra, ca, in milostivirea lui Dumnezeu, sa fiu invrednicit de mo§tenirea, pe care sint gata sa o dobindesc si sa nu fiu gasit nevrednic. CAPITOLUL XIII 1. Va saluta cu dragoste smirnenii si efesenii. Pomeniti in rugaciu- nile voastre Biserica din Siria, al carui madular nu sint vrednic a fi numit, ca sint eel din urm5 dintre ei. 2. Fiti sanatosi in Iisus Hristos. Supuneti-va episcopului ca poruncii lui Dumnezeu, de asemenea si pre- otilor. Iubiti-va fiecare unul pe altul cu inima neimpartita. 3. Duhul meu se curata pentru voi nu numai acum, ci si cind voi dobindi pe Dumnezeu. Sint inca in primejdie ; dar credincios este Tatal in Iisus Hristos sa-mi implineasca rugaciunea mea si a voastra. Faca Dumne- zeu sa fiti in El f5r3. prihani. IGNATIE CATRE ROMANI Ignatie, numit si Teoforul, Bisericii celei miluite prin maretia Tata- lui Celui prea inalt si a lui Iisus Hristos, singurul Lui Fiu, Bisericii celei iubite si luminate prin vointa Celui ce voieste pe toate cite sint, potrivit credintei si dragostei lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Bise- ricii care este si sta in frunte in tara romanilor, vrednica de Dumne- zeu, vrednica de cinste, vrednica de fericire, vrednica de lauda, vred- nica de a dobindi ce doreste, vrednica de curatie, Bisericii care sta in fruntea dragostei, care tine legea lui Hristos, care poarta numele Tata- lui, pe care o si salut in numele lui Iisus Hristos, Fiul Tatalui ; celor uniti, dupa trup si duh, cu toata porunca Lui, celor plini, fara deose- bire, de harul lui Dumnezeu si celor curatiti de orice culoare straina, multa bucurie fara prihana in Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. CAPITOLOL I 1. Prin rugaciunile mele catre Dumnezeu am sa reusesc sa va vad fetele voastre cele vrednice de vazut si sa primesc chiar mai mult decit am cerut ; ca, fiind inlantuit in Hristos Iisus, nadajduiesc sa va imbratisez ; si daca va fi voia lui Dumnezeu sa fiu invrednicit sa merg pina la capat. 2. Inceputul este bine rinduit, daca dobindesc ha- rul de a primi neimpiedicat mostenirea mea. Ma tern, insa, ca dragos- tea voastra sa nu-mi faca nedreptate ,• ca voua va este usor sa faceti ce voiti ; dar mie imi este greu sa dobindesc pe Dumnezeu, daca voi nu ma veti cruta. CAPITOLUL II 1. Nu vreau ca voi «sd pldcefi oamenilor, ci sa placeti lui Dumne- zeu» 1 , precum si placeti. Nici eu nu voi avea vreodata un prilej ca acesta sa dobindesc pe Dumnezeu si nici voi, daca veti tacea, nu veti putea si va inscrieti numele la o fapta mai buna. Daca veti tacea cu 1. 1 Tes. 2, 4. SP. idNAi'IE, CATRE ROMANi 173 privire la mine, eu voi fi al lui Dumnezeu ; dar daca-mi veti iubi tru- pul meu, va trebui sa alerg din nou. 2. Nu-mi dati mai mult decit aceea de >a fi jertfit lui Dumnezeu 2 ; jentfelnicul este inca gala ; voi, ajungind prin dragoste cor, sa cintati Tatalui in Hristos Iisus, ca Dum- nezeu a invrednicit pe episcopul Siriei sa fie gasit vrednic de a veni din rasarit in apus. Ca bun lucru este a apune din lume spre Dumne- zeu, pentru a rasari in Dumnezeu. CAPITOLUL III 1. Niciodata n-ati pizmuit pe nimeni ; pe altii i-ati invatat 3 . Eu, insa, vreau sa fie trainice acelea, pe care le porunciti prin invatlturile voastre. 2. Mie cereti-mi numai atit : putere pentru cele dinlauntrul meu si din afara mea, ca nu numai sa graiesc, ci sa si voiesc, nu nu- mai sa-mi spun crestin, ci sa si fiu gasit crestin. Daca voi fi gasit, pot sa-mi si spun si crestin ,- atunci sint credincios, cind nu ma arat lumii. 3. Nu este bine a te arata 4 . 4. Ca Dumnezeul nostru Iisus Hristos se arata mai ales cind este in Tatal. Cind crestinismul e urit de lume, nu-i o fapta de induplecare, ci de maretie. CAPITOLUL IV 1. Scriu tuturor Bisericilor si le poruncesc tuturora, ca eu de buna- voie mor pentru Dumnezeu, daca voi nu ma impiedicati. Va rog sa nu-mi aratati o bunavointa nepotrivita. Lasati-ma sa fiu mincare fia- relor, prin care pot dobindi pe Dumnezeu. Sint griu al lui Dumnezeu si siiit mScinat de dintii fiarelor, ca sa fiu gasit piine eurata a lui Hris- tos. 2. Mai degraba, lingusiti fiarele, ca ele sa-mi fie mormint si s3 nu lase nimic din trupul meu ; ca nu adormind sa fiu povara cuiva. Atunci voi fi cu adevarat ucenic al lui Iisus Hristos, cind nici trupul meu nu-1 va vedea lumea. Faceti rugaoiuni lui Dumnezeu pentru mine, ca sa fiu gasit, prin aceste unelte 5 , jertfa lui Dumnezeu. 3. Nu va po- runcesc ca Petru si Pavel. Aceia erau apostoli ; eu, un osindit ,- aceia, liberi 6 ; iar eu, pina acum, rob. Dar daca sufar, voi fi un dezrobit al lui Hristos 7 si voi invia liber in El. Acum cind sint inlantuit, invat sa nu doresc nimic. 2. Fil. 2, 17 j 2 Tim. 4, 6. 3. Este poate o aluzde la Epistola I a Sflntului Clement Romanul catre Corinteni. 4. Potrivit poruncii lui Hristos (Mt. 6, 1 — 18) de a nu se araita lumii faptele cele bune. 5. prin aceste unelte, adica : prin dinfii liarelor. 6. 1 Cor. 9, 1. 7. 1 Cor. 7, 22. . , . 176 SCRIER1LE PARINTILOR APOSTOUCI CAPITOLUL V 1. Din Siria pina la Roma, ma lupt cu fiarele pe uscat si pe mare, noaptea si ziua, inlant.uit de zece leoparzi, adicS de o grupa de ostasi; acestia, chiar cind le faci bine, se fac mai rai. Cu nedreptatile lor, capat mai multa invataturS ; «dar nu cu aceasta m-am indreptdtit» ". 2. As dori ca fiarele sa-mi fie pregatite si ma rog sa-mi fie indata gata. Am sa le lingusesc, ca sa m& mininee iute, nu precum se tern unii, si nu se ating de ele. Iar daca nu vor voi de buna voie, eu le voi sili. 3. Iertati-ma ! Eu stiu ce mi-i de folos. Acum incep sa fiu ucenic ! Nici o faptura din cele vazute si din cele nevazute sa nu caute sa ma im- piedice de a dobindi pe Hristos I Sa vina peste mine foe si cruce, haite de fiare, taierea c&rnii, impSr^irea trupului, risipirea oaselor, stri- virea madularelor, macinatul intregului trup, relele chinuri ale diavo- lului. Sa vina toate, numai sS dobindesc pe Hristos ! CAPITOLUL VI 1. La nimic nu-mi vor folosi desfatarile lumii, nici imparatiile vea- cului acestuia. «Mai bine-mi este sa mor» 9 in Hristos Iisus, decit sa impSratesc marginile pamintului. Pe Acela ll caut, Care a murit pen- tru noi ; pe Acela ll vreau, Care a inviat pentru noi. 2. Nasterea mea mi-i aproape. Iertati-mS, fratilor ! Sa nu ma impiedicati sa traiesc, sa nu voiti sa mor ! Nu-1 dati lumii pe eel care voieste sa fie al lui Dum- nezeu, nici nu-1 amagiti cu materia ! Lasati-ma sa primesc lumina curata ! Ajungind acolo, voi fi om ! 3. Ingaduiti-mi sa fiu urmator al patimilor Dumnezeului meu ! Daca-L are cineva in el, sS se gindeasca ce vreau si sa aiba mila de mine, pentru ca stie cele care ma apasa 10 . CAPITOLUL VII 1. *Stapinitorul veacului acestuia» n vrea sa ma rapeasca si sa strice gindurile mele despre Dumnezeu. Nimeni, dar, dintre cei de fata sa nu-1 ajute ! Mai bine fiti cu mine, adica cu Dumnezeu ! Sa nu cautati cS vorbiti de Iisus Hristos, dar sa doriti lumea. 2. Invidia sa nu se saiasluiasca in voi. Nici dac3 v-as ruga, cind as fi linga voi, sa nu ma ascultati, ci ascultati cele ce va scriu. Va scriu fiind viu si dorind sa mor. Dorinta mea a fost rSstignita si nu este in mine foe, care sa 8. 1 Cot. 4, 4. 9. J Cor. 9, 15. 10. Fil. 1, 23. 11. In. 14, 30. SF. IGNATIE, CATRE ROMANI 177 iubeasca materia, ci *apd vie» 12 , care graieste in mine si-mi spune dinauntrul meu : «Vino, la Tatai!». 3. Nu ma bucur de hrana cea stri- cScioasa, nici de placerile vietii acesteia. Vreau piinea lui Dumnezeu, care este trupul lui Iisus Hristos, Cel din sSminta lui David 1S , iar bSu- tura vreau singele Lui, care este dragoste nestricarioasa. CAPITOLUL VIII 1. Nu vreau sa mai traiesc dupa oameni. $i va fi aceasta, daca voi o voiti. Voiti, ca si voi sa fiti voiti ! 2. Va cer aceasta in putine cuvin- te. Credeti-ma ! Iisus Hristos va va arata, ca spun adevarul. Neminci- noasa e gura, in care Tatal a vorbit cu adevarat. 3. Rugati-va pentru mine, ca sS cistig. Nu v-am scris dupa trup, ci dupa gindul lui Dum- nezeu. Daca voi patimi, mi-ati facut voia ; daca voi fi respins, m-ati urit. CAPITOLUL IX 1. Pomeniti in rugaciunile voastre Biserica din Siria, care are pas- tor pe Dumnezeu in locul meu. Insusi Iisus Hristos ii va fi episcop si dragostea voastra. 2. Eu ma rusinez sa spun ca sint dintre ei, ca nici nu sint vrednic, fiind eel din urma intre ei si nascut inainte de vre- me 14 . Totusi as avea mila de a fi cineva, daca dobindesc pe Dumne- zeu. 3. VS imbrStiseazS duhul meu si dragostea Bisericilor, care m-au primit in numele lui Iisus Hristos, nu ca pe un calator. Ca Bisericile, care nu se aflau in calea mea cea dupa trup, mergeau inaintea mea din oras in oras. CAPITOLUL X 1. Va scriu acestea din Smirna prin efesenii cei vrednici de feri- cire. Este cu mine impreuna cu altii multi si Crocu, nume scump mie. 2. Despre cei care au sosit inainte de mine din Siria in Roma spre slava lui Dumnezeu, cred ca stiti ; acestora sa le spuneti ca si eu sint aproape. To^i sint vrednici de Dumnezeu si de voi. Se cuvine ca voi s3-i ajutati in toate. 3. V-am scris acestea in ziua a noua inainte de calendele lui septembrie 15 . Fiti s&natosi pina la sfirsit in rabdarea lui Iisus Hristos. 12. In. 4, 10 i 7, 38. 13. In. 7, 42 i Rom. 1, 3. 14. 1 Cor. 15, 8. 15. 24 august. 12 — Paring apostolici 1GNATIE CATRE FILADELFIENI Ignatie, numit §i Teoforul, Bisericii lui Dumnezeu Tatal si a Dom- nului Iisus Hristos, care este in Filadelfia Asiei, celei miluita si inta- rita in unirea lui Dumnezeu si inveselita fara deosebire in patima Dom- nului nostru si convinsa in invierea Lui, cu toata mila ; pe care o salut in singele lui Iisus Hristos, Care este bucurie vesnica si stator- nica, mai ales daca credinciosii sint una cu episcopul si cu preotii cei dimpreuna cu el si cu diaconii rinduifi dupa gindul lui Iisus Hristos, pe care, potrivit vointei Sale, i-a intarit cu intemeiere prin Sfinlul Lui Duh. CAPITOLUL I 1. Despre episcopul vostru am aflat ca n-a dobindit aceasta slujire, care este a intregii comunitati, nici prin el, nici prin oameni, nici din dorinta de slava de^arta, ci datorita dragostei lui Dumnezeu Tatal si a Domnului Iisus Hristos. Sint uimit de bunatatea lui, care prin tace- rea sa, poate mai mult decit cei care graiesc desertaciuni. 2. Ca este in armonie cu porunc^e cum este chitara cu coardele. De aceea sufle- lul meu ii fericeste cugetul lui indreptat spre Dumnezeu ,- stiu ca este virtuos si desavir§it ; cunosc statornicia lui si lipsa sa de minie, in tcata blindetea Dumnezeului Celui viu. CAPITOLUL II 1. Afjadar, copii ai luminii adevarului, fugi|i de dezbinari si de in- vataturi rele. Unde este pSstorul, acolo urmati-1, ca oile. 2. Ca mul|i lupi, care par vrednici de credinta, robesc cu placed rele pe cei care merg pe calea lui Dumnezeu. Dar, datorita unirii voastre, nu vor avea loc intre voi. St. IGNATIE, CATRE FILaDeLPieN! \?q CAPITOLUL III 1. Feriti-va de buruienile rele, pe care nu le cultiva Hristos, pen- tru ca nu sint sadite de Tatal l . 2. Nu graiesc asa, pentru ca am gasit dezbinare la voi ; dimpotriva, curatie. Ca toti citi sint ai lui Dumne- zeu si ai lui Iisus Hristos, sint cu episcopul ; si toti citi se vor pocai si vor veni la unitatea Bisericii, vor fi si ei ai lui Dumnezeu, ca sa fie vii dupa Iisus Hristos. 3. «Nu vd inseia/i», fra^ii mei, daca cineva se duce dupa eel ce dezbinS, «nu va mo$teni imparal'ia lui Dumnezeu» 2 . Daca cineva umbla in invataturi straine, acela nu este in acord cu patimile lui Hristos. CAPITOLUL IV 1. Cautati, dar.sS participati la o singura euharistie ; ca unul este trupul Domnului nostru Iisus Hristos si unul este potirul spre unirea cu singele Lui ; unul este jertfelnicul, dupa cum unul este episcopul impreuna cu preotii si diaconii, cei impreuna cu mine robi ; pentru ca ceea ce face^i, s-o faceti dupa Dumnezeu. CAPI TOLUl V 1. Fratii mei, dragostea mea pentru voi se revarsa nespus de mult si, cu marea mea bucurie, va intaresc pe voi ; dar nu eu, ci Iisus Hristos ,• sint in lanturi pentru El, dar mai mult ma tern, ca sint inca nedesavirsit. Ma va desavirsi, insa, rugaciunea voastra catre Dumne- zeu, ca sa dobindesc mostenirea cu care am fost miluit, alergind la Evanghelie, ca la trupul lui Iisus si la Apostoli, ca la preotii Biseri- cii. 2. Sa iubim si pe profeti, ca si ei au vestit Evanghelia, au nadaj- duit in Iisus Hristos §i L-au asteptat ; si crezind in El s-au mintuit, fiind in unire cu Iisus Hristos, sfinti vrednici de dragoste si de admi- ratie, marturisiti de Iisus Hristos si impreuna numarafi in Evanghelia nadejdii comune. CAPITOLUL VI 1. Daca cineva predict iudaismul, sa nu-1 ascultati ! Ca este mai bine sa ascultati crestinismul de la un bSrbat taiat imprejur, decit sa ascultati iudaismul de la un netSiat imprejur. Iar daca amindoi nu vor- besc de Iisus Hristos, acestia sint pentru mine coloane funerare si gropi 1. Mr. 15, 13. 2. 1 Cor. 6, 9. 10. 180 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI de morti, pe care sint scrise doar numai nume de oameni. 2. Fugiti, dar, de mestesugurile si de cursele stapinitorului veacului acestuia 3 , ca nu cumva, Kind strimtorati de sfaturile lui, sa slabiti in dragoste ,• fiti, insa, cu totii la un loc si cu inima neimpartita. 3. Multumesc Dumnezeului meu, ca mi-i cugetul curat cu privire la voi si ca nu se poate nimeni lauda nici in ascuns, nici pe fata, ca am ingreunat pe cineva in vreun lucru mic sau mare. $i doresc ca toti carora le-am vorbit, sa nu aiba cuvintele mele ca o marturie impotriva lor. CAPITOLUL VII 1. Unii au voit sa ma insele dupa trup ,• dar duhul nu se inseala, ca este de la Dumnezeu ; ca «$fi'e de unde vine $i unde merge* * si pe cele ascunse le vadeste. Am strigat, fiind in mijlocul vostru ,- graiam cu glas tare, cu glasul lui Dumnezeu : «Alaturati-va de episcop, de preoti si de diaconi !» Iar cei care au banuit cS am grait acestea pen- tru ca am stiut mai dinainte de dezbinarea unora, martor imi este Acela, pentru Care sint in lanUiri, ca n-am aflat asta de la trup ome- nesc. 2. Duhul mi-a predicat, graind acestea : «Fara de episcop sa nu faceti nimic ! Pastrati trupul vostru ca templu al lui Dumnezeu ! 5 Iubiti unirea, fugiti de dezbinari, fiti urmatori ai lui Hristos 6 , precum este §i El al Tatalui Lui. CAPITOLUL VIII 1. Eu am facut ce mi se cadea, ca un om rinduit spre unire. Ca Dumnezeu nu locuieste unde este dezbinare si minie. Dumnezeu iartS pe toti care se pocaiesc, daca se pocaiesc in unire cu Dumnezeu si in comuniune cu episcopul. Cred in harul lui Iisus Hristos, Care va va dezlega de orice legaturS. 2. Va rog sa nu faceti nimic din dorinta de cearta, ci potrivit invSt^turii lui Hristos. Pentru ca am auzit pe unii spunind : «Daca nu-L gasesc pe Hristos in arhive, nu cred in Evan- ghelie*. Cind le-am spus, ca este scris, mi-au raspuns : «Dar tocmai asta te intreb I» Pentru mine, insa, arhivele sint Iisus Hristos, arhive sfinte, crucea Lui, moartea, invierea Lui si credinta data prin El. In arhivele acestea vreau sa ma indreptatesc prin rugSciunile voastre. 3. In. 14, 30. 4. In. 3, 8. 5. 1 Cor. 3, 16 i 6, 19. 6. I Cot. 11, 1. SF. IGNATIE, CATRE FILADELFIENI 181 C A P IjT O L U L IX 1. Buni erau si preotii 7 , dar mai bun arhiereul, c5ruia li erau in- credintate sfintele sfintelor, singurului caruia i s-au incredintat cele ascunse ale lui Dumnezeu ; el este usa 8 Tatalui, prin care intra Avraam, Isaac, Iacov, profetii, Apostolii si Biserica. Toate acestea due la unirea cu Dumnezeu. 2. Evanghelia, insa, are ceva deosebit : veni- rea 9 Mintuitorului, a Domnului nostru Iisus Hristos, patimile Lui si invierea. Profetii cei iubiti L-au vestit ; Evanghelia, insa, este desavir- sirea nemuririi. Toate 10 sint deopotrivS de bune, de credeti in dragoste. CAPITOLUL X 1. Pentru ca prin rugaciunile voastre si prin dragostea fierbinte, pe care o aveti in Hristos Iisus, mi s-a adus vestea cS Biserica din Antiohia Siriei are pace, se cuvine vouS, ca BisericS a lui Dumnezeu, sa alegeti un diacon, pentru a fi acolo trimisul lui Dumnezeu, ca sa se bucure cu cei care sint adunati la un loc si sa slaveasca" numele n . 2. Fericit va fi in Iisus Hristos acela care va fi invrednic;'. cu o slujire ca aceasta, iar voi veti fi slSviti. DacS voiti, nu este cu neputinta sa faceti aceasta pentru numele lui Dumnezeu, asa cum au facut-o si bisericile cele mai apropiate, care au trimis unele episcopi, iar altele preoti si diaconi. CAPITOLUL XI 1. Pentru diaconul Filon din Cilicia, bSrbat cu buna marturie, care si acum imi slujeste la cuvintul lui Dumnezeu impreuna cu Reu Aga- topod, bSrbat ales, care m-a insotit din Siria, renuntind la viata sa, care si vouS va dau mSrturie, multumesc si eu lui Dumnezeu pentru voi, ca" i-ati primit asa cum v3 primeste si pe voi Domnul ; iar cei care i-au necinstit sa fie iertati cu harul lui Iisus Hristos. 2. Va saluta cu dragoste fratii din Troada, de unde va" si scriu prin Buru, eel trimis impreuna cu mine, in semn de cinste, de efeseni si smirneni. li va cinsti pe ei Domnul Iisus Hristos, in Care ei nadajduiesc cu trupul, cu sufletul, cu duhul, cu credinta, cu dragostea si cu unirea. Fiti sanatosi in Hristos Iisus, nadejdea noastrS comunS. 7. legii vechi. 8. In. 10, 9. 9. In trup. 10. toate, adic3 : Vec.oiu] ?i Noul Testament. 11. lui Iisus Hristos. IGNATIE CATRE SMIRNENI Ignatie, numit si Teoforul, Bisericii lui Dumnezeu Tatal si al iubi- tului Iisus Hristos, celei miluite cu toata harisma, celei pline de cre- dinta si dragoste, care nu este lipsita de nici o harisma, celei cu cuviinta dumnezeiasca, celei purtatoare de sfinti, care este in Smirna Asiei, in dun fara prihana si in cuvintul lui Dumnezeu, multa bucurie. CAPITOLUL I 1. Slavesc pe Iisus Hristos Dumnezeu, Care v-a injeleptit asa. Am inteles ca ati ajuns desavirsiti in neclintita credinfa, ca si cum ati fi pironiti, cu trupul si cu sufletul, in crucea Domnului Iisus Hristos si intariti in dragoste, in singele lui Hristos, plini de credinta in Domnul nostru, Care cu adevarat este «d/n neamul lui David dupa trup» x , dar Fiu al lui Dumnezeu dupa voinfa si puterea lui Dumnezeu, nascut cu adevarat din Fecioara, botezat de loan, «ca sa se implineasca de El toata dreptatea» 2 . 2. Pe timpul lui Pilat din Pont si al lui Irod a fost pironit cu adevarat pentru noi cu trupul, din al carui fruct sintem noi, din patima Lui cea de Dumnezeu fericita ; «ca sa ridice semn» 3 in veci prin inviere pentru a aduna pe sfintii si credinciosii Lui, fie din iudei, fie din pagini, intr-un singur trup al Bisericii Lui. CAPITOLUL II 1. El a patimit toate acestea ca sa ne mintuim. A patimit cu ade- varat si a inviat cu adevarat, nu cum spun unii necredinciosi, ca a patimit in aparenta, ei existind in aparenta, si, precum gindesc, asa li se va si intimpla, ca sint fantome si draci. 1. In 7, 42; Rom. 1, 3. 2. Ml. 3, 15. 3. Is. 5, 25; 11, 12; 49, 22; 62, 10. SF. IGNATIE, CATRE SMIRNENI 1R3 CAPITOLUL III 1. Eu 11 stiu in trup si dupa inviere si cred ca este. 2. Cind a venit la Petru si la cei dimpreuna cu el, le-a zis : «Luati, pipaili-ma §i ve- defi, ca nu sint demon tara de trup» 4 . $i indata s-au atins de El si au crezut, unindu-se strins si cu trupul si cu duhul Lui. De asta au dis- pretuit si moartea si au fost gasiti mai presus de moarte. 3. Dupa in- viere a mincat cu ei si a baut cu ei, ca unul in trup, desi duhovniceste era unit cu Tatal. CAPITOLUL IV 1. Va dau, iubitilor, aceste sfaturi, cu toate ca stiu ca si voi gin- diti la fel ca mine. Dar vreau sa va feresc de fiarele cele cu chip de orn, pe care nu numai ca nu trebuie sa-i primiti, dar, daca e cu putinta, nici sa va intilnifi cu ei, ci numai sS vS rugati pentru ei, poate ca se vor pocai, lucru greu insa. Ca stapinire peste aceasta are Iisus Hris- tos, viata noastra cea adevaratS. 2. Daca s-au facut toate acestea in chip aparen't de Domnul nostru, atunci si eu in chip aparent sint inlan- tuit. Pentru ce m-am dat pe mine insumi mortii, focului, sabiei, fiare- lor ? Dar, aproape de sabie, aproape de Dumnezeu ; impreuna cu fia- rele, impreuna cu Dumnezeu. Dar numai in numele lui Iisus Hristos ! Din dragoste de El, indur toate, ca El ma intareste, sa ajung om desa- virsit. CAPITOLUL V 1. Unii, necunoscindu-L, 11 tagaduiesc ; dar, mai bine spus, ei sint tagaduiti de El ; aceia sint mai mult avocati ai mortii decit ai adeva- rului ; pe ei nu i-au convins nici profetiile, nici legea lui Moisi, dar pina acum nici Evanghelia, nici suferintele fiecaruia din noi. 2. Ca si despre noi gindesc la fel. Cu ce mi-i de folos unul, daca ma lauda pe mine, dar huleste pe Domnul meu, marturisind ca El nu-i purtator de trup ? Cel care nu marturiseste asta, II tagaduieste desavirsit si este purtator de cadavru. 3. N-am socotit cu cale sa scriu numele lor, pen- tru ca sint numele unor necredinciosi. Dar nici mie sa nu-mi fie a-i pomeni, pina nu se vor pocai, crezind in patimile Lui, care sint invie- rea noastra. 4. Lc. 24, 39. 184 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI CAPITOtUL VI 1. Nimeni sa nu se insele ! Chiar puterile cele ceresti, slava inge- rilor si stSpinitorii vazuti §i nevazutl, daca nu cred in singele lui Hris- tos, si ei sint os!nditi. «Cine poate infelege, sd 3nfeieagd» 5 . Nimeni sa nu se mindreasca cu locul pe care-1 ocupS ,• c5 totul este credintS §i dragoste, decil care nimic nu-i mai mare. 2. Uitati-va la cei care gin- desc altfel despre harul lui Iisus Hristos, pogorit peste noi i Ei sint impotriva gindirii lui Dumnezeu. Nu le pasa de dragoste, de vSduva, de orfan, de eel strimtorat, de eel legat sau dezlegat, nici de eel info- metat sau insetat. CAPITOLUL VII 1. De Euharistie si de rugSciune se departeaza, pentru a nu martu- risi ca Euharistia este trupul Mintuitorului nostru Iisus Hristos, trupul, care a patimit pentru pacatele noastre si pe care Tatal, cu bunatatea Sa, L-a inviat. Asadar, cei care se impotrivesc darului lui Dumnezeu, mor datorita tagadei lor. Le-ar fi de folos sa iubeasca, pentru ca sa si invieze. 2. Se cuvine, dar, sa va departati de unii ca acestia $i sa nu vorbiti cu ei nici in particular, nici in public ,- sa ne trnem strins de profeti si mai ales de Evanghelie, in care patimile ne sint aratate, iar invierea se implineste. Fugiti de dezbinari, ca ele sint inceputul relelor. CAPITOLUL VIII 1. Cu totii urmati pe episcop, dupa cum urmeaza Iisus Hristos pe TatSl, iar pe preoti ca pe Apostoli ; pe diaconi respectati-i ca pe po- runca lui Dumnezeu. Nimeni s8 nu faca fSra episcop ceva din cele ce apartin Bisericii. Acea Euharistie sa fie socotita buna, care este facuta de episcop sau de eel cSruia episcopul i-a ingaduit. 2. Unde se vede episcopul, acolo sa fie si multimea credinciosilor, dupa cum unde este Iisus Hristos, acolo este si Biserica universala fl . Fara episcop nu este ingaduit nici a boteza, nici a face agapS ; ca este bineplacut lui Dum- nezeu ceea ce aproba episcopul, ca tot ce se savirseste s& fie sigur si intemeiat. 5. Mt. 19, 12. 6. Biserica universald, alt termen tntiebuintait pentrft prima data in llteratura «e$tina de Sfintul Ignatie. SF. IGNATIE, CATRE SMIRNENI 185 CAPITOLUL IX 1. Este cu cale, deci, sa ne trezim si, cit mai avem vreme, sa ne Intoarcem, pocaindu-ne la Dumnezeu. Bine este sa stii de Dumnezeu si de episcop. Cel care cinsteste pe episcop este cinstit de Dumnezeu ; eel care face ceva fara stirea episcopului, acela slujeste diavolului. 2. Toate sa va prisoseascS, in har, ca sinteti vrednici. In toate m-ati aju- tat si Iisus Hristos sa va ajute pe voi. M-ati iubit si cind eram departe de voi si cind eram cu voi. Sa va rasplateasca Dumnezeu, pe Care II veti dobindi, daca suferiti toate pentru El. CAPITOLUL x 1. Ati facut bine ca a|i primit, ca diaconi ai lui Hristos Dumnezeu, pe Filon si pe Reu Agatopod, care de dragul lui Dumnezeu m-au inso- tit ,• si ei multumesc Domnului pentru voi, ca i-ati ajutat in tot chipul. Nimic nu-i pierdut pentru voi. 2. Duhul meu mi-1 dau voua ca rasplatS si lanturile mele, pe care nu le-aji dispretuit, nici nu v-ati rusinat de ele. Nici de voi nu se va rusina credinta cea desavirsita, Iisus Hristos. CAPITOLUL XI 1. Rugaciunea voastra s-a indreptat spre Biserica cea din Antiohia Siriei ; de acolo am plecat legat in lanturi cu mare cuviinta dumne- zeiasca ,• va imbratisez pe toti, nu ca as fi vrednic de cei de acolo, ca slnt eel din urma dintre ei. Dar am fost invrednicit potrivit voin- tei lui Dumnezeu, nu cugetului meu, ci harului lui Dumnezeu, pe care mS rog sa mi-1 dea desavirsit, ca prin rugaciunea voastrS s3 dobin- desc pe Dumnezeu. 2. Asadar, ca lucrarea voastra sa fie desavirsita si pe p3mint si in cer, se cuvine, spre cinstirea lui Dumnezeu, ca Bise- rica voastra sa aleaga un trimis al lui Dumnezeu pentru a se duce pina in Siria, ca sa se bucure cu cei de acolo, ca au pace, c3 si-au recapatat maretia lor si li s-a restabilit trupul lor propriu. 3. Mi s-a p3rut deci vrednic lucru s3 trimiteti pe cineva dintre voi cu o epis- toia, ca sa siaveasca impreuna cu ei linistea cea dupa Dumnezeu, care le-a venit si ca au ajuns acum la liman cu rugaciunile voastre. Fiind desavirsiti, pe cele desavirsite le ginditi. Dumnezeu este gata sa va dea ajutorul Lui, daca vreji sa faceti o fapta bunS. 186 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI CAPITOLUL XII 1. Va imbrStiseaza cu dragoste fratii din Troada, de unde va si scriu prin Buru, pe care 1-a^i trimis impreuna cu efesenii, fra^ii vostri, ca sa fie cu mine ,■ acesta m-a ajutat in toate privintele. Ar trebui ca toti sa-1 imite, ca este pilda de slujire a lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu sa-1 rasplateasca in toate. 2. ImbrStisez pe vrednicul de Dumnezeu episcop, pe preotii cei cu dumnezeiasca cuviintS si pe diaconii cei impreuna cu mine robi, pe fiecare in parte si pe to|i indeobste, in numele lui Iisus Hristos, in trupul Lui si in singele Lui, in patimile Sale si in invierea Sa, in unitatea trupeasca si sufleteasca a lui Dum- nezeu si a voastra. Har voua, mila, pace si rabdare in veci. CAPITOLUL XIII 1. Imbratisez casele fratilor mei, impreuna cu sofiile si copiii si pe fecioarele cele numite vaduve 7 . Fi|i sanatosi cu puterea Duhului. Va imbratiseaza Filon, care este cu mine. 2. Imbratisez casa Taviei, si-i doresc sa fie tare in credinta si in dragoste trupeasca si sufleteasca. Imbratisez pe Alca, nume scump mie si pe Dafnu eel fara pereche si pe Evtecnu si pe toti dupa nume. Fiti sanatosi cu harul lui Dumnezeu J. Este vorba de vaduvele care, dupa moartea sotilor lor, due o viata asemenea fecioarelor. IGNATIE CATRE POLICARP Ignatie, numit si Teoforul, lui Policarp, episcopul Bisericii smirne- nilor, dar, mai bine spus, celui care II are ca episcop pe Dumnezeu TatSl si pe Domnul Iisus Hristos, multa bucurie. CAPITOL U L I 1. Laudind gindul tau eel in Dumnezeu, intemeiat ca pe o piatra neclintita, proslavesc pe Dumnezeu ca am fost invrednicit de chipul tau eel neprihanit, de care sa ma bucur in Dumnezeu. 2. Te rog, in numele harului, cu care esti investit, sa-ti urmezi calea si sa indemni pe toti sa se mintuie. Apara-ti locul pe care-1 ocupi, cu toata grija trupeasca si duhovniceasca. Poarta grija de unire, decit care nimic nu-i mai bun. Poarta-i pe toti, precum si Domnul te poarta pe tine. Rabda-i pe toti in dragoste, precum si faci. 3. Indeletniceste-te cu ru- gaciuni neincetate. Cere pricepere mai multa decit ai. Privegheaza, avind duh neadormit. Vorbeste cu fiecare dupa asemanarea lui Dum- nezeu. tPoartd holile» J tuturora ca un atlet desavirsit. Unde-i mai mare osteneala, acolo-i mult cistig. C*A P I T.OL U L II 1. Daca iubesti numai pe ucenicii cei buni, n-ai nici un merit ; mai mult, supune-ti-i cu blindete pe cei mai molipsiti. Nu orice rana se vindeca cu acelasi plasture. Potoleste neintelegerile cu prisnite. 2. *Fii infelept in toate ca $arpele si neprihanit intotdeauna ca porumbeih 2 . De aceea esti si trupesc si duhovnicesc, ca sa mingii pe cele ce ti se arata in fata ta ,- cit priveste pe cele nevazute, cere sa-ti fie desco- perite, ca sa nu-ti lipseasca nimic si sa ai cu prisosinta orice harisma. 1. Ml. 8, 17. 2. M(. 10, 16. 188 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI 3. Timpul iti cere sa dobmdesti pe Dumnezeu, dupa cum capitanii co- rabiilor cer vlnturi bune, iar naufragiatfi cer porturi. Fii treaz, ca un atlet al lui Dumnezeu. Premiul ? Nestricaciune si viat§ vesnica, de care si tu esti convins. Pentru toate sufletul meu ti-1 dau si lanturile mele, pe care le-ai iubit. capitolul in 1. Sa nu te sperie cei care par vrednici de credinta, dar invafa tnvataturi straine s . Stai tare ca o nicovala in care se loveste. Acela-i mare atlet care invinge, desi-i lovit. Trebuie, mai cu seama, noi sa rabdam toate pentru Dumnezeu, ca si El sa ne rabde pe noi. 2. Fii mai zelos decit esti ! Citeste vremile ! Asteapta pe Cel mai presus de timp, pe Cel fara de ani, pe Cel nevazut, pe Cel vazut pentru noi, pe Cel nepipait, pe Cel nepaitimitor, pe Cel patimitor pentru noi, pe Cel Care pentru noi a rabdat in tot chipul. CAPITOLUL IV 1. Sa nu fie neglijate vaduvele ! Dupa Domnul, fii tu ingrijitorul lor ! Nimic sa nu se faca fara aprobarea ta si nici tu fara Dumnezeu sa nu faci ceva. Asa ceva sa nu faci ! Fii hotarit ! 2. Adunarile de slujba sa fie mai dese. Cheama-i pe toti dupa nume. 3. Nu dispretui pe sclavi si pe sclave, dar nici ei sa nu se ingimfe, ci sa robeasca mai mult spre slava lui Dumnezeu, ca sa dobindeasca de la Dumnezeu o mai buna libertate. Sa nu doreasca sa fie liberati cu cheltuielile obstii credinciosilor ca sa nu fie gasiti robi poftei. CAPITOLUL V 1. Fugi de meseriile rele ; dar, mai bine spus, vorbeste despre ele. GrSie$te surorilor mele sa iubeasca pe Domnul si sa se multumeasca, trupeste si duhovniceste, cu sotii lor. La fel si fratilor mei porunces- te-le, in numele lui Iisus Hristos, - nare a apostolilor, T, III, 1. Preotime, E, II, 2 ; IV, 1 ; XX, 2 , T, II, 2; M, II, 1.2; XIII, 1 ; -a, unita cu episcopul, ca si coaxdele cu chitara, E, IV, 1. Pretuire, -a lui Dumnezeu, E, XXI, 2. Pricetpere, P, I, 3. Prihana, R, titlu ; S, titlu. Prilej, T, XVIII, 2; R, II, 1. Primejdie, E, XII, 1 ; T, XII, 3. Prisnita, -te, S, II, 1. Profet, -e\i, M, VIII, 2 ; F, V, 2 ; S, VII, 2; -etii, F, IX, 1.2; S, V, 1 _; -etii au fost cu duhul ucenici ai lui Iisu'- Hristos, M, IX, 3. Prune, -i, T, V, 1. Purtare, T, III, 2; -tari, M, VI, 2; -a de grija a lui Dumnezeu, P, VIII, 3. Purtator, — de cadavru, S, V, 2; — de trup, S, V, 2 ; -i de cele sfinte, E, IX, 2; -i de Dumnezeu, E, IX, 2; -i de Hristos, E, IX, 2; -i de temple, E, IX, 2. Putere, E, V, 2 ; T, III, 2; R, III, 2; -a Duhului, S, XIII, 1 ; -a lui Dumne- zeu, M, III, 1 ; S, I, 1 ; -a lui Iisus Hristos, E, XI, 2 ; -rile cele ceresti, S, VI, 1 ; -rile satanei, E, XIII, 1. Putinta, S, IV, 1. R Ramura, -ri ale crucii, T, XI, 2. Rana, P, II, 1. Rabdare, E, III, 1 ; T, I, 1 ; S. XII, 2 ; P, VI, 2 ; indelunga — , E, HI, 1 ; indelunga ■ — a lui Dumnezeu, E, XI, 1 ; -a lui Iisus Hristos, R, X, 3. Rjsarit, II, 2. Rasplata, S, X, 2. Ratacire, E, X, 2. Rautate, legatura -atii, E, XIX, 3. Razboi, E, XIII, 2. Rele, S, VII, 2. Respect, M, III, 1. Reu Agatapod, F, XI, 1 ; S, X, 1. Risipire, -a oaselor, R, V, 3. Rinduiala, M, I, 1 ; buna voastra — , E, VI, 2 ; -la lui Dumnezeu, E, XVIII, 2; -ielile cele vechi, M, IX, 1. Riu, -1 Meandru, M, titlu. Rivna, T, IV, 2. Rob, M, II, 1 ; R, IV, 3 j F, IV, 1 ; S, XII, 2 ,- P, IV, 3 ; eel impreuna cu mine — , E, II, 1. Robie, E, XVII, 1. Rod, T, XI, 2; — purtator de moarte, T, XI, 1. Roma, E, I, 2 ; XXI, 2 ; R, V, 1 ; X, 2. Roman, -i, R, titlu. Roua, -ua Bisericii, M, XIV, 1. Rugaciune, M, VII, 1 ; XIV, 1 ; S, VII, 1 ; XI, 1 ; -a episcopului, E, V, 2 ; -a Intregii Biserici, E, V,2 ; -a unuia 198 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI sau doi are putere, E, V, 2 ; -a voas- tra, E, XI, 2 ; F, V, 1 ; S, XI, 1 ; -ni, E, I, 2 ; X, 2 j M, XIV, 1 ; T, XIII, 1 ; R, I, 1 ; IV, 2 ; IX, 1 ; P, VII, 1 ; -ni neiincetate, P, I, 3 ; -nile voastre, E, XX, 1 ; F, VIII, 2 ; X, 1 j S, XI, 3. Rugaminte, T, XIII, 3. Sabie, S, IV, 2. Salutare, -tari, E, titlu. Satana, E, XIII, 1. Sadire, -.a Tatalui, T, XI, 1. Sallbaticiune, E, X, 2. Samlnta, -ta lui David, E, XVIII, 2; R, VII, 3. Sanatate, P, VIII, 3. Sclav, -i, P, IV, 3 ; -e, IV, 3. Semn, S ,1, 2 ; — al dragostei, E, II, 1 ; — de cinste, F, XI, 2. Semen, M, VI, 2 ; T, VIII, 2. Septembrie, R, X, 3. Sfat, -uri, S, IV, 1 ; -write stapinitorului veacului acestuia, F, VI, 2. Sfintele Sfintelor, F, IX, 1. Sfint, sfinti, S, Titlu ; sfintii lui Hristos, S I 2. Sfirsit, M, V, 1 ; XIII, 1. Siria, E, I, 2 ; XXI, 2 ; M, XIV, 1 ; R, II, 2; V, 1 ; IX, 1 ; X, 2; F, X, 1 ; XI, 1 r S, XI, 1.2; P, VII, 1, 2; VIII, 2. ' Simbata, M, IX, 1. Singe, -le lui Dumnezeu, E, I, 1 ; -le lui Hristos, S, I, 1 ; VI, 1 ; -le lui Hris- tos, care este dragoste nestricacioa- sa, R, VII, 3 ; -le lui Iisus Hristos, E, tMu ; F, IV, 1 ; S, XII, 2. Slava, — desarta, M, XI, 1 ; F, I, 1 ; — nestrainutata, E, titlu ; -va ingeri- lor, S, VI, 1 ; -va lui Dumnezeu, E, XIII, 1 , M, XV, 1 j R, X, 2 j P, IV, 3 ; VII, 2. Slujire, M, VI, 1 ; F, I, 1 ; X, 2 ; -a lui Dumnezeu, S, XII, 1. Slujitor, -i, T, II, 3 ; -i ai lui Dumne- zeu, P, VI, 1. Sminteala, E, XVIII, 1. Stnirna, E, XXI, 1 ; M, XV, 1 ; T, I, 1 ; XII, 1 ; R, X, 1 ; S, titlu. Smirneni, T, XIII, 1 ; M, XV, 1 ; F, XI, 2; P, titlu. Soare, -le, E, XIX, 2. Sobor, -ul lui Dumnezeu, T, III, 1 ; -ul apostolilor, M, VI, 1. Sol, -i, S, XIII, 1. Sot, -i, P, V, 1. Sotie, P, V, 1; -ia lui Bpitropu, P, VIII, 2. Statotnicie, F, I, 2. Stapin, E, VI, 1 ; -ul casei, E, VI, 1 ; -i, (P, VI, 1 ; -ii, T, V, 2. Stapinfce, S, IV, 1 ; P, VII, 3. Stapinitor, -ii v8zuti si nevazuti, S, VI, 1 ; -ul veacului acesituia, E, XVII, 1 ; XIX, 1 ; M, I, 3 i T, IV, 2 j R, VII, 1 ; F, VI, 2. Stea, E, XIX, 2; lumina -lei, E, XIX, 2; minunea si noutatea -lei, E, XIX, 2; -ua nu se aseamana cu celelalte stele, E, XIX, 2; stelele, E, XIX, 2. Strivire, -a madularelor, R, V, 3. Smferinta, -{e, S, V, 1 ; -tele mele, P, VII, 1. Suflet, E, XXI, 1 ; F, XI, 2 ; S, I, 1 ; -ul meu, F, I, 2 ; P, VI, 1 ; -ul tau, P, II, 3. Sulita, P, VI, 2. Sara, surori, P, V, 1. Sarpe, P, II, 2. Scoala, -a lui Iiisus, E, III, 1. Taina, M, IX, 2 ; trei -ne rasunatoare, E, XIX, 1 j -nele lui Iisus Hristos, T, II, 3, initiati In -ne, E, XII, 2. Tatal, E, titlu ; II, 1 ; IV, 2 j V, 1 ; IX, 1 ; XV, 1 ; M, I, 2 ; III, 1 ; VI, 1 j VII, 1.2; XIM, 1.2; T, titlu; III, 1; IX, 2; XI, 1 ; XII, 2 ; XIII, 3 j R, titlu; II, 2; III, 3; VII, 2; VIII, 2; F, III, 1 ; VII, 2 ; S, III, 3 ; VII, 1 j VIII, 1 ; unul — , M, VII, 2. Tavia, S, XIII, 2. Tacere, M, VIII, 2 ; -a Doimnului Iisus Hristos, F, I, 1 ; -a lui Dumnezeu, E, XIX, 1 ; -a lui Iisus, E, XV, 2. TSgada, S, VII, 1. Taiere, -a carnii, R, V, 3. Tarie, -a voastrfi, P, VII, 3. Templu, — al lui Dumnezeu, M, VII, 2 ; F, VII, 2 ; -1 TatSlui, E, IX, 1 ; -le, E, IX, 2; -le ale Domnului, E, XV, 3. Teoforul, E, titlu ; M, titlu ; T, titlu ; R, titlu ; F, titlu ; S, titlu ; P, titlu. Tihna, E, II, 1. Tirriip, M, XI, 1 ; P, II, 3 ; — liber, P, VII, 3 ; Cel mai presus de — , P, III, 2; -ul lui Pilalt din Pont, T, IX, 1 ; S, I, 2. Tovar8s, -i de drum, E, IX, 2; -i de invat&tura, E, HI, 1. Trales, T, titlu. Trei, — taine rasunatoare, E, XIX, 1. Troada, F, XI, 2; S, XII, 1; P, VIII, 1. SF. 1GNATIE, EPISTOLE 199 Trup, E, I, 3 j VIII, 2; XVI, 2; XX, 2; M, III, 2; XIII, 1.2 ; T, titluj R, ti- tlu ; II, 1 ; IV, 2 ; V, 3 ; S, I, 1 j V, 2; — al Bisericii, S, I, 2; — ome- nesc, F, VII, 1 ; demon fara de — , S, III. 2; dupa — , R, VIII, 3 ; IX, 3; F, VII, 1 ; -ul, cu — , F, XI, 2 ; -ul Domnului, T, VIII, 1 ; P, V, 2 ; -ul Domnului lisus Hristos este unul, F, IV, 1 ; -ul lui Hristos, S, I, 2 j III, 1.2.3 j VII, 1; -ul lui lisus, F, V, 1 ; -vi lui lisus Hristos, M, I, 2 ; R, VII, 3; S, XII, 2; -ul vostru, F, VII, 2. Tulburare, E, XIX, 2. Jara, -a romanilor, R, Titlu. U Ucenic, T, V, 2 ; R, V, 3 ; P, VII, 1 ; — al lui Hristos, E, I, 2 ; — al lui lisus Hristos, R, IV, 2; -i, M, IX, 3 ; P, II, 1 ; -i ai lui lisus Hristos, M, IX, 2.3; X, 1. Undita, -tele slavei desarte, M, XI, 1. Unealta, -ta lui Hristos, E, IX, 1 ; -te, R, IV, 2. Unire, E, IV, 2 ; V, 1 ; M, VI, 1 ; T, XI, 2 ; F, II, 2 ; VII, 2 ; VIII, 1 ; XI, 2; P, I, 2; VIII, 3; — cu Dumnezou, F, VIII, 1 i — cu lisus Hristos, F, V, 2 — cu trupul si duhul lui lisus Hris- tos, M, I, 2 ; — in credinja si dra- goste, M, I, 2 ; — in lisus si Tatal, M, I, 2 ; — trupeasca si sufleteasca, . M, XIII, 2 ; -a celor ce se casato- resc sa se faca cu aprobarea epis- copului, P, V, 2 ; — a credintei voastre, E, XIII, 1 ; -a cu Dumne- zeu, F, IX, 1 ; -a cu singele lui lisus Hristos, F, IV, 1 j -a lui Dumnezeu, M, XV, 1 ; F, titlu ; -a voastra, E, IV, 1. Unitalte, — trupeasca si sufleteasca, S, XII, 2 ; -a Bisericii, F, III, 2. Urechi, E, IX, 1. Urmator, — al paitimilor Dumnezeului Men, R, VI, 3 ; -i ai lui Hristos, F, VII, 2. Urma, -me, E, XII, 2. Uscat, R, V, 1. Usa, -sa Tatalui, F, IX, 1. Vaduva, S, VI, 2 ; -ve, S, XIII, 1 ; P, IV, 1. Vaz, T, IX, 1. Veac, R, VI, 1 ; -ul acesta, E, XVII, 1 ; M, I, 3 ; T, IV, 2 ; R, VII, 1 ; -uri, E, XIX, 2; veci, S, XII, 2. Venire, -a Mintuitorului, F, IX, 2. Veste, -a, F, X, 1. Viata, E, IX, 2 ; XIV, 1 ; XVII, 1 ; M, V, 1 ; IX, 1 ; F, XI, 1 ; S, IV, 1 ; — adevarata in moarte, E, VII, 2 ; — prin singele lui Dumnezeu, E, I, 1 ; — vesnica, E, XVIII, 1 j XIX, 3 ; M, I, 2j P, II, 3; -ta aceasta, R, VII, 3 ; -ta cea adevarata, T, IX, 2 ; -ta lui lisus Hristos, M, V, 2 ; -ta noas- tra, E, III, 2. Viclenie, E, VII, 1. Vin, T, VI, 2. Vint, -uri bune, P, II, 3. Virsta, M, III, 1. Viastar, -ele oele rele, T, XI, 1. Voie, vezi : Vointa. Vointa, E, IV, 1 ; XX, 1 ; R, VIII, 3 ; -ja episcQpuIui, IV, 1 ; -ta lui Dum- nezeu, E, III, 2; T, I, 1; R, titlu ; I, 1 ; S, I, 1 ; XI, 1 ; P, VIII, 1 ; -ta lui lisus Hristos, T, I, 1 ; F, ti- tlu j -ta Tatalui si a lui lisus Hris- tos Dumnezeul nostru, E, titlu. Vrednicie, dupa — , P, VI, 2. Vreme, -mile cele din urma, E, XI, 1 ; citeste -mile, P, HI, 2. Zece, — leoparzi, R, V, 1. Zidire, -a lui Dumnezeu Tatal, E, IX, 1. Zotion, diaconul eel impreuna cu mine rob, M, II, 1. Zi, R, V, 1 ; -ua a noua inainte de ca- lendele lui septembrie, R, X, 3. SFINTUL POLICARP AL SMIRNEI EPISTOLA CATRE FILIPENI INTRODUCERE Despre viafa si activitatea Slintului Policarp, episcopul Smirnei, avem urmdtoarele izvoare vrednice de crezare : 1) Epistola Sfintului Ignatie al Antiohiei catre Policarp •, 2) Epistola Sfintului Policarp cdtre Filipeni ; 3) Mucenicia Slintului Policarp ; 4) Siintul hineu al Lugdu- nului (Adv. Haer., Ill, 3, 4) ■, 5) Tertulian (De Praesc. Haer., XXXII, 2), Eusebiu (LB., Ill 36 ; IV, 14 ; V, 20, 23—25), Ieronim (De vir. ill., 17). Izvoarele nu ne spun data nasterii Sfintului Policarp. Dupd propria sa mdrturisire, in anul muceniciei sale slujise lui Hristos timp de 86 de ani. Dacd se acceptd ca an al muceniciei sale, anul 156, cind, dupd mdrturia Muceniciei Sfintului Policarp, proconsul al Asiei era Statius Quadratus, atunci s-a ndscut in anul 70 ; dacd se acceptd anul 168, dat de Eusebiu si acceptat de unii patrologi, atunci s-a ndscut in anul 82 ; iar dacd acceptdm data propusd de H. Gregoire si P. Orgels, anul 177, atunci avem anul 91 ca an al nasterii sale. Stim, insd, ca in dru- mul sdu spre Roma, in anul 107, Sfintul Ignatie Teoforul s-a oprit la Smirna si a fost primit de Sfintul Policarp, care era episcop in acel oras si, dupd cit se vede din epistola pe care i-o adreseazd Sfintul Ignatie, nu de pufind vreme. Dupd ultima datd a morfii sale, 177, Sfin- tul Policarp ar fi avut atunci in 107, 16 ani ; dupd penultima, 168, ar fi avut 25 de ani, iar dupd prima, 156, ar ii iost de 37 de ani. Din com- parafia acestor date hotdrirea e usor de luat : este inacceptabil ca episcopul Smirnei sd fi fost de 16 ani sau chiar de 24 de ani cind 1-a primit pe Sfintul Ignatie, ci in jurul a 37 de ani ; si unui om la aceastd virstd i se pot incredinta sarcinile pe care i le dd Sfintul Ignatie in epistola, pe care i-o scrie din Troada. Sfintul Policarp s-a ndscut deci in preajma anului 70, probabil din pdrinl'i crestini •, a fost botezat de mic, pentru ca numai asa se pot explica cuvintele sale spuse proconsulului Statius Quadratus cd ti slu- 204 SCRIERILE PARINJILOR APOSTOLICI jeste lui Hristos de 86 de ani, si mai ales relatdrile Stintului Irineu, care il cunoscuse pesonal pe Policarp si despre care spune cd insusi vorbea de legdturile sale cu Sfintul Evanghelist loan si cu ceilalp ucenici, care vdzuserd pe Domnul. Tot Sfintul Irineu spune cd a lost pus de Apostoli episcop al Bisericii Smirnei, iar Tertulian, referindu-se la o tradipe a Bisericii din Smirna, precizeazd cd Sfintul loan Evanghelis- tul 1-a sfinpt episcop. Ca episcop a luptat impotriva ereticilor si a adus in sinul Bisericii pe mulp marcionifi si valentinieni. In anul 155 Sfintul Policarp s-a dus la Roma ca sd se sfatuiascd cu papa Anicet (154 — 166) cu privire la sdrbdtorirea Pastilor, sdrbdtoritd la date diferite in cele doud biserici : Bisericile din Asia Mica sdrbdtoreau Pastile la 14 Nisan, ori in ce zi ar fi cdzut, iar Biserica din Roma il sdrbdlorea totdeauna duminica. Desi n-au ajuns la o- infelegere, pentru cd fiecare invoca tradipi vechi, totusi cei doi conducdtori bisericesti s-au despdrpt in pace ; au sdvirsit Impreuna sfinta Liturghie ; papa Anicet i-a dat pro- tia bdtrinului episcop al Smirnei. In Roma, istoriseste Irineu, Sfintul Policarp s-a intilnit cu ereticul Marcion ; acesta 1-a intrebat dacd il cunoaste •, Policarp i-a rdspuns : «Negresit cunosc pe primul-nascut al Satanei». Nu mult dupd intoarcerea sa de la Roma in anul urmdtor, la 23 fe- bruarie 156, Sfintul Policarp a primit cununa de mucenic. Mucenicia sa ni s-a pdstrat intr-un document contemporan — eel mai vechi act martiric — o scrisoare a Bisericii din Smirna cdtre Biserica Filomelium din Frigia. Cind a izbucnit persecupa in Smirna, la rugdmintea credin- ciosilor, Sfintul Policarp s-a retras, impreuna cu citeva persoane, in- tr-o edsufd de la fard, nu departe de oras. Cu trei zile inainte de ares- tare, pe cind se ruga, a avut o vedenie : a vazut perna, pe care dor- mea, arsd de foe •, si le-a spus celor din casd : «Am sd iiu ars de viw>. Denuntat de o slugd, a fost arestat si dus in oras. In stadion, procon- sulul Statius Quadratus i-a cerut sd sacrifice si sa blesteme pe Hristos. Policarp i-a rdspuns : «De optzeci $i sase de ani li slujesc si nu mi-a fdcut nici un rdu. Cum as putea huli pe Impdratul meu, Care m-a min- tuit !». In fata acestui rdspuns proconsulul a poruncit sd fie dat fiare- lor. Cum lupta cu fiarele se terminase, la strigdtul celor din stadion : «Policarp sd fie ars de viu», a fost dat flacdrilor ; si pentru cd focul pdrea cd nu vrea sd se atingd de el, a fost strdpuns cu sabia, dupd SF. POLICARP, CATRE FILIPENI 205 care i-a fost ars tmpul. Crestinii i-au strins oasele «mai de valoare decit pietrele prepoase si le-au pus acolo unde si trebuia». Sfintul Policarp s-a bucurat de mare autoritate ca invdlator si pro- fet. Mucenicia sa, scrisd inainte de implinirea unui an de la moartea sa, relateaza ca «prin invatdturile sale a fost un apostol si un profet ; orice cuvint iesit din gura lui se implinea* (XVI) ; iar in stadion, «mul- pmea intreagd, alcdtuita din pagini si din iudeii stabilip in Smirna, nu si-a putut stdpini furia si a scos strigdte puternice : «Iata-l pe invafd- torul Asiei, pdrintele crestinilor, distrugatorul zeilor nostri, acela care i-a idcut pe mulp sa nu mai sacrifice zeilor si sa se inchine lor !» (XII). Dupa mdrturia Sfintului Irineu, Sfintul Policarp scrisese mai multe epistole «cdtre Bisericile vecine pentru a le intari si cdtre unii trap pentru a-i preveni si a-i indemna». Din acestea ne-a rdmas numai Epis- tola cdtre Filipeni, pe care Irineu o cunostea : «o scrisoare foarte pu- ternicd, spune Irineu, din care cei care vor si au grija de mintuirea lor pot cunoaste credinta si predica adevdrul». Mai tirziu, Eusebiu citeaza din aceasta scrisoare mai multe pasaje. Epistola Sfintului Policarp ni s-a transmis de noud manuscrise, ace- leasi care ne-au pdstrat si Epistola zisd a lui Barnaba ; toate aceste manuscrise au ceva comun : au o lacuna la sfirsitul capitolului IX, 2, unde textul se opreste brusc la cuvintele xai Sivjjxa? pentru a se inldnfui imediat cu cuvintele tov Aaov iov xaivov din capitolul V, 7 al Epistolei zisd a lui Barnaba. Din acest fapt trebuie sa conchidem ca toate aceste manuscrise, fdrd exceppe, derivd din unul si acelasi ma- nuscris si ca acest manuscris, stramosul comun al celor noud manu- scrise pe care le avem acum, fusese el insusi copiat de pe un manu- scris, cdruia ii lipseau mai multe foi, care cuprindeau sfirsitul epistolei lui Policarp si inceputul epistolei zisd a lui Barnaba. La editarea epis- tolei, lacuna din epistola lui Policarp a fost completatd cu textul unei vechi versiuni latine si cu textul transmis de Eusebiu .- capitolul IX in intregime si capitolul XIII, afard de fraza de la sfirsit : «Dafi-ne de stire ... care sint cu eh. Epistola Sfintului Policarp, in textul care ni s-a transmis, mai pune o alta problemd. In aceasta epistola se vorbeste in doud rinduri de Sfintul Ignatie al Antiohiei. In capitolul IX vorbeste de Sfintul Ignatie ca de unul care a trecut la cele vesnice : «Vd rog, dar, pe top sa va 206 SCRlEftlLE PAftlNTItOft APOSTOLICI supunefi cuvintului dreptdtii si sd stdruifi in rdbdarea, pe care afi vd- zut-o cu ochii nu numai la fericifii Ignatie, Zosima si Rulu, ci si la altii dintre voi si Ja insu§i Pavel si la ceilalfi Apostoli, fiind mcredm\a\i cd tofi acestia n-au alergat in zadar, ci in credinfd si in dreptate si cd sint la locul cuvenit lor, lingd Domnul, impreund cu Care au si pdti- mit». In capitolul Xlll, Siintul Policarp le cere filipenilor sd-i trimitd stire «dacd vefi afla ceva de Ignatie si de cei care sint cu el». Aceastd nepotrivire, care pune in pericol integritatea si autenticitatea epistolei lui Policarp, a iost rezolvata ioarte ingenios de P. N. Harrison cu o tdieturd de foarfece : a detasat din intreaga epistold capitolul XIII si a idcut din el un bilet, care a insofit epistolele Slintului Ignatie, cerute lui Policarp de tilipeni printr-o scrisoare. Am avea deci doud scrisori : a) biletul care insofea epistolele Slin- tului Ignatie, scris inainte de a ii venit la Smirna stirea despre muce- nicia episcopului Antiohiei ; b) epistola, fdrd capitolul XIII, scrisd, dupd Harrison, cdtre sfirsitul domniei lui Adrian, pe la 135 — 137. Camelot, insd, situeazd intreaga epistola la o data destul de aproape de prima epistold. Problema datei rdmine incd deschisd, desi primul capitol al epistolei pledeazd pentru propunerea lui Camelot. In epistola aceasta, Siintul Policarp ii ielicitd mai intii pe tilipeni pentru dragostea ardtatd mucenicilor si pentru credinfa inrdddcinatd in ei din timpuri vechi, iar apoi ii sfdtuieste sd tie tari in credin^d, sd fie milostivi, sd ierte pe cei ce le gresesc, sd se depdrteze de minie, sd iugd de ldcomie si de iubirea de argint, sd tie pilde irumoase pen- tru pdgini •, le vorbeste de indatoririle pe care le au vdduvele, mamele, tecioarele si tinerii ■ ii indeamnd sd se roage pentru impdra\i, pentru dregdtori, pentru conducdtori, stabilind prin aceste indemnuri princi- piul raporturilor dintre Bisericd si Stat. La sfirsitul epistolei vorbeste cu durere de preotul Valens din Filipi, care din pricina ldcomiei si a iubirii de argint s-a ardtat nevrednic de preofie. «Sint ioarte trist, fra- tilor, spune episcopul Smirnei, pentru Valens si sopa lui, cdrora sd le dea Dumnezeu pocdinfd adevdrafd. Fifj, dar, si voi cu mdsurd in aceastd privinfd ; nu-i socotifi ca dusmani pe unii ca acestia, ci chemat'i-i, ca pe niste mddulare bolnave si rdtdcite, ca sd mintuiU trupul vostru al tuturora. Fdcind asa vd zidifi pe voi insivd» (XI, 4). Bine caracterizeazd marele Fotie aceastd epistold : plind de sfaturi bune, de claritate si de simplitate ! SP. POLlCARP, CATRE PlLlPENl 207 IiTERATURA E d i t i i : Sa se vada la Parintii Apostolici. Traduceri: Sa se vada la Parintii Apostolici, In romanesite : Paraschiv Dra- ghici, SfintuI Policanp, episcopul Smirnei, Bucuresti, 1902, p. 35 — 45. S t u d i i : H. J. Bardsley, The testimony of Ignatius and Polycarp to the Wri- tings of St. John, in: JThSt, 14 (1913), p. 207 sq ; 489 sq. — L. W. Barnard, The Pro- blem of St. Polycarp's Epistle to the Philippians, In : ChQ, 163 (1962), p. 421 — 430. — P. Batitiol, Polycarp, in : Hasting's Dictionary of the Apostolic Church, Vol. II, Ediin- burg, 1918. — W. Bauer, Rechtglaubigkeiit und Ketzerei im altesten Christentum, Tubingen, 1934, p. 73 — 78. — Pr. Cristian Belodan, La ce an a murit sf. Policanp ad Smirnei ? In : M.O., 29 (1977), p. 206 — 208. — H. von Campenhausen, Polykarp von Smyrna und die Pastoralbriefe, Heidelberg, 1951. — H. Caroll, Polycarp of Smyrne, Duke-University (diss.), 1946. — C. P. S. Clarke, St. Ignatius and St. Polycarp, Lon- don, 1930. — Paraschiv Draghici, Sflntul Policarp, apiscopul Smirnei, Bucuresoi, 1902. — E. Elevteriadis, IloXuitapitoc 6 itaffip taiv Xpiattavciv, In : 'ExxXi)aia, 35 (1958), p. 101— 104. — G. Fri/z, Polycarpe, in : DThC, XII, 2, col. 2515— 2520.— A. C. Gloucester, The Epistle of Polycarp to the Philippians, in: ChQ, 141 (1945), p. 1—25. — P. N. Harrison, Polycarp's Two Epistles to the Philipipians, Cambridge, 1936. — P. C. Hristu, IloXuxapico? E7tt 47 , ci chemati-i ca pe niste madulare bolnave si ratacite, ca sa mintuiti trupul vostru al tuturora. FScind asa, vS ziditi pe voi insiva. CAPITOLUL XII 1. Sint convins cS voi cunoasteti bine Sfintele Scripturi si ca nimic nu va e necunoscut ; mie, insa, nu mi-i dat acest lucru. Spun atit nu- mai cS in aceste Scripturi se spune : «Miniap-vd $i nu pdcdtuip» is ; si : «sd nu apunti soarele peste minia voastra» 49 . Fericit este eel ce-si aduce aminte de aceste cuvinte ; si aceasta o cred despre voi. 2. Dar Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos si *lnsu$i ve$nicul Arhiereu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu» 50 sa va intareasca in cre- dinta, in adevSr, in toata blindetea, in lipsS de minie, in rabdare si in indelunga rabdare, in ingaduinta si in curate trupeasca si sufleteasca. Sa vS dea voua soarta si parte intre sfintii Sai si nouS impreuna cu voi si tuturor celor de sub cer, care cred in Domnul nostru Iisus Hris- tos si in «Tatal Lui, Care L-a inviat pe El din morti* 51 . 3. *Rugap-vd pentru top sfinph 5Z . «Rugap-vd si pentru impdrap, pentru dregdtori» 5S si pentru conducatori, «pentm cei ce vd prigonesc si va urdsc pe voi» 5i si *pentru dusmanii crucii» 55 pentru ca roadele voastre sa fie arState in toti 56 , ca &S fiti desavirsiti in El 57 . CAPITOLUL XIII 1. Mi-ati scris si voi si Ignatie, ca dacS se duce cineva in Siria sa duca si epistolele, care se g3sesc la voi. Lucrul acesta il voi face, fie eu, dac& voi avea timp potrivit, fie eel pe care il voi trimite ca dele- 45. 2 Tes. 1, 4. 46. 2 Tim. 2, 25. 47. 2 Tes. 3, 15. 48. Ps. 4, 4. 49. Etes. 4, 26. 50. Evr. 6, 20 j 7, 3. 51. Gal. 1, 1 j Col. 2, 12 j I Pf. 1, 21. 52. Eies. 6, 18. 53. 1 Tim. 2, 2. 54. Mt. 5, 44. 55. Pil. 3, 18. 56. I Tim. 4, 15. 57. lac. I, 4. ?14 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOUCI gat si pentru voi. 2. Epistolele lui Ignatie, pe care ni le-a trimis si altele pe care le avem la noi, vi le-am trimis, asa cum atf cerut ; ele sint alaturate acestei epistole, din care veti putea scoate mari foloase, cS ele cuprind credintS, rabdare si toat£ zidirea cuvenita in Domnul nostru. Dati-ne de stire, dacS veti afla ceva de Ignatie si de cei care sint cu el. CAPITOLUL XIV 1. Acestea vi le-am scris prin Crescens, pe care vi 1-am recomandat mai inainte si vi-1 recomand si acum. S-a purtat cu noi foarte bine ; cred c8 se va purta si cu voi la fel. VS recomand si pe sora lui ; pri- miti-o bine cind va veni la voi. Fiti s&natosi in Domnul Iisus Hristos si harul Lui cu voi cu toti. Amin. lov l, 21 - IV, 1. Psalmi 2, 9 - II, 1. 4, 4 - XII, 1. Proverbe 3, 4 — VI, 1. Isaia 52, 5 - X, 3. 53, 9 - VMI, 1. Ieremia 5, 4 - XI, 2. Tobiit 12, 9 - X, 2. Maltei 5, 3 - II, 3. 5, 10 - II, 3. 5, 44 - XII, 3. 6, 13 - VII, 2. 7, il - II, 3. ,7, 2 - H, 3. 20, 28 - V, 2. 26, 41 - VII, 2. Marcu 14, 38 - VII, 2. Luca 6, 20 - II, 3. 6, 36-^38 - II, 3. Faptele Apostolilor 2, 24 - I, 2. 10, 42 - II, 1. loan 13, 34 - X, .1. 15, 12 - X, 1. 15, 17 - X, 1. Romani 8, 11 - II, 2. 12, 17 - VI, 1. 13, 8 - X, 1. INDICE SCRIPTURISTIC 14, 10 - VI, 2. I Corinteni 6, 2 - XI, 2. 6, 9—10 - V, 3. 6, 14 - II, 2. 14, 25 - IV, 3. II Corinteni 4, 14 - II, 2. 5, 10 - VI, 2. 6, 7 - IV, 1. 8, 21 - VI, 1. Galateni 1, 1 - XII, 2. 2, 2 - IX, 2. 6, 7 - V, 1. Efeseni 2, 5 - I, 3. 2, 8 - I, 3. 2, 9 - I, 3. 4, 26 - XII, 1. 5, 21 - X, 2. 6, 14 - II, 1. 6, 18 - XII, 3. Filipeni 2, 10 - II, 1. 2, 16 - IX, 2. 3, 18 - XII, 3. 3, 21 - II, 1. Coloseni 1, 23 - X, 1. 2, 12 - XII, 2. II Tesaloniceni 1, 4 — XI, 3. 3, 15 - XI, 4. I Tiniotei 2, 2 - XII, 3. 3, 5 - XI, 2. 3, 8 - V, 2. 4, 15 - XII, 3. 6, 7 - IV, 1. 6, 10 - IV, 1. II Timotei 2, 12 - V, 2. 2, 25 - XI, 4. 4, 1 - II, 1. 4, 10 - IX, 2. Evrei 6, 20 - XII, 2. 7, 3 - XII, 2. 12, 28 - VI, 3. lacob i, 4 - XII, 3. I iPetru 1, 8 - I, 3. 1, 13 - II, 1. 1, 21 - II, 1 ; XII, 2. 2, U - V, 3. 2, 12 - X, 2. 2, 17 - X, 1. 2, 22 - VIII, 1. 2, 24 - VIII, 1. 3, 8 - X, 1. 3, 9 - II, 2. 4, 5 - II, 1. 4, 7 - VII, 2. 5, 5 - X, 2. I loan 4, 2—3 - VII, 1. II loan 7 - VII, 1. INDICE REAL $1 ONOMASTIC AdevSr, III, 2; XII, 2; -ml Domnului, V, 2. Altar, -e ale lui Dumnezeu, IV, 3. Amin, XIV, 1. Antihrist, VII, 1. Apostol, -i, IX, 1 j -ii, VI, 3. Aproapele, HI, 3. Argint, V, 2. Arvun3, -ma drapt&tii este Iisus Hristo*, vrn, 1. SF. POLICARP, CATRE FIUPENI 21 r > B Barbat, -ti, IV, 2. Biserica, -ci, XI, 3 ; -ca lui Dumnezeu din Filipi, titlu. Blestem, II, 2, Blindete, XII, 2. Bolnav, -vi, VI, 1. Bunatate, -a Domnului, X, 1. Cer, XII, 2. Conducator, -ri, XII, 3. Constanta, -(a curata, V, 3. Copil, -ii, IV, 2. Credinta, III, 2 ; IV, 2 ,• IX, 2 ; X, 1 ; XII, 2 ; XIII, 2 ; -ta Domnului, IV, 3; -ta este mama noastrS, III, 3 ; -{a voastra, I, 2. Crescens, XIV, 1. Crestere, -a copiilor, IV, 2. Crezare, VI, 1. Cruce, dusmanii -cii, XII, 3 ; marturia -cii, VII, 1. Cumintenie, IV, 3. CurStie, IV, 2 ; V, 3 ; X, 3 ; — trupeasca si sufletaasca, XII, 2. Cuvint, VI, 2; -ul, VII, 2; -ul adeva- ruilui, III, 2 ; -ul dreptatii, IX, 1 ; cuvinlte, XII, 1 ; cuvintele Domnului, VII, 1. D Defaimare, IV, 3. Delegat, XIII, 1. Desertaciune, VII, 2. Diacon, -ni, V, 2.3 ; sfaturi catre -ni, V, 2. Diadema, -me, I, 1. Diavol, VII, 2. Domnul, II, 3; IV, 1.3; VI, 2.3; VII, 1.2; IX, 2; X, 1.2; XI, 2; XIII, 2; — a fost diaconul tutuior, V, 2 ; — Iisus Hristos, XII, 2 ; XIV, 1 ; — nostru, I, 1 ; VI, 3 ; — nostru Iisus Hristos, I, 1 ; XII, 2 ; — nostru Iisus Hristos a suferilt pentru pacatele noastre, I, 2. Dragoste, III, 3; IV, 2; -a, III, 3; -a cea adevarata, I, 1. Dregator, -ri, XII, 3. Draptate, III, 1.3; IX, 2; arvuna -tatii, VIII, 1 ; -a lui Dumnezeu, V, 2. Dunmezeu, titlu; I, 1.3; II, 1; III, 3; IV, 2.3; V, 1.3; VI, 2; VII, 2; IX, 2; XI, 3 ; — , Tat&l Domnului nostru Iisus Hristos, XII, 2. Dusmani, -ii crucii, XII, 3. E Eprstola, XIII, 2; -la lui Pavel, XI, 3; -le, XIII, 1 ; -lele lui Ignatie, XIII, 2; -lele lui Pavel, III, 2. Evlavie, VI, 3. Fecioara, sfaturi catre -re, V, 3. Femeie, -mei, IV, 2; sfaturi catre -mei, IV, 1.2. Filipi, titlu. Frate, iubittori de -\i, -{ii falsi, VI, 3 ; -tilor, III, 1 ; XI, 4. Frica, VI, 3 ; -ca de Dumnezeu, IV, 2. Fatarie, VI, 3. Glnd, -urile noastre, IV, 3. H Har, -ul lui Iisus Hristos, XIV, 1. Hristos, III, 3 ; V, 2.3. Idol, -i, XI, 2. Ignatie, IX, 1 ; XIII, 1.2. Iisus Hristos, I, 3 ; VII, 1 ; VIII, 1; — Mintuitorul nostru, titlu. Iubire, -a de argint, II, 2; IV, 3; VI, 1. I Imiparat, -ti, XII, 3. Inchinare, — la idoli, XI, 2. t»frtn*re, IV, 2. Ingaduinta, XII, 2. Intelepciune, -a lui Pavel, III, 2. Ilnvatatura, -ri false, VII, 2. Inviere, VII, 1. Judecata, VI, 1 ; — nedreaptS, VI, 1 ; Jta, VII, 1 ; -ta Domnului, XI, 2. Lant, -uri, I, 1. Lauda, X, 2. Lacomie, II, 2; XI, 1.2. Lipsa, — de minie, XII, 2. Loc, -ul ce i s-a dat, XI, 1 ; -ul cuve- nit, IX, 2. Loviltura, II, 2. Lucru, — rau, IV, 3 ; V, 3 ; -uri neso- cotite, V, 3. Lume, V, 3. 216 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLIC1 M Mama, credinta eate -ma noastra, III, 3. Maduiar, -e, XI r 4. Marturie, — mirncinoasa, II, 2 ; IV, 3 ; -ia crucii, VII, 1. Mila, titlu. Mllostenie, X, 2. Minte, VI, 3. Mlnie, VI, 1 ; XII, 2. Moarte, I, 2; X, 2. Mort, -ti, V, 2. N Nadejde, III, 3; VIII, 1. Nedreptate, II, 2. Nume, -le Domnului, VI, 3 ; -le lui Hris- tos, VIII, 2. Rod, roade, XII, 3. Rufu, IX, 1. Rugaciune, VII, 2. Satana, primul nascuit ail lui — , VII, 1. Sarac, VI, 1. Scripturi, Sfintele — , XII, 1. Sfint, sfinti, I, 1 ; XII, 2. Simtamint, -intele noastre, IV, 3. Siria, XIII, 1. Singe, -le lui Hristos, II, 1. Slava, -va lui Dumnezeu, V, 1. Sminteala, -li, VI, 3, Soarta, — intre sfinti, XII, 2. Sora, -ra lui Crescens, XIV, 1. Sotie, -ia lui Valens, XI, 4. Suflare, II, 1. Ochi, IX, 1 j -ii Domnului, VI, 2. Qm, oameni, III, 2 ; V, 2 ; oamenii usori la minte, VI, 3. O-rfan, VI, 1. Pace, tittlu. Parte, — intre sfinti, XII, 2. Pavel, III, 2 ; IX, 1 j XI, 2.3. Pacat, IN, 3 ; VI, 1 ; -ele noastre, I, 2. Pagin, -i, X, 2. iPartinire, VI, 1. Pilda, Hristos s-a dat — , VIII, 2; -a Dom- nului, X, 1. Policarp, titlu. Post, -uri, VII, 2. Pofita, -te, VII, 1 ; -tele cele din lume, V, 3. PoruncS, -ca Domnului, IV, 1 ; -ca drep- tatii, III, 3 ; -ca lui Dumnezeu, V, 1 ; -.cile lui Dumnezeu, II, 2. Preot, XI, 1 ; -ti, titlu ; V, 3 ; sfaturi catre -oti, VI, 1. PrihanS, fara — , V, 3. Primul-nascut, — al lui satana, VII, 1. Profet, -eti, VI, 3. R Rabdare, VII, 2 ; IX, 1 ; indelunga — , XII, 2. Radacina, -na trainica a credintei voas- tre, I, 2. Ratacire, II, 1. Stire, XIII, 2. Tatal, XII, 2. Timp, — potrivit, XIII, 1 ; -uri vechi, I, 2. Tinar, sfaturi catre tineri, IV, 3. Tron, II, 1. Trap, XI, 4; -al lui Hristos, VII, 1. U Urimator, -i ai rabdarii lui Hristos, VIII, 2; -ii dragostei oelei adeva- rate, I, 1. Valens, fost preot, XI, 1, 4. Vaduva, sfaturi catre -ve, IV, 3. Veac, IX, 2 ; -uil de acum, V, 2. Venire, -a Domnului nostra, VI, 3. Virtute, -ti, III, 3. Vointa, -ta lui Dumnezeu, I, 3 ; II, 2. Vorbire, — de rau, II, 2; IV, 3. Vorbarie, — desarta, II, 1. Zidire, -a cuvenita in Domnul nostra, XIII, 2. Zosima, IX, 1 HERMA PASTORUL INTRODUCERE Scrierea lui Herma, Pdstorul, nu s-a bucurat de aceeasi prefuire in decursul istoriei. In secolele II si III a lost socotitd inspiratd si rin- duitd imediat dupd Cdrple Noului Testament, asa cum o gdsim In Codicele Sinaiticus, care, desi din secolul TV, transmite totusi o tra- ditie mai veche. Sf. Irineu (Adv. Haer., TV, 20) si Clement Alexandri- nul (Stromate I, 17, 29 ; II, 1, 9, 12, 13 -, VI, 15) o numesc «Scriptur&». Origen, mai mult decit acestia, identified pe autorul Pdstorului ax Herma, amintit de Sfintul Apostol Pavel in Epistola cdtre Romani (XVI, 14), idclndu-1 contemporan cu apostolii (Com. la Romani, X, 31) ; nu uitd, Insd, sd spund cd nu toatd lumea e de pdrerea sa (Com. la Matei, XTV , 21) si cd unii au chiar pupnd prefuire pentru Pdstor (De Princ, IV, 11); Tertulian la inceput socoteste si el scrierea inspiratd, *Scripturd» (De orat., 16), dar clnd a ajuns montanist o respinge ca apocrifd, spunlnd cd e o carte pentru desfrlnafi (De pudic, 11, 20). In- cepind cu secolul IV prefuirea scrierii scade. Istoricul Eusebiu mdrtu- riseste cd se citea In biserici si servea la instruirea catehumenilor, dar cd unii li puneau la Indoiald inspirapa (LB., Ill, 6). Personal o claseazd intre apberife (I.B., III, 25). Sfintul Atanasie eel Mare, de?i o exciude cu totul din canonul Sfintei Scripturi (De deer. Nic. syn., 18), totusi o rlnduieste Intre scrierile care trebuie citite catehumenilor si o aseazd printre cdrple Vechiului Testament, care nu erau primite incd in canon : Infelepciunea lui Solomon, tnfelepciunea lui Sirah, Cartea Esterei si Cartea lui Tobit (Epistola 39 Pascald) ; mai mult, nu ezitd a o cita ca autoritate in combaterea arienilor (Despre intruparea Cuvintului, 3). Mai tirziu, leronim spune cd Pdstorul era aproape uitat. Si a rdmas uitat vreme de secole, plnd in secolul XVI clnd intrd iar in circuitul teologic, pentru ca acum, critica mai noud, in majoritatea ei, departe de a socoti scrierea lui Herma inspiratd sau veridicd, o calificd o lu- crare de imaginape, o ficpune lipsitd cu totul de bazd istoricd, alcd- tuitd in etape de un autor, dacd nu cumva de mai mulp — s-a ajuns la trei — o scriere iudaicd, crestinatd mai tirziu. 220 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI O soartd la fel de vitregd a avut si textul grec al Pdstorului. Apu- sul n-a cunoscut opera lui Herma in textul original, ci prin doud tra- duceri latine : una, numitd Vulgata, fdcutd in secolul II, folositd de Tertulian si alta, numitd Palatina, fdcutd !n secolul IV — V. Textul din Vulgata a lost publicat pentru prima data la Paris, in 1513, de uma- nistul Lefevre d'Etaples ; acest text a fost apoi reeditat de toate edi- fiile ulterioare ale scrierilor Pdrinfilor apostolici pind la Migne. Dacd ar fi existat in bibliotecile din apus un singur manuscris grec al Pas- torului, n-ar ii asteptat Herma pind in 1855, cind iaimosul plastograi Constantin Simonidis 1-a gdsit intr-un manuscris din secolul XPV—XV in Biblioteca Mindstirii Grigoriu de la Muntele Atos, alcdtuit la in- ceput din zece file, din care ultima se pierduse. Simonidis a smuls din manuscris foile 5, 6 si 9, le-a copiat in grabd, gresit, pe celelalte si le-a vindut pe toate, si foile originate si copiile, Bihliotecii din Leipzig. Intrate in biblioteca, apare pentru prima data la Leipzig, in 1856, textul grec al Pdstorului, editat de Anger si Dindori. Dupd textul de la Atos au mai fost descoperite si alte manuscrise grecesti cu textul Pdstorului, asa cd astdzi se cunoaste textul grecesc in trei manuscrise necomp/efe : 1) Manuscrisul de la Atos, din care-i lipseste sfirsitul, de la Pilda IX, 30, 3 (107, 3) inainte ; 2) Codicele Si- naitic, din secolul IV, descoperit in 1859 de Tischendorf la Mindstirea Sfinta Ecaterina din Muntele Sinai, din care-i lipseste inceputul, pind la Porunca IV, 3, 6 (31, 6) ; 3) Codicele de la Michigan, pe papirus, scris in a doua /umdtate a secolului III, cuprinde un fragment din porunci (21, 6 — 28, 1) si o serie lungd de fragmente din Pilde. S-au mai descoperit apoi numeroase fragmente ale textului grec scrise pe papirus. In afard de traducerile in latineste, amintite mai sus, care au textul integral, mai existd o traducere integrald in limba etiopiand si frag' mente in limbile copte si medie persand. Noile edifii critice ale lui R. Joly si M. Whittaker au folosit aceste achizipi, precum si fragmentele transmise de citfva paring greci. Autorul Pdstorului este Herma ; numele lui il intilnim de mai multe ori in scriere. Cine este acest Herma ? Origen vede in el pe Herma amintit de Sfintul Apostol Pavel in epistola cdtre Romani (XVI, 14). Dupd alfii, ar fi un contemporan al Sfintului Clement al Romei, pen- tru cd in vedenia II (8, 3) Herma primeste porunca sd dea lui Clement cartea primitd de la bdtrind. Dar un document, scris pe la anul 200, Canonul Muratori, vorbeste clar de autorul Pdstorului : «Cit despre Pastor, spune aceastd mdrturie, a fost scris nu de multd vreme, in HERMA, PASTORUL 221 timpul nostm, in orasul Roma, de Herma, pe cind Pius, fratele sau, ocupa ca episcop scaunul Bisericii orasului Roma». Pius a fost episcop al Romei intre anii 140 si 155 ; deci Herma a scris opera sa la mijlo- cul secolului II. Marturia Canonului Muratori, spunea, deci, in pupne cuvinte, tot ce trebuie spus de scriere, de autor, de datd si de loc. Amdnunte despre viafa sa ne da. chiar Herma. S-a nascut rob si pe cind era tin&r a iost cumptirat de o crestind numitd Rode, care, nu dupa multd vreme, 11 elibereazd. Ajuns liber, se ocupd cu comertul si cu agricultura, de pe urma cdrora se imbogdfeste, nu prin mijloace cu totul cinstite, pentru ca, dupa cum insusi mdrturiseste, era mincinos. Se cdsdtoreste, are copii, dar, ocupat cu afacerile si prins de dorinfa de imbogdpre, uitd si de indatoririle sale de crestin si nu se ocupd indeaproape nici de familie si nici de copii ■, iemeia lui este rea si cicdlitoare, iar copiii viciosi. Din pricina aceasta vin peste el o mul- pme de necazuri si supdrdri. In timpul unei persecupi copiii aposta- ziazd si-si denunfd pdrinpi. Probabil in urma denunfalui, Herma pierde averea ■, ii rdmine numai un mic ogor lingd Roma, indestuldtor ca sd-si acopere nevoile zilnice. Dar nenorocirea venitd peste el a avut darul de> a face din Herma un bun crestin •, si-a readus copiii la credinfd, si-a vdzut schimbata si sopa, care-i este ca o sord, iar el a ajuns atit de induhovnicit, inch a fost invrednicit de Dumnezeu sd aibd vedenii si sa primeasca lingd el un inger, ingerul pocdintei, care in chip de pastor — de aici si titlul carpi — 1-a invafat pe el, si prin el pe alfii, pocdinta, intoarcerea la Dumnezeu, «trairea in Dumnezeu» cum nu- meste Herma aceasta intoaicere. Convorbirile pe care le-a avut Herma cu femeia din vedenii si cu pdstorul fac obiectul scrierii shle, care se imparte formal in trei pdrfi : 1) Vedenii, 2) Porunci si 3) Pilde, iar logic in doud parp : 1) Convor- birea cu femeia in vedenii si 2) Convorbirea cu pdstorul in porunci si pilde. Femeia, cdreia Herma ii spune «Doamna», apare in cele cinci ve- denii. In vedenia Intiia ii apare ca femeie bdtrind, imbracatd cu o haind foarte stralucitoare si cu o carte in mind ; il indeamnd sa se poca- iascd de pdcatele sale si de cele fdcute de familia sa. Dupa un an/ are a doua vedenie ; ii apare iardsi femeia din prima vedenie ; de astd data cu fata mai tinard, dar cu trupul si parul capului de bdtrind. Femeia ii da lui Herma o micd carte cu indemnurila po- cdinta si cu prezicerea unei persecupi, poruncindu-i sd faca doud co- pii : una sa o trimitd lui Clement, care o va trimite oraselor din afard, 222 ScttreRiiB pAiurt?U6ft At>bsfoudi iar alta sd o dea Graptei, care va sfdtui pe vdduve si pe orfani •, iar el sd o citeascd «in acest oras impreund cu preofii care stau in frun- tea Bisericih. Intr-un vis de noapte i s-a ardtat un tindr foarte fru- mos la chip, care i-a descoperit cd femeia, care i s-a ardtat, este Bise- rica ,- in prima vedenie e bdtrind pentru cd Biserica a fost creatd ina- inte de lume, iar lumea a fost creatd pentru Biserica. In vedenia a treia i s-a ardtat aceeasi femeie, acum tlndrd, foarte frumoasd si tare veseld, dar cu pdrul de femeie bdtrind. Este vedenia constmctiei turnului, care inchipuie Biserica — construcpa turnului va fi reluatd. mai dezvoltat in Pilda a noua — . Turnul este zidit pe apd, pentru cd Biserica are la temelie botezul ; pietrele pentru construcfie sint crestinii de diferite categorii ; cei sapte tineri constructor — cei sapte Ingeri principali — lolosesc pentru zidirea turnului numai pie- trele bune, adicd crestinii, care au pdstrat necontenit harul botezului •, pietrele ne\ntrebuin\ate — pdcdtosii — pentru a putea fi folosite in ziddria turnului trebuie cioplite prin pocdinfd. Cele sapte femei care sustin turnul infdtiseazd cele sapte virtuti : credinfa, infrlnarea, curdtfa, stiinta, nerdutatea, bundcuviinfa si dragostea. In urmd i se aratd un tindr, care-i aratd ce semnificafie au cele trei infdfisdri deosebite ale femeii din cele trei vedenii : femeia din prima vedenie infdpseazd Bi- serica imbdtrinitd si slabd, din pricina pdcatelor crestinilor ; femeia din vedenia a doua infdtiseazd Biserica mai intineritd, din pricina in- tdririi In credinfd a credinciosilor ; femeia din vedenia a treia simbo- lizeazd veseld Biserica, din pricina vie\ii imbundtatite a crestinilor. In vedenia a patra, Herma, pe cind se ducea la ogorul sdu, a vdzut venind spre el o fiord foarte mare, clt un chit, din gura careia ieseau ldcuste ca de foe, iar pe cap avea patru culori. Herma s-a speriat ; fiara, insd, a trecut pe Jingd el, fdrd sd-i facd vreun rdu. Atunci i s-a ardtat iardsi Biserica, de astd datd ca o fecioard impodohitd si toatd imbrdcatd in alb, care i-a spus cd fiara simbolizeazd necazul eel mare care va veni peste crestini. $i dupd cum Herma a sedpat de hard da- toritd credinfei si Increderii sale in Dumnezeu, tot asa si crestinii pot sedpa prin pocdinfd de necazul eel mare. Dupd ce fecioara i-a explicat si semnificatia celor patru culori, a dispdrut si n-a mai revenil. Cu vedenia a cincea, vedenie de tranzipe, se trece la a doua parte a lucrdrii, unde rolul Bisericii, infdpsatd prin femeie, 11 ia ingerul po- cdinfei, sub chipul unui pdstor, cdruia i-a fost incredinfat Herma pen- tru tot restul viepi de Ingerul eel sldvit. Pdstorul, indatd ce s-a ardtat lui Herma si i-a spus cine este, i-a poruncit sd scrie Poruncile si Pil- dele pe care i le va spune. HERMA, MSTOftUL 223 Poruncile prezintd indatoririle morale pe care trebuie s& le inde- plineascd cei care se pocdiesc. Sint in numdr de doudsprezece : 1. cre- dinfa -, 2. nevinovdpa -, 3. iubirea de adevdr ; 4. curdfenia trupeascd si sufleteascd ■, 5. indelunga rdbdare •, 6. ascultarea de ingerii buni si fuga de ingerii rdi ; 7. frica de Dumnezeu •, 8. infrinarea ; 9. alungarea in- doielii ; 10. indepdrtarea tristepi ; 11. fuga de profepi mincinosi ; 12. lepddarea pottelor rele si insusirea poftelor cuviincioase. Pildele, in total zece, ilustreazd poruncile, le lac mai usor de in- teles si de implinit. Pilda intiia este a celor doud cetdp : cea trecd- toare de pe pdmint si cea vesnicd, din ceruri. Pilda a doua, a ulmului $i a vifei de vie, imagini ale bogatului §i sdracului, care au nevoie unul de altul. Pilda a treia §i a patra, a copacilor verzi $i a copacilor uscafi ; iarna, tofi copacii sint la iel -, asa si cu oamenii, aici pe pd- mint, unde e timp de iarnd, nu pofi sti care sint buni si care sint rdi ; pe lumea viitoare, unde e vard, drepfii vor ii recunoscufi dupd ver- deafa si fructele lor, pe cind cei pdedtosi vor rdmine pomi uscati, toc- mai buni pentru aruncat in foe. Pilda a cincea, a stdpinului viei si a lucrdtorului. Pilda a $asea §i a §aptea, a ciobanului tindr si a cioba- nului sdlbatec la fafd. Pilda a opta, a salciei, care acoperea cu frun- zisul ei cimpia si munpi. Pilda a noua, a turnului, pe care ingerii 11 zideau pe stinca din mijlocul cimpiei din Arcadia cu pietrele scoase din adinc de ape sau din cei doisprezece munp, care inconjurau cim- pia. Pilda a zecea, nu mai e o pildd, ci o concluzie a intregii lucrdri, in care Pdstorul il sfdtuieste din nou pe Herma sd-si purifice prin pocd- infd intreaga sa casd si sd cheme pe toatd lumea la pocdintd, pentru cd turnul nu s-a terminat incd. Pdstorul lui Herma nu-i o scriere de inaltd teologie, nici chiar de teologie precisd — spre exemplu, intre altele, identificarea Fiului lui Dumnezeu cu Sfintul Duh — ci o scriere de duhovnicie, e mdrturisirea unui suflet cdtre alte suflete, pentru a le ardta, impotriva multor gla- suri din vremea sa, chiar dintre ale celor din clerul inferior si supe- rior, cd si dupd botez existd pocdintd, cd brafele dragostei lui Dum- nezeu sint deschise tuturor celor care prin pocdintd se intorc la El, cd Dumnezeu dd acestora felurite prilejuri si temeiuri de a se ln- toarce la El si de a trdi in Dumnezeu, ca si inainte de a pdedtui. Pil- dele, in special pilda salciei si pilda turnului, ilustreazd tocmai Inde- lunga rdbdare si milostivire a lui Dumnezeu fatd de pdcdtosii, care se pocdiesc. Pdstorul este autobiografia unui om cu o mare si adincd 224 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOUQ experienfa religioasa, care, invrednicit de harul lui Dumnezeu, s-a ri- dicat din pdcatele tinerepi si ale maturitapi si trdieste bucuria irttoar- cerii la Dumnezeu, bucuria trdirii in Dumnezeu, bucurio cd are lingd el permanent pe ingerul lui Dumnezeu, ingerul pocdintei. Herma nu stie multd teologie, nici chiar teologia vremii sale -, nu cunoaste Scriptura cum o cunostea un Barnaba, un Clement sau un Ignatie — si la ce inaltd gindire teologicd 1-a dus pe Ignatie cunoas- terea Scripturii ! Gindirea lui se leagd peste veacuri cu gindirea mis- tied a unui Simion Noul Teolog, care avusese inaintasi printre altii pe loan Scdraru si Maxim Mdrturisitorul — dar trdirea lui in pdcat, ri- dicarea din pdcat si harul lui Dumnezeu i-au dat puterea sd-si scrie cartea de unul singur numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Si pentru cd-i asa, de ce sd nu socotim si cartea lui inspiratd, nu in sensul in care o gindeau scriitorii crestini din secolul al doilea si al treilea, ci in sensul in care slnt inspirap marii ginditori si poep ai lumii ? *Nu existd, spune patrologul Quasten, nici o scriere in primele tim- puri ale crestinismului, in care viata comunitdtii sd se desfdsoare atit de natural ca in Pdstorul lui Herma. Se intilnesc in el oameni de toate felurile, si buni si rdi. Se gdsesc episcopi, preop si diaconi, care au indeplinit cu vrednicie inaintea lui Dumnezeu dregdtoria lor, dar si preop dafi judeedpi pentru orgoliul lor, pentru neglijenta si ambi- tia lor, precum si diaconi, care si-au insusit banii destinafi vdduvelor si orianilor. Intilnesti in Pastor mucenici, al c&ror curaj n-a sldbit o clipd, dar si apostap, vinzdtori si delatori, crestini care au apostaziat pentru simple interese pdmintesti, precum si alp crestini care nu s-au sfiit sd blesteme pe Dumnezeu si pe irapi lor. Gdsesti convertip, care nu mai poartd pata nici unui pdcat, dar si tot ielul de pdedtosi, crestini avup, care disprefuiesc pe irapi lor sdraci, alpi, dimpolrivd, buni si milostivi. Gdsesti eretici, ezitanp, care cautd calea cea dreaptd, buni crestini cu pdcate toarte mici, alpi prefdeup si ipocrip. Cartea lui Herma constituie un vast examen de constiintd pentru Biserica Ro- mana. Lasitatea in conduita unui mare numdr de crestini era lard in- doiald preful de rdscumpdrare a unei perioade de pace relativd, in cursul careia avuseserd tihna, strinseserd averi si dobindisera chiar prestigiu in anturajul pagin. Este sigur, insd, cd in ochii lui Herma majoritatea e iormata din crestini buni, nu din pdedtosi. Intenpa au- torului este si de a zgudui pe vinovap prin indemnurile la pocaintd, dar si de a intari sufletele slabe. Din intreaga lucrare se desprinde un oarecare optimism in conceppa despre viatd». HERMA, PASTORUL 225 LITERATURA E d i t i i : Sa se vada la Parintn Apostolici. Editii separate : C. Bonner, A Papyrus Codes of the Shepherd of Hernias (Similitudes 2 — 9) with a Fragment of the Manda- tes, Ann Arbor, 1934. — M. Whittaker, Der Hirt des Hermas, Berlin, 1956. Traduceri: Sa se vada la Paring Apostolici: Traduceri separate: a) in engleza : C. Taylor, The Shepherd of Hermas, London, 1903^1906, 2 vol. — M. Di- belius, Der Hirt des Hernias, in : Handbueh zum Neuen Testament, ed. H. Lietzmann, vol. suplimentar, Tubingen, 1923, p. 415 — 644. Studi i: Fr. Barbaret, La formule tijv ty 6etiu, am spus eu, ce putere are fiecare din ele. — Asculta, puterile, pe care le au, mi-a spus ea. 7. Puterile lor se tin unele de altele si urmeaza una alteia, dupa cum sint si nascute. Din credinfa se naste infrinarea ; din infrinare, curatia ; din curatie, nerautatea ; din nerautate, buna-cuviinta ; din buna-cuviinta, stiinta ; din stiinta, dragostea. Faptele acestora sint curate, cu buna-cuviinta si dumnezeiesti. 8. Cel care va sluji acestora si va avea taria sa savir- seasca faptele lor, va avea locas in turn cu sfintii lui Dumnezeu. 9. Am intrebat-o, despre vremi, daca este deja sfirsitul. Ea a strigat cu glas mare si mi-a zis : — Nepriceput om, nu vezi ca turnul se cladeste inca ? Cind se va termina turnul de zidit, atunci e sfirsitul. Dar turnul se va zidi repede 34 . Nu ma mai intreba nimic ! Iti este de ajuns tie si sfintilor aceasta adu- cere aminte si reinnoirea duhurilor voastre. 10. Dar nu t>au fost des- coperite acestea numai pentru tine, ci ca sa le descoperi tuturor dupa trei zile. 11. Tu, mai intii, trebuie sa cugeti asupra lor. Iti poruncesc tie, Herma, sa graiesti cuvintele acestea, pe care am sa ti le spun, mai intii in urechile sfintilor, pentru ca, auzindu-le si facindu-le, sa se cura- teasca de rautatile lor, dar si tu impreuna cu ei. 17(9) 1. Ascultati-ma, copii 35 ! V-am crescut in multa curatie, nerautate si buna-cuviinta, pentru mila Domnului, Care a picurat peste voi drep- tatea, ca sS va indreptatiti si sa va curatiti de orice rautate si de orice strimbatate ; dar voi nu vreti sa puneti capat rautatii voastre. 2. Acum, insa, ascultati-ma pe mine, «frdifi in pace unii cu altib> 36 , cercetati-vS unii pe altii, «ajutap-vd unii pe a]pi» 37 ; nu va impartasiti numai voi din bunat&tile lui Dumnezeu, ci dati din ele si celor lipsiti. 3. Ca unii, de prea multa mincare, au adus asupra trupului lor boala si-si vatama corpul ,• iar altii, care nu au ce minca, isi vatama trupul, pentru ca n-au destula hrana si-si strica trupul lor. 4. Aceasta necumpatare va este vatamatoare voua, care aveti si nu dati celor lipsiti. 5. Ginditi-va la ju- 34. Adica : sfirsitul lumii este aproape. 35. Femeia se adreseaza acum fiilor Bisericii. 36. 1 Tes. 5, 13. 37. Fapte 20, 35. HERMA, PASTORUL 241 decata ce va sS vina. Asadar, cei care aveti cercetati pe cei flaminzi pina se va termina de zidit turnul ,• ca dupa terminarea turnului, vetf voi sa faceti bine, dar nu veti avea prilej. 6. Vedeti, dar, voi, care va laudati cu bogatia voastra, vedeti sa nu suspine cumva cei lipsiti, iar suspinul lor sa se urce la Domnul si sa fit-i lSsati, cu bogatiile voastre, in afar a usii turnului. 7. Acum va spun voua, conducatorilor Bisericii si celor care stati pe scaunele cele dintii, nu fiti la fel cu otr3vitorii ; otravitorii tin otravurile lor in cutii, dar voi tineti in inima otrava si veninul vostru. 8. Sinteti impietriti si nu vreti sa va curatiti inimile voastre si, cu inima curata, sa faceti unire in cugetele voastre, ca sa aveti mila de la «lmparatul eel mare» 3S . 9. Vedeti, dar, copii M , nu cumva aceste dezbinari sa va lipseasca de viata voastra. 10. Cum vreti sa invatati pe alesii Domnului, cind voi insiva nu aveti invatatura ? InvStati-va, dar, unii pe altii, si *tr&ip in pace unii cu alfii» 40 ca si eu, stind veseia inaintea Tataiui, sa dau cuvint pentru voi toti inaintea Domnului vostru. 18(10) 1. Asadar, cind femeia a incetat de a-mi vorbi, au venit si cei sase tineri, care zideau, si au dus-o linga turn ; iar altii patru au luat banca si au dus-o tot linga turn. Fetele acestora nu le-am v3zut, ca erau intorsi cu spatele la mine. 2. Pe cind femeia pleca, am rugat-o sa-mi descopere cele trei infa- tisari, in care mi se aratase. Raspunzindu-mi, mi-a zis : «Despre acestea trebuie s3 intrebi pe altul, ca s3 \i le descopere*. 3. Ca mi s-a aratat, fratilor, in prima vedenie de anul trecut, foarte batrina, sezind pe scaun. 4. In a doua vedenie, avea fata mai tinara, dar trupul si parul capului de bStrina, imi vorbea stind in picioare si era mai veseia decit intiia oara. 5. In a treia vedenie era cu totul tina- ra si foarte frumoasa ; numai parul il avea de batrina ; era tare veseia si statea pe banca. 6. Eram foarte trist, ca doream sa cunosc tilcul acestor aratari. $i, intr-o vedenie de noapte, vad pe femeia batrina c3-mi spune : «Orice rugammte are nevoie de smerenie. Posteste, deci, si vei primi de la Domnul ceea ce ceri ! » 7. Am postit, dar, o zi si, in aceeasi noapte, mi s-a aratat un tinar care mi-a zis : — Pentru ce ceri, in rugaciunea ta, neincetat descoperiri ? Vezi, ca nu cumva, cerind multe, sa-ti vatami trupul. 8. Iti sint de ajuns desco- 38. Ps. 46, 2 ; 47, 3 j 94, 3. 39. Acum se adreseaza Sntiistatatorilor Bisericii. 40. 1 Tes. 5, 13. 16 — P&rinti apostolid 242 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI peririle acestea. Poti oare sa vezi descoperiri mai mari decit cele pe care ie-ai vazut ? Nu ! 9. Raspunzindu-i, i-am zis : — Iti cer, Domnule, numai atit : sa fie intregita descoperirea des- pre cele trei infatisari ale batrinei ! Raspunzindu-mi, mi-a zis : — Pin& cind sinteti nepriceputi ? Sinteti nepriceputi din pricina indoielilor voastre si din pricina ca nu avetf inima voastra linga Domnul. 10. Raspunzindu-i, i-am zis iarasi : — Dar de la tine, Domnule, vom sti mai precis acestea ! 19.(11) — 1. Asculta, mi-a zis el, despre infatisarile pe care le ceri ! 2. Pen- tru ce, in vedenia cea dintii, ti s-a aratat femeie b§trina, stind pe scaun ? Pentru ca duhul vostru 41 este imbatrinit, vestejit si fara putere din pricina slabiciunilor si indoielelor voastre. 3. Dupa cum cei batrini nu mai au nadejde sa intinereasca si nu asteapta altceva decit moar- tea, tot asa $i voi, molesiti de afacerile lumesti, nu v-ati mai ingrijit de voi «■§! n-afi mai aruncat grijile voastre spre Domnufo 42 , ci s-a sfa- rimat inima voastra si ati imbatrinit din pricina supararilor voastre. — 4. As vrea sa stiu, Domnule, pentru ce sedea pe scaun ! — Pentru ca orice om slab sta pe scaun din pricina slabiciunii lui, ca sa i se intareasca siabiciunea trupului. Ai dar tilcul celei dintii vedenii. 20(12) — 1. In a doua vedenie ai vazut-o stind in picioare cu fata tinara $i mai veseia decit inainte, dar trupul si parul capului imbatrinit. Asculta, a spus el, si aceasta pilda : 2. Cind este cineva batrin, siabiciunea si saracia il due la desnadejde si nu mai asteapta altceva decit cea din urma zi a vietii lui ; apoi, daca pe neasteptate primeste o mostenire, cind aude, se trezeste, se bucura si prinde puteri ; nu mai sta lungit, ci se scoaia in picioare, ii intinere$te duhul, care era stricat de faptele lui de mai nainte ; nu mai sta jos, ci se inzdraveneste. Tot asa si voi, auzind descoperirea, pe care v-a facut-o Domnul, 3. ca a facut mila cu voi si ca a reinnoit duhurile voastre, ati lepadat siabiciunile voas- tre, v-a revenit puterea si v-ati intarit in credinta ; Domnul, vazind in- 41. Tinarul se adreseaza acum tuturor cre^tinilor. 42. Ps. 54, 25 i 1 Pt. 5, 7. HERMA, PASTORUL 243 tarirea voastra, s-a bucurat ; si pentru asta v-a aratat zidirea turnului si va va arata si altele, daca veti trai, din toata inima, in pace unii cu altii. 21(13) 1. In a treia vedenie, ai vazut-o mai tinara, frumoasa, vesela si placuta la infatisare. 2. Dupa cum daca unui om suparat ii vine o veste buna, omul acela uita indata supararile de mai inainte si nu are in minte nimic altceva decit vestea pe care a auzit-o, se inzdraveneste, pe viitor pentru a face bine si duhul lui intinereste din pricina bucu- riei, pe care a primit-o, tot asa §i voi, la vederea acestor bunatati, vi s-au intinerit duhurile voastre. 3. Cit priveste ca ai vazut-o sezind pe banca, inseamna ca sederea ei este sigura, pentru ca banca are patru picioare §i sta neclintita ; ca si lumea este tinuta de patru stih.ii. 4. Asadar cei care se vor pocai, vor fi complet tineri ; si intemeiaU vor fi cei care se vor pocai din toata inima. Ai primit descoperirea intregi- ta ; sa nu mai ceri lfimuriri cu privire la descoperire ; daca vei avea nevoie de ceva, tl se va descoperi. VEDENIA IV 22(1) 1. Dupa douazeci de zile de la prima vedenie, pe care am avut-o, am vazut alta, pentru a infatisa necazul ce avea sa vina. 2. Ma duceam pe Calea Campaniei, la ogorul meu, care se afla cam la zece stadii de Galea Publica ; pe drumul acesta se merge cu usurinta. 3. Mergind singur, rugam pe Domnul sa-mi desavirseascS descoperirile si vedenii- le, pe care mi le-a aratat prin sfinta Sa Biserica ,• II rugam sa ma in- tareasca si sa dea pocainta robilor Sai, care se smintisera, ca «sd fie slavit nutnele Lui eel mare» 43 ,• ca m-a socotit vrednic sa-mi arate lu- crurile Lui cele minunate. 4. Pe cind slaveam pe Dumnezeu si-I mul- tumeam, mi-a raspuns ca un sunet de glas : «Sa nu te indoiesti, Her- ma!» Si am inceput sa ma socotesc in mine si sa zic : «Eu, pentru ce sa ma indoiesc, oda'ta ce sint atit de intarit de Domnul si am vSzut lucruri slavite ?». 5. Si am inaintat putin, fratilor, si iata am vazut un nor de praf, care se ridica la cer ; si am inceput sa zic in mine insumi: «Nu cumva vin vite §i ridica praful ?» ?i era departe de mine ca la un stadiu. 6. Cind norul de praf s-a facut mai mare si mai mare, m-am gindit ca este ceva dumnezeiesc. Soarele lumina putin ,• si iata am va- 43. Ps. 85, 8. 11 j Is. 24, 15 i 66, 5 i 2 Tes. 1, 12. 244 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI zut o fiara foarte mare cit un chit si din gura lui ieseau lacuste de foe ,• fiara era lungS ca de 100 de picioare si avea capul ca un vas foarte mare de hit 44 . 7. Si am inceput sa pling si sa-L rog pe Domnul s3 ma scape de fiara. Si mi-am adus aminte de cuvintul, pe care 1-am auzit : «Nu te indoi, Herma!» 8. Intarindu-ma, dar, fratilor, cu credinfa in Dumnezeu si aducindu-mi aminte de maretiile, pe care mi le-a ara- tat Dumnezeu, m-am dus cu curaj spre fiara. $i fiara venea cu un suierat atit de puternic, incit ar fi putut pr&padi o cetate. 9. M-am apro- piat de ea ; si ditamai chitul s-a intins la pamint si nu scotea decit limba ; nu s-a miscat deloc pina ce am trecut. 10. Fiara avea pe cap patru culori : neagrS, apoi ca focul si ca singele, apoi aurie, apoi alba. 23(2) 1. Dupa ce am trecut de fiara si am mers cam 30 de picioare, iata m-a intilnit o fecioara *impodobita, ca si cum ar ii ie§it din camara de nunta» 45 ; era toata imbracata in alb, cu incaltaminte alba ,- acope- rita pina la frunte si pe cap avea o boneta ; parul capului ii era alb. 2. $tiam din vedeniile de mai inainte ca este Biserica si m-am bucurat mult. M-a salutat, zicindu-mi : — Salutare, omule ! Eu i-am raspuns : — Salutare, DoamnS ! 3. Ea mi-a zis : — N-ai intilnit nimic ? — Doamna, i-am raspuns eu, ditamai fiara, in stare sa piarda o cetate ; dar cu puterea Domnului si cu marea Lui milostivire am sea- pat de ea. — 4. Ai scapat bine, mi-a zis ea, *pentru ca p-ai aruncat grija ta spre Dumnezeu* 46 si «p- a i deschis inima ta catre Domnul» " cu cre- dinta cS nimic nu te poate mintui decit numele eel mare si slSvit. De aceea Domnul a trimis pe ingerul Lui, care este peste fiare, al carui nume este Tegri si a inchis gura fiarei, ca sa nu te vatameze. Datorita credintei tale ai scfipat de mare necaz, pentru ca nu te-ai indoit, vazind o fiarS ca aceea. 5. Du-te, dar, si explica alesilor Domnului mSretiile Lui si spune-le ca fiara aceasta este o preinchipuire a necazului celui mare ce va s3 fie ; dar veti putea scapa de necaz, daca va pregatiti 44. E vorba de vase mari de lut, In care cei vechi pastrau vinul sau untdelemnul. 45. Ps. 18, 5; Apoc. 21, 2. 46. Ps. 54, 25 j 1 PI. 5, 7. 47. Ps. 61, 8. HERMA, PASTORUL 245 mai dinainte si va pocaiti din toata inima tnaintea Domnului, daca inima voastra ajunge curata si nepatata si daca veti sluji fara prihana Domnului in celelalte zile ale vietii voastre. «Aruncati grijile voastre spre Dornnuh 48 si El le va indrepta. 6. Voi, care va indoiti, credeti in Domnul, ca poate totul : si sa intoarca minia Lui de la voi, dar sa va si trimita biciuire voua\ celor care va indoiti. Vai de cei care aud cu- vintele acestea, dar nu le asculta ! Mai bine le-ar fi fost lor de nu s-ar fi nascut ! 49 . 24(3) 1. Am intrebat-o de cele patru culori, pe care le avea fiara pe cap. Ea, raspunzind, mi-a zis : — Iar^si esti curios pentru niste lucruri ca acestea ! — Da, Doamna, am spus eu. Fa-mi cunoscut ce inseamna ele. — 2. Asculta, mi-a zis. Culoarea neagra este lumea aceasta in care locuiti. 3. Culoarea ca focul si ca singele inseamna ca lumea aceasta trebuie sa piara prin singe si foe. 4. Partea aurita sinteti voi, care ati fugit de lumea aceasta 50 . CS, dupa cum *aurul se incearcd prin foc» 51 si ajunge bun de folosit, tot asa sinteti incercati si voi, care locuiti cu cei de aici. Asadar cei care staruiti in credintS si sinteti incercati prin foe de ei, veti fi curatiti- DupS cum aurul arunca zgura lui, tot asa si voi veti arunca orice suparare si strimtorare, veti fi curatiti si veti fi folositori la zidirea turnului. 5. Partea alba este veacul ce va sa fie, in care vor locui alesii lui Dumnezeu ; ca vor fi fara pata si curati cei alesi de Dumnezeu pentru viata vesnica. 6. Tu, dar, sa nu incetezi a grai la urechile sfintilor. Aveti si preinchipuirea necazului celui mare ce va sa fie. Dar dacS veti vrea, nimic nu va fi. Aduceti-va aminte de cele scrise mai mainte. 7. Dupa ce a spus acestea, a plecat si n-am vazut in ce loc s-a dus, cS s-a facut un zgomot ,• iar eu, de frica, m-am intors cu spatele, ca imi p^rea ca vine fiara. DESCOPERIREA V 25 1. Rugindu-ma in casa si asezindu-ma pe pat, a intrat un bMrbat slavit la infatisare, in haine de pastor, avind in jurul lui o piele de 48. Ps. 54, 25 j I Pt. 5, 7. 49. Mt. 26, 24 i Mc. 14, 21. 50. 2 Pt. 2, 20. 51. 1 Pt. 1, 7 ; Int. Sir. 2, 5 ; Pilde 17, 3 ; Iov 23, 10. 246 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI capra, pe umeri o traista, iar in miini un bat. El m-a salutat, iar eu i-am raspuns la salut. 2. S-a asezat indata linga mine si mi-a zis : — Am fost trimis de preasfintul inger 52 sa locuiesc cu tine cele- lalte zile ale vietli tale. 3. Mi s-a parut ca a venit sa ma ispiteasca si i-am zis : — Dar tu, cine esti ? Ca eu stiu, i-am spus, cui am fost incredintat. El mi-a spus : — Nu ma cunosti ? — Nu ! i-am raspuns eu. — Eu, a spus el, sint pastorul eel caruia i-ai fost incredintat. 4. Inca pe cind vorbea, i s-a schimbat infatisarea si 1-am recunos- cut ; era acela caruia i-am fost incredintat 53 ,• si indata m-am tulbu- rat si frica m-a cuprins ,- si eram cu totul doborit de intristare, ca i-am raspuns atit de urit si fara de minte. 5. Acela, raspunzindu-mi, mi-a zis : — Nu te tulbura, ci intareste-te in poruncile mele, pe care am sa ti le poruncesc. Ca am fost trimis, a spus el, ca sa-ti arat iarasi pe toate acelea, pe care le-ai vazut mai inainte, principalele idei care va sint voua de folos. Tu, dar, inainte de toate, scrie poruncile mele si pilde- Ie ; pe celelalte le vei scrie asa cum iti voi arata ; de aceea, a spus el, iti poruncesc sa scrii mai intii poruncile si pildele, ca sa le citesti in- data si s3 poti sa le p3zesti. 6. Am scris, asadar, poruncile si pildele, precum mi-a poruncit. — 7. Daca auzindu-le le veti pazi, veti umbla in ele si le veti savirsi cu inima curata, veti primi de la Domnul toate cite v-a fagaduit voua ; dar daca auzindu-le nu va veti pocai, ci veti adauga la pacatele voas- tre alte pScate, veti primi de la Domnul cele potrivnice. Pastorul, ingerul pocaintei, mi-a poruncit sa le scriu pe toate aces- tea asa : 52. Funk ?i Lelong identified cu Hristos pe «aces( prea slint inger* ; Zahn il identifies cu arhanghelul Mihail, iar Robert Joly socoate ca pentru Herma, Hristos ?i arhanghelul Mihail sint una si aceeasi persoana. 53. Pina acum Herma n-a spus ca ar fi fost incredintat cuiva. Pentru gasirea unei explicatii au fost propuse trei solutii : 1. Incredintarea s-a facut intr-un text pierdut al lucrarii lui Herma (Spltta), ipoteza pufin probabila ; 2. incredintarea s-a fScut mai inainte de a redacta Herma lucrarea sa si n-a mai fost consemnata (Baumgartner) ; in sflrsit, 3. pastorul este identificat cu tin5rul care a venit la Her- ma (Vedenia II, 8 (4), Vedenia III, 18 (10) sa-i dea lamuriri cu privire la vedeniile II si III (Hefele, Funk) ; poate cS in una din aceste vizite a fost Herma Incredintat pastorului, desi n-o spune nicaieri ; daca nu 1-a recunoscut la inceput, este din pri- cina costumului s5u de pastor. Aceasta de a treia solu^ie pare inai plauzibila (la : A. Lelong, Op. cit., p. 70, n. 3). PORUNCILE P O R U N C A I 26 1. Mai intii de toate, crede ca este un singur Dumnezeu, Care a creat pe toate si le-a intocmit 54 , Care a adus pe toate de la nefiinta la fiinta 5S , Care cuprinde pe toate, dar numai El e necuprins. 2. Crede in El si teme-te de El ; temindu-te, sa te infrinezi. Pazeste acestea si vei arunca toata rautatea din tine ; daca vei pazi porunca aceasta, vei imbrSca toata virtutea dreptatii si vei trai in Dumnezeu. PORUNCA II 27 1. Pastorul mi-a spus : — Pastreaza-te nevinovat si fii fara de rautate si vei fi ca pruncii, care nu cunosc pacatul, care distruge viata oamenilor. 2. Mai intii nu vorbi de rau pe nimeni, nici nu asculta cu plScere pe eel ce vorbe§te de rSu ; altminteri §i tu, eel ce auzi, vei fi vinovat de pacatul celui ce vorbe§te de rSu, de crezi in vorbitul de rSu, pe care il auzi ; ca, dacS il crezi, vei avea $i tu insuti ceva impotriva fratelui tau §i a§a vei fi parta§ la pacatul celui ce vorbe§te de rau. 3. Rea este defai- marea ; este un demon neastimparat, nu-i niciodata iubitor de pace, ci ii plac totdeauna desbinarile. Fereste-te, dar, de acest pacat si vei avea totdeauna pace cu toti. 4. Imbraca buna-cuviinta ; in ea nu-i vreo piedica rea, ci toate sint netede si vesele. Fa binele ; si din cistigul pe care ti 1-a dat Dumnezeu de pe urma muncii tale, da tuturor celor lip- siti, fara deosebire ,• nu te intreba cui sa dai si cui sa nu dai. Da tutu- ror, ca Dumnezeu vrea sS se dea tuturor din darurile Sale. 5. Cei care primesc vor da cuvint inaintea lui Dumnezeu, pentru ce au primit si 54. Etes. 3, 9. 55. 2 Mac. 7, 28 ; Int. Sol. 1, 14. 248 SCRIERILE PARINJILOR APOSTOLICI cu ce scop ,• cei care au primit, fiind strimtorati, nu vor fi judecati, dar vor fi pedepsiti cei care au primit prin inselaciune. 6. Cel care da este nevinovat, ca a primit de la Domnul porunca de a implini aceastS slujire, cS a implinit-o fara deosebire, fSrS sa cerceteze cui sS dea si cui sa nu dea. Slujirea aceasta, indeplinita fSra deosebire, este plina de slavS inaintea lui Dumnezeu. Asadar eel care face asa aceas- tS slujire, farS deosebire, va trai in Dumnezeu. 7. Pazeste dar porunca aceasta, dupa cum ti-am spus, ca pocainta ta si a casei tale sa fie gasita sincera, curata, fara rSutate si nepatata. PORUNCA III 28 1. Pastorul mi-a zis iarfisi : — Iubeste adevarul si tot adevarul sa iasa din gura ta, pentru ca duhul, pe care 1-a salSsluit Dumnezeu in trupul acesta, sa fie gasit adevarat de toti oamenii si astfel sa fie siavit Domnul, Care locuieste in tine ; ca Domnul este adev&rat in orice cuvint si nu este in El min- ciuna. 2. Mincinosii tagaduiesc pe Domnul si jefuiesc pe Domnul, pen- tru c3 nu-I dau inapoi averea pe care au primit-o in pastrare. Ca au primit de la El dun nemincinos ,• daca il dau inapoi mincinos, au pin- garit porunca Domnului si au ajuns jefuitori. 3. Auzind, dar, acestea, am plins tare. Iar el, vazindu-ma plingind, mi-a zis : — Pentru ce plingi ? — Pling, Domnule, i-am spus eu, ca nu stiu daca pot sa ma mintui. — Pentru ce ? m-a intrebat. — Niciodata, Domnule, i-am raspuns, n-am grait in viata mea cuvint adevarat, ci totdeauna am trait cu viclesug fata de toti ; si min- ciuna am aratat-o adevar inaintea tuturor oamenilor ; nimeni nici odata nu mi-a stat impotriva, ci au crezut in cuvintul meu. Cum pot, Domnule, i-am spus, sa fiu viu, cind am facut acestea ? — 4. Tu, mi-a spus el, gindesti bine si adevarat. Trebuia ca tu, ca rob al lui Dumnezeu, sa umbli in adevar si nu trebuia sa locuiasca o constiinta rea impreuna cu duhul adevarului si nici sa faci suparare Duhului celui Sfint si adevarat. — Niciodata, n-am auzit raspicat, Domnule, niste cuvinte ca aces- tea, i-am spus eu. — 5. Dar acum le auzi, mi-a spus. Pazeste cuvintele acestea pen- tru ca minciunile, pe care le-ai grait mai inainte in afacerile tale, sa HERMA, PASTORUL 249 fie crezute, gSsindu-se adevarate cuvintele tale cele de acum ; asa, pot fi crezute si acelea. Daca vei pazi acestea si de acum inainte vei spune numai adevarul, vei putea sfi-ti agonisesti viafa. Cel care va auzi porunca aceasta si se va ab^ine de la minciuna, de la aceasta fapta foarte rea, va trSi in Dumnezeu. PORUNCA IV 29(1) 1. Iti poruncesc, mi-a zis pSstorul, sa pastrezi curatia si sa nu se suie in inima ta pofta de femeie strains sau pofta de desfrinare sau de alte pacate asemSnStoare acestora. FScind aceasta savirsesti mare pacat. Daca-ti vei aminti neincetat de sotia ta, niciodata nu vei pacS- tui. 2. Daca pofta aceasta se va sui in inima ta, vei pScatui ,• iar daca se suie alte pofte, tot asa de rele, faci pacat. Ca mare pacat este pofta aceasta pentru un rob al lui Dumnezeu. Daca savirseste cineva fapta aceasta rea, isi pregSteste moartea. 3. la seama, deci ! Abtine-te de la aceasta pofta. Unde salasluieste sfintenia, acolo farSdelegea nu tre- buie sa se suie la inima barbatului drept. 4. Eu i-am spus : — Domnule, ingaduie-mi sa te intreb citeva lucruri I — Spune I mi-a zis el. — Domnule, i-am spus, daca cineva are femeie credincioasa in Domnul si o gaseste savirsind adulter cu cineva, oare pacatuieste bar- batul ei, daca mai traieste cu ea ? — 5. Atit timp cit nu stie, mi-a spus el, nu pacatuieste ,- dar daca bSrbatul cunoaste pacatul ei, iar femeia nu se pocaieste, ci staruie in desfrinarea ei, iar barbatul traieste cu ea, este viinovat de pacatul ei si partas la adulterul ei. 6. Si 1-am intrebat : — Ce sa facS, dar, barbatul, daca femeia staruie in aceasta pa- tima ? — S-o lase, mi-a raspuns, si barbatul sa ramina singur ; dar daca, dupa ce a lasat-o, se casatoreste cu alta, savirseste si el adulter 56 . — 7. Domnule, 1-am intrebat eu, dar daca dupa ce a fost lasata, femeia se pocaieste si vrea sa se intoarca la barbatul ei, nu va fi primita ? — 8. Daca barbatul nu o va primi, mi-a spus el, pacatuieste si-si atrage asupra lui mare pScat ; ca trebuie primit eel ce pacatuieste si 56. Mc. 10, 11 j Mt. 5, 32; 19, 9; 1 Cor. 7, 11. 250 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI se pocaieste ,• dar nu de multe ori ; ca pentru robii lui Dumnezeu este o singura pocainta. Asadar, in vederea pocaintei sotiei sale nu trebuie barbatul sS se recasStoreasca. Lucrul acesta este dator sa-1 faca si femeia si barbatul. 9. Adulterul, mi-a spus el, nu-i numai atunci cind isi pingareste cineva trupul lui, ci savirseste adulter si atunci cind face fapte asemanatoare pSginilor. Deci, daca cineva staruie in niste fapte ca acesfea, si nu se pocSieste, de acela fereste-te si nu trai im- preuna cu el ; altminteri, esti si tu partas la pacatul lui. 10. De aceea vi s-a poruncit sa ramineti asa cum sin'teti, fie barbat, fie femeie 57 ,• pentru ca, in astfel de cazuri, poate fi pocSintS. 11. Eu, a spus mai de- parte pastorul, nu vreau cu asta sa dau prilej sa se savirseascS acest pScat, ci ca pacatosul sa nu mai pacatuiasc&. Cu privire la pacatul lui de mai inainte, este Cel ce poate sa-1 vindece ; ca El este Cel ce are stapinire peste toate. 30(2) 1. L-am intrebat iarasi, zicind : — Pentru ca Domnul m-a socotit vrednic sa locuiesti totdeauna cu mine, ingaduie-mi inca purine cuvinte, ca nu in^eleg nimic, iar inima mea s-a impietrit 58 din pricina faptelor mele de mai inainte. Invata- ma, ca sint foarte nepriceput si nu inteleg nimic. 2. Raspunzindu-mi, mi-a zis : — Eu, mi-a spus el, sint pus peste pocainta si dau tuturor celor ce se pocfiiesc pricepere. Nu ti se pare oare, mi-a spus el, ca insasi po- cainta este pricepere ? Pocainta, a spus el, este mare pricepere, pen- tru ca cel pacatos pricepe cS a facut rau inaintea Domnului 50 , iar fap- ta, pe care a sSvirsit-o, se suie la inima lui; se pocSieste si nu mai savirseste raul, ci savirseste din belsug binele ,• isi smereste sufletul si-1 chinuie, ca a pScStuit. Vezi, deci, ca pocainta este mare pricepere ? 3. Eu i-am spus : — Pentru asta, Domnule, te rog sa-mi lamuresti totul ,• mai intii, pentru ca sint pacatos, vreau sa stiu ce fapte sa sfivirsesc, ca sa tra- iesc ,• ca multe si felurite sint pacatele mele. — 4. Vei trai, mi-a spus el, daca vei pazi poruncile mele si vei umbla in ele. Cel care va auzi poruncile si le va pazi va trai in Dum- nezeu. 57. 1 Cor. 7, 40. 58. Mc. 6, 52. 59. Jud. 2, 11 ; 3, 12 ; 4, 1 ; 10, 6 ; 13, 1 ; I Regi 15, 19 j 3 Regi 14, 22. HERMA, PASTORUL 251 31(3) — 1. Voi mai adauga, Domnule, i-am spus eu, inca o intrebare. — Spune, mi-a raspuns el. — Am auzit, Domnule, de la unii dascali ca nu este alta pocainta decit aceea cind ne-am coborit in apa 51 am primit iertarea pacatelor de mai inainte. 2. El mi-a spus : — Bine ai auzit, ca asa este. Ar trebui ca eel care a primit iertarea pacatelor sa nu mai pacatuiasca, ci sa traiasca in curatie. 3. Dar pen- tru ca vrei sa le cunosti pe toate cu de-amanuntul, iti voi arata si asta, ca sa nu dau prilej sa pScatuiasca cei care au sa creada sau cei care cred acum in Domnul. Ca cei care cred acum sau cei care au sa crea- da nu mai pot face pocainta pentru pacatele lor ; ei au primit iertare pentru pScatele de mai inainte. 4. Dar pentru cei chemati inainte de aceste zile, Domnul a pus pocainta, ca Domnul, . fiind cunoscator de inimi si cunoscind mai dinainte toate, a cunoscut slabiciunea oamenilor si viclenia diavolului, ca va face rau robilor lui Dumnezeu si se va purta cu viclesug cu ei. 5. Domnul, fiind mult milostiv, s-a indurat de faptura Sa si a pus pocainta aceasta ; si mi-a fost data mie stapinire peste aceasta pocainta. 6. Dar iti spun tie. mi-a zis el : Daca cineva, fiind ispitit de diavol, pacatuieste dupa acea sfinta §i mare chemare, acela mai poate face pocainta o singura data ; dar daca pacatuieste mereu si se pocaieste, unui om ca acesta pocainta nu ii este de nici un folos ; cu greu va dobindi viata. 7. Eu i-am spus : ■ — Domnule, auzind din gura ta asa de lamurit aces'tea, am capatat viata ! $tiu ca voi trai, daca nu voi adauga alte pacate la pacatele mele. — Te vei mintui, mi-a spus, si toti citi vor face asa. 32(4) 1. L-am intrebat, iarasi, zicind : — Odata ce mi-ai ingaduit, Domnule, mai lamureste-mi si aceasta ! — Spune ! mi-a zis el. — Domnule, l-am intrebat eu, daca o femeie sau un barbat moare si celalalt dintre ei se casatoreste, oare pacatuieste eel care se casa- toreste ? — 2. Nu pacatuieste, mi-a raspuns. Dar daca rSmine asa, isi agoni- seste luisi inaintea Domnului mai multa cinste si mare slava 60 ; dar 60. 1 Cor 7, 38—40. 252 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI chiar daca se casatoreste, nu pacatuieste. 3. Pazeste, deci, curatenia si sfintenia si vei trai in Dumnezeu. Acestea, pe care ti le graiesc si ti le voi mai grSi, pazeste-le de acum, din ziua in care mi-ai fost incre- dintat si voi locui in casa ta. 4. PScatele de mai inainte ti se vor ierta, daca vei pazi poruncile mele ; si ale tuturor se vor ierta, daca vor p3zi poruncile acestea ale mele si vor umbla in curatia aceasta. PORUNCA V 33(1) 1. Fii indelung rabd&tor si priceput, mi-a spus el, si vei birui toate faptele rele si vei savirsi toata dreptatea. 2. Daca vei fi indelung rSb- dator, Duhul eel Sfint, Care locuieste in tine, va fi curat, nefiind intu- necat de alt dun rSu ; ci, locuind in lSrgime, se va bucura si se va veseli cu vasul 61 , in care locuieste ; va sluji lui Dumnezeu cu multa bucurie, avind in el insusi indestulare. 3. Dar daca vine minia, Duhul eel Sfint, Oare este gingas, se simte indatS strimtorat, pentru ca nu are loc curat si cauta s3 se depfirteze din acel loc ; este sugrumat de duhul eel rSu, neavind loc sva suflete ne- cajite, pe cit poate fiecare : «cercetap pe v&duve §i orianfo 81 si nu-i treceti cu vederea ; cheltuiti bogatia si toate averile voastre, pe care le-ati primit de la Dumnezeu, cu astfel de ogoare si case. 9. Ca de asta v-a imbogatit StSpmul, ca s5-I facetl aceste slujiri. Este mult mai bine sS cumperi astfel de ogoare, averi si case, pe care le vei gSsi in cetatea ta, cind te vei duce in ea. 10. Aceasta boga^ie este buna, aducStoare de veselie, lipsita de tristete, lipsita de frica, plinS de bu- curie. Nu va cSutati bogatia paginilOr ; nu vS este de folos voua\ care sinteti robi ai lui Dumnezeu. 11. CSutati bogStia, care va este proprie, de care va puteti bucura. Nu inselati, nu vS atingeti de lu- crurile str^ine, nici nu le poftiti, ca rSu lucru este a pofti lucrurile straine. F3-ti lucrul t3u si te vei mintui. altA pildA ii 51 1. Ducindu-ma la ogorul meu, am vazut un ulm si o vita de vie si pe cind ma gindeam la acestia si la fructele lor, mi s-a aratat pas- torul si mi-a zis : — Ce cugeti in tine despre ulm si vita de vie ? — Ma gindesc, Doranule, i-am spus eu,.ca se potrivesc foarte bine unul cu altul. — 2. Acesti doi arbori, mi-a spus el, sint o preinchipuire a robilor lui Dumnezeu. — As vrea, i-am zis eu, s3 cunosc preinchipuirea acestor doi pomi, de care fmi vorbesti. — Vezi, mi-a spus el, ulmul si vita de vie ? — Ii vad, Domnule, i-am raspuns. — 3. Vita de vie, mi-a spus el, face rod, iar ulmul este un copac fSra rod ,- vita de vie, insa, daca nu se urea pe ulm, nu poate face rod, pentru ca se intinde mult jos pe pamint, iar rodul, pe care-1 face, putrezeste, daca nu se agata pe ulm ; dar daca vita de vie se aseaza pe ulm, atunci face rod si pentru ea si pentru ulm. 4. Vezi, dar, ca si ulmul da mult rod, nu mai putin decit vita de vie ; dar, mai bine spus, chiar mai mult. — Cum, Domnule, mai mult ? 1-am fntrebat eu. 81. lac. 1, 27. HERMA, PASTORUL 269 — Pentru ca vita de vie, agatata de ulm, da rod mult si bun ; dar cind este intinsa pe pamint, face putin rod. Aceasta pilda priveste pe robii lui Dumnezeu, pe bogat si pe sarac. — 5. Cum, Domnule ? Lamureste-ma ! — AscultS, mi-a spus el. Bogatul are averi, dar inaintea Domnu- lui este sarac, pentru ca este atras de bogatia lui ,- se roaga foarte pu^in, iar marturisirea sa catre Domnul, dhiar daca o face, este slaba, neindestulatoare si fara putere. Cind ajuta pe sarac si-i da cele de care are nevoie, bogatul crede ca daca face aceasta saracului, va pu- tea gasi rasplata de la Dumnezeu, ca saracul este bogat prin rugaciunea si marturisirea sa si ca rugaciunea lui are mare putere inaintea lui Dumnezeu ; gindindu-se la asta, bogatul ii da saracului de toate, fara sa mai stea pe ginduri. 6. Saracul, fiind ajutat de bogat, se roaga lui Dumnezeu, multumind lui Dumnezeu, pentru cele date de bogat ; iar bogatul se ingrijeste mai departe de sarac, ca saracul sa nu ducS lipsa de nimic in viata, cS stie ca rugaciunea saracului este primita si bo- gata inaintea Domnului. 7. Asadar, amindoi savirsesc lucrul : saracul il savirseste prin rugaciunea lui, in care este bogat ; este bogatia pe care a primit-o de la Domnul si pe care o da inapoi Domnului, Care i-a si dat-o. Bogatul face la fel ; da, fSrS sa mai stea pe ginduri, bo- gatia pe care a primit-o de la Domnul. Fapta lui este mare si bine pri- mita de Dumnezeu, pentru ca bogatul a inteles rostul averii lui, a dat saracului din cele daruite lui de Domnul si a implinit drept slujirea lui. 8. Oamenilor li se pare ulmul un copac, care nu aduce roada, dar nu stiu si nicl nu pricep, ca, in vreme de seceta, ulmul are apa si hra- neste vita de vie ; asa ca vita de vie are necontenit apa si da rod indoit ,• si pentru ea si pentru ulm. Tot asa si saracii, rugindu-se Dom- nului pentru bogati, le inmultesc bogatia lor, iar bogatii, la rindul lor, dind saracilor cele de trebuinta, isi imbogatesc sufletele lor. 9. Si ajung amindoi tovarasi la fapta cea dreapta. Deci, eel ce face aceasta nu va fi parasit de Dumnezeu, ci va fi scris in cartile celor vii. 10. Fe- riciti sint cei care au si inteleg, ca au bogatia lor de la Dumnezeu ; eel care intelege lucrul acesta va §i putea sluji binelui. PILDA III 52 1. Pastoral mi-a aratat multi pomi, care nu aveau frunze si mi se pareau uscati, cS toti erau la fel. Si m-a intrebat : — Vezi pomii acestia ? 270 SCklBRILE PAftlNTILOft Af>OSfOLtCl — Ii vcid, Domnule, i-am raspuns eu ,• sint toti la fel si uscati. Raspunzindu-mi, mi-a zis : — Pomii acestia, pe care-i vezi, sint locuitorii veacului acestuia. — 2. Dar pentru ce, Domnule, sint ca uscati §i asemenea unul cu altul ? 1-am intrebat eu. — Pentru cS in veacul acesta, mi-a raspuns el, nici dreptii, nici pacatosii nu se vad cum sint, ci sint la fel ,• ca veacul acesta este pen- tru cei drepti iarna si nu se vad ce sint, de vreme ce locuiesc impreuna cu pacatosii. 3. CS dupa cum iarna, pomii, lepadindu-si frunzele, sint la fel unii cu altii si nu se vede care sint uscati si care sint verzi, tot asa si in veacul acesta, nu se vad nici dreptii, rtici pScatosii, ci sint toti la fel. ' altXpildAiv 53 1. Pastoral mi-a aratat iar&si multi pomi ; unii cu muguri, iar altii uscati si mi-a spus : — Vezi pomii acestia ? — Ii vad, Domnule, i-am raspuns ; unii sint inmuguriti, iar altii uscati. — 2. Pomii cu muguri, mi-a spus el, sint dreptii, care au sa locuias- ca in veacul ce va sS fie ; ca veacul ce va sa fie este vara pentru cei drepti, iar pentru pacStosi iarna. Cind va straluci mila Domnului, atunci vor fi cunoscuti cei ce slujesc lui Dumnezeu si toti ii vor cunoaste. 3. DupS cum vara se vad fructele fiecSrui pom si se cunosc pomii de ce soi sint, tot asa se vor vedea atunci fructele dreptilor si toti vor fi cunoscuti, pentru ca in veacul acela au frunzis bogat. 4. Paginii si pScStosii — pomii uscati, pe care i-ai vazut — vor fi gasiti la fel, uscati si neroditori in veacul acela si vor fi arsi ca lemnele uscate ; vor fi v&zuti ; cS fapta lor a fost rea in viata lor. Pacatosii vor fi arsi, ca au p&cStuit si nu s-au pocait ; si paginii vor fi arsi, ca n-au cunoscut pe Creatorul lor. 5. Fa, dar, roade ca in vara aceea sa fie cunoscut fructul tSu ; abtine-te de la multe treburi si nu pacStui deloc ; c5 cei care fac multe, pacatuiesc si mult ; fiind prinsi de afacerile lor, nu slujesc Domnului lor. 6. Cum va putea unul ca acesta, mi-a spus el mai departe, sa cearS ceva de la Domnul si sa primeasca, odata ce nu slujeste Domnului ? Cei ce-I slujesc Domnului, aceia vor primi cere- rile lor, iar cei ce nu slujesc Domnului, nu vor primi nimic. 7. Cei care se indeletniceste numai cu o singur& treaba" acela poate sluji Domnu- Herma, pAstorul 271 lui ; ca nu i se va strica mintea lui cu privire la Domnul, ci-I va sluji Lui, avind curata mintea. 8. Daca vei face, deci, acestea, vei putea face rod in veacul ce va sa vina ; si eel care va face acestea, va face rod. altApildAv 54(1) 1. Pe cind posteam si stateam pe un munte, multumind lui Dumne- zeu pentru toate cite a facut cu mine 82 , vad pe pastor stind linga mine si zicindu-mi acestea : — Pentru ce ai venit aici asa dimineata ? — Pentru ca fac de garda 83 , Domnule, i-am raspuns eu. — 2. Ce este aceasta garda ? m-a intrebat el. — Postesc, Domnule, i-am spus. — Dar ce post este acesta, pe care il postiti ? m-a intrebat el. — Dupa cum m-am obisnuit, i-am raspuns, asa postesc ! — 3. Nu stiti sa postiti lui Dumnezeu, mi-a spus el, si nici nu-i folositor postul acesta, pe care il postiti Lui ! — Pentru ce spui aceasta, Domnule ? 1-am intrebat eu. — Iti spun, mi-a raspuns el, ca nu-i post postul acesta, pe care vi se pare ca-1 postiti ; dar eu te voi invata, care post este bine primit si desavirsit inaintea lui Dumnezeu. ■ — Da, Domnule ! i-am spus. Ma vei face fericit, daca voi cunoaste postul eel bine primit de Dumnezeu. — Asculta, mi-a zis el, 4. Dumnezeu nu vrea un astfel de post za- darnic ; ca postind asa, nu faci nici o fapta de dreptate inaintea lui Dumnezeu. Posteste, dar, lui Dumnezeu, un post ca acesta : 5. sa nu faci nici o fapta rea in viata ta, ci slujeste Domnului cu inima curata, pazind poruncile Lui 84 si mergind pe calea hotaririlor Lui ; sa nu se suie in inima ta nici o pofta rea ; crede, insa, lui Dumnezeu, ca daca vei face acestea, daca te vei teme de El si daca te vei infrina de la orice lucru rau, vei trai in Dumnezeu. Daca vei face acestea, vei posti post mare si primit de Domnul. 82. Ps. 115, 3. 83. «Pentm ca tac de garda», adic3 : pcnlru ca postesc ; explicatia cuvintulul gardi, putin mai jos. 84. Mt. 19, 17. 272 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI 55(2) 1. AscultS pilda, pe care ti-o voi spune cu privire la post. 2. Cine- va avea o taring si multi robi ,• intr-o parte a tarinei a sadit vie ; tre- buind sa piece departe, si-a ales un rob foarte credincios, pe care il iubea ; 1-a chemat la el si i-a zis : «da via aceasta, pe care am sSdit-o, si pune-o pe araci, pina ce voi veni ; altceva sa nu-i faci viei. Pazeste porunca aceasta a mea si te voi slobozi». Si a plecat stapinul robului in cSlatorie. 3. Dupa plecarea stapinului, robul s-a apucat si a pus via pe araci. Terminind de arScit via, a vazut ca via este plina de buru- ieni. 4. Si s-a socotit in sine, zicind : «Am implinit porunca aceasta a stapinului ; voi sSpa deci via ,- fiind s&pata, va fi mai frumoasa ; si ne- avind buruieni, va da rod mai bogat, pentru ca nu va mai fi inSbusita de buruierii*. Si s-a apucat de a sSpat via si a scos din radacina toate buruienile, care erau in vie. Si a ajuns via aceea foarte frumoasa si infloritoare, ne mai avind buruieni, care sa o inabuse. 5. Dupa citava vreme, a venit stapinul tarinei si al robului si s-a dus la vie. Vazind via aracita frumos, ba inca si s&pata si smulse toate buruienile, iar vita de vie infloritoare, s-a bucurat foarte de cele facute de rob. 6. Chemind dar, pe fiul lui eel iubit, care-i era mostenitor, si pe prietenii sai, pe care-i avea sfatuitori, le-a spus ca a gasit facute toate cite-i poruncise robului sSu. Aceia s-au bucurat impreuna cu robul de mar- turia, pe care a dat-o despre el stapinul. 7. Si le-a spus lor : «Eu am fSgSduit robului acestuia slobozenia, daca-mi va pazi porunca, pe care i-am poruncit-o ,- mi-a pazit porunca si a mai adaugat inca un lucru bun viei, care mi-a fScut mare placere. Pentru lucrul acesta, pe care 1-a f&cut, vreau sS-1 fac mostenitor impreuna cu fiul meu, pentru ca gindind ,s& facS un lucru bun nu 1-a lasat la o parte, ci 1-a impli- nit. 8. Fiul stapinului a fosit de aceeasi parere cu tatal sau, ca robul sa fie impreuna mostenitor cu el. 9. Dupa putine zile, stapinul a facut ospat si i-a trimis robului multe mincari de la ospatul lui. Robul, luind mincarile trimise de stapinul sau, a luat din ele cit ii era de ajuns, iar pe celelalte le-a dat celor impreuna robi cu el. 10. Acestia, luind min- carile, s-au bucurat si au inceput sa se roage pentru el, ca sa gaseasca si mai mare har inaintea stapinului, ca se purtase asa cu ei. 11. Sta- pinul a auzit de tbate intimpiarile acestea si s-a bucurat iarasi mult de fapta lui ; a chemat din nou pe prietenii lui si pe fiul sau si le-a spus ce a facut robul cu mincarile, pe care le primise ; iar ei, inca si mai mult, au fost de parere, ca robul sa fie impreuna mostenitor cu fiul lui. HERMA, PASTORUL 273 56(a) 1. Eu i-am spus pSstorului : — Domnule, nu inteleg pildele acestea si nici nu le pot pricepe, daca nu mi le tilcuiesti. — 2. Ji le vol tilcui pe toate, mi-a spus el, si-U voi lamuri pe toate cite le-am grait cu tine. Pazeste poruncile Domnului Ss si vei fi bine placut inaintea Lui si vei fi inscris in numarul celor ce pazesc porun- cile Lui. 3. Daca in afara de porunca lui Dumnezeu vei face vreun lucru bun, iti vei cistiga slava si mai mare §i vei fi inaintea lui Dum- nezeu mai slavit decit voiai sa fii. Daca pazind poruncile lui Dumne- zeu vei adauga si slujirile acestea, te vei bucura, daca le vei indeplini dupa porunca sa. 4. I-am spus lui : — Domnule, voi pazi ceea ce-mi vei poruiici ; ca stiu ca tu cu mine esti. — Voi fi cu tine, mi-a spus el, ca ai o rivna ca aceasta, pentru a savir$i binele ; si voi fi cu toti citi au aceeasi rivna. 5. Cind se pazesc: poruncile Domnului, mi-a spus el mai depafte, postul acesta este foar- te bun. Deci, asa sa pazesti postul acesta, pe care vrei sa-1 tii : 6. Inainte de toate, fereste-te de orice cuvint rau, de orice pofta rea si curateste-ti inima de toate desertaciunile veacului acestuia. Daca le vei pazi pe acestea, postul acesta va fi desavirsit. 7. Asa sS faci ! Sa- virsind toate cele scrise mai inainte, in ziua aceea in care vrei sa postesti sa nu gusti nimic decit pine si apS ; si socotind cita cheltuiala trebuia sa faci in ziua aceea cu mincarurile, pe care aveai sa le mi- ninci, pune-o de o parte, ca s-o dai vaduvei sau orfanului sau saracu- lui ; si asa sa te smeresti, ca, din smerenia ta, eel ce a primit miloste- nia sa-si umple sufletul lui si sa se roage Domnului pentru tine. 8. Deci, dacS vei savirsi postul, asa cum iti poruncesc, jertfa ta va fi bine primita 86 de Dumnezeu si postul acesta va fi scris, iar slujirea savirsita astfel va fi buna, plina de bucurie si bine primita de Domnul. 9. Pe toate acestea asa sa le paZesti impreuna cu copiii tai si cu toata casa ta ; de le pazesti, vei fi fericit ; si toti citi le vor auzi §i le vor pazi vor fi fericiti si toate cite vor cere de la Domnul vor primi. 85. Eccl. 12, 13; Ml. 19, 17. 86. Inf. Sir. 35, 7 ; Fil. 4, 18 ; Is. 56, 7 j Mt. 5, 24 j 1 Pi. 2, 5. 18 — Parinfi apostolici 274 _ SCftlERILE PARINTILOft APOSfOLlCt 57(4) 1. M-am rugat mult de el, ca sa-mi lamureasca pilda tarinii, a sta- pinului, a viei, a robului, care a aracit via, a aracilor, a buruienilor smulse din vie, a fiului si a prietenilor, sfatuitorii lui j* oa am infeles ca toate acestea sint o pilda. 2. Pastorul, raspunzind, mi-a : zis,: — Esti foarte indraznet in a intreba ! Nu trebuie sa intrebi deloc, a continuat el ; ca daca trebuie sa ti le lamuresc, ti le voi lamuri. I-am spus lui : — Domnule, daca nu-mi lamuresti acelea pe care mi le arati, in zadar le mai vad, ca nu voi ititelege ce inseamna ,- si la f el, daca imi spui pilde si nu mi le tilcuie$ti, in zadar le mai aud de la tine. 3. El mi-a raspuns iarasi, zicind : — Cel ce este rob lui Dumnezeu si are pe Domnul in inima sa, li cere pricepere si primeste 8 7 si tilcuieste orice pilda,- si, cu ajutorul Domnului, ii sint facute cunoscute cele graite in pilde ; dar to^i citi sint slabi si lenesi la rugaciune, aceia soyaie sa ceara de la Domnul. 4. Dar Domnul este indelung-rabdator si da tuturor care-I cer fara so- vaire. Tu, insa, care esti intSrit de ingerul eel slavit, care ai primit de la el o rugSciune ca aceasta si nu esti Ienes, pentru ce nu ceri de la Domnul pricepere, ca s-o primesti ? $i i-am spus eu : — 5. Domnule, pentru ca te am pe tine linga mine, tie trebuie sa-ti cer si sa te intreb. Ca tu imi ara^i toate si tu vorbesti cu mine. Data as ii vazut si auzit acestea fara tine, as fi rugat pe Domnul, sa mi .le lamureasca. 58(5) — 1. TT-am spus, si nu de mult, mi-a zis el, ca e§ti siret §i indrazne|, cind ma intrebi de tilcuirea pildelor. Dar pentru ca esti atit de starui- tor, iti voi tilcui pilda tarinii si a celorlalte- legate de ea, ca sa le faci cunoscute tuturora. AscultS acum, mi-a zis el, si intelege-le I 2. Jaiina este lumea aceasta 88 , iar stapinul tarinei este «Cei ce a lacut pe ,/oa- Je» 89 , Cel ce le-a intocmit si le-a intarit 90 ; fiul este Duhul eel Sfint, iar robul este Fiul lui Dumnezeu ; vitele de vie sint poporul acesta, pe care El 1-a sadit. 3. Atacii sint sfintii ingeri ai Domnului, cei care 87. lac. 1, 5. 6; 3 Regi 3, 11. 88. Mt. 13, 39. 89. Eies. 3, 9; Apoc. 4, 11. 90. Ps. 67, 29. Herma, pAstorul 275 tin poporul Lui ; buruienile cele smulse din vie sint far&delegile robilor lui Dumnezeu ; mincarurile, pe care i le-a trimis de la ospat, sint poruncile, pe care le-a dat poporului Lui, prin Fiul Sau ,• prietenii si sfatuitorii sint sfintii ingeri cei intii creati ; plecarea departe a sta- pinului este limpul cit mai ramine pina la venirea Lui. 4. Si i-ara spus : — Domnule, toate sint mari, minunate si slavite ! Cum as fi putut, Domnule, i-am spus eu, sa le inteleg pe acestea ? Nici un alt om, ori- cit de priceput ar fi el, nu poate sa le inteleaga ! Lamureste-mi, Dom- nule, intrebarea, pe care am sa j.i-o pun. — 5. Spune-mi, mi-a zis el, daca vrei ceva ! Si 1-am intrebat : - — Pentru ce, Domnule, Fiul lui Dumnezeu este in pilda un chip de rob ? 59(6) ■ — 1. Asculta I mi-a spus. Fiul lui Dumnezeu nu sta in chip de rob, ci sta in mare stapinire si domnie. — Cum, Domnule ? i-am spus. Nu inteleg. Pastorul mi-a spus : - — 2. Dumnezeu a sadit via, adica a facut poporul si 1-a dat Fiului S3u ; si Fiul a pus pe ingerii Lui peste ei ca sa-i pazeasca pe fiecare din ei ; si El a curatit pacatele lor, ostenindu-se mult si indurind multe suferinte ,- ca nimeni nu poate sapa via fara osteneala si durere. 3. CurSJind, dar, pacatele poporului, le-a aratat lor carSrile vietii 91 , din- du-le lor legea, pe care a primit-o de la Tatal Sau 92 . Vezi dar, a con- tinuat el, ca El este Domnul poporului, luind toata st&pinirea de la Tatal Sau 93 . 4. Cit priveste ca Domnul a luat ca sfatuitor pe Fiul Lui si pe slavitii ingeri pentru mostenirea data robului, asculta ! 5. Duhul eel Sfint, Care exists mai inainte si Care a creat toata faptura, a locuit in trupul, pe care Dumnezeu 1-a voit 94 . Asadar, trupul acesta, in care a locuit Duhul eel Sfint, a robit bine Duhului, umblind in sfintenie si curatie, fara sa pingareasca in vreun fel Duhul. 6. Asadar, pentru ca trupul a vietuit bine si curat, pentru cS s-a ostenit impreuna cu Duhul, pentru ca a lucrat impreuna cu el in orice lucru si a dus o viata plana de tarie si curaj, de aceea Dumnezeu 1-a ales sa fie tovarSs cu Duhul Sfint ,• i-a placut lui Dumnezeu mersul acestui trup, c3 nu s-a pingaril 91. Ps. 15, 11 ; Pilde 16, 17. 92. In. 10, 18; 12, 49 j 14, 31 ; 15, 10. 93. M(. 28, 18; Eies. 1, 20—23. 94. Urmeaza c3 Sfiatul Duh a locuit in trupul lui Hristos. 276 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLIC1 pe pamint, avind Duhul eel Sfint. 7. Dumnezeu a luat sfatuitori pe Fiul si pe ingerii cei slaviti, pentru ca si trupul acesta, robind fara prihana Duhului, sa aiba un loc de salasluire, ca sa nu para ca si-a pierdut plata pentru robia lui. Orice trup, in care a locuit Duhul eel Sfint 95 , va primi plata, daca va fi gasit nepatat si neintinat. 8. Ai dar si tilcuirea acestei pilde. 60(7) ■ — 1. M-am bucurat, Domnule, i-am spus eu, auzind tilcuirea aceasta ! — Asculta acum ! mi-a zis el. Pastreaza trupul acesta curat si nepa- tat, ca Duhul, care locuieste in el, sa dea marturie de el si sa fie in- dreptafit trupul tau 2. Vezi sa nu se suie la inima ta gindul ca trupul acesta este stricacios 96 si sa-1 supui vreunei intinaciuni. Daca-^i inti- nezi trupul, intinezi si Duhul eel Sfint ; iar daca intinezi trupul, nu vei trai. — 3. Dar daca cineva a fost nestiutor, Domnule, inainte de a auzi cuvintele acestea, 1-am intrebat eu, cum se va mintui omul, care si-a intinat trupul sau ? — Pentru pacatele de mai inainte, savirsite din nestiinta, mi-a ras- puns el, numai Dumnezeu poate sa dea vindecare ,• ca toata stapinirea este a Lui. 4. Dar de acum inainte, pazeste-te ! Iar Domnul fiind mult milostiv, le va vindeca pe acelea, daca pe viitor nu-ti vei intina nici trupul, nici duhul ,- ca amindoua sint impreuna si nu poate fi intinat unul fara altul. PastreazS-le, dar, curate pe amindoua si vei trai in Dumnezeu. PUDA VI 61(1) 1. Pe cind sedeam in casa mea, slavind pe Domnul pentru toate cite am vazut si cugetam la porunci ca sint bune, puternice, pline de veselie, slavite si in stare sa mintuie sufletul omului 97 , ziceam in mine acestea : «Fericit voi fi, daca voi umbla in poruncile acestea si fericit va fi eel care va umbla in ele !» 98 . 2. In timp ce graiam in mine aces- tea, dintr-o data vad pe pastor asezat linga mine si spunindu-mi acestea : 95. Duhul Sfint, deci, n-a locuit numai in trupul lui Hristos, ci locuie§te 51 in trupurile credincio?ilor. 96. Marturisirea lui Herma despre invierea trupurilor. 97. lac. 1, 21. 98. Ps. 1, 1—2; 118, 1. HERMA, PASTORUL 277 — Pentru ce te indoiesti de poruncile, pe care \i le-am dat ? Sint bune ! Nu te indoi deloc, ci intareste-ti credinta in Domnul si sa umbli fn ele ! Eu te voi intari in ele. 3. Aceste porunci sint de folos celor care au sa se pocSiasca ; daca nu vor umbla in ele, zadarnica le este pocainta lor. 4. Voi, care va pocaiti, aruncati de pe voi rSutatile vea- cului acestuia, care va" striveste. Imbracind toata virtutea dreptatii, veti putea pSzi poruncile acestea si nu veti mai adauga pacate la pa- catele voastre. Nemaiadaugind altele, veti scutura de pe voi pacatele voastre de mai inainte. Umblati, dar, in poruncile mele si veti trai in Dumnezeu. Acestea vi s-au spus de mine. 5. Dupa ce a grait acestea cu mine, mi-a zis : — Sa mergem la cimp si-ti voi arata pe pastorii oilor ! — Sa mergem, Domnule ! i-am rSspuns. Ne-am dus intr-o cimpie si mi-a aratat un cioban tinar, imbracat in haine de culoare galbena. 6. Pastea foarte multe oi ; si oile acestea pSsteau ca si cum ar petrece ,• erau foarte rasfatate si vesele, sarind de ici colo j si ciobanul acesta era foarte vesel de turma lui ; insasi fata ciobanului era foarte vesela si alerga printre oi ,• si am vazut si alte oi, care stateau intr-un loc, se desfatau si petreceau, dar nu sareau. 62(2) 1. Pastorul mi-a zis : — Vezi pe ciobanul acesta ? — Il vad, Domnule ! i-am raspuns eu. — Acesta, mi-a spus el, este ingerul desfatarii si al amagirii. Acesta duce la pieire sufletele robilor lui Dumnezeu, ale celor deserti ; ii in- toarce de la adev3r, amagindu-i cu poftele cele rele si in ele isi gasesc pieirea. 2. Ca ei uita poruncile Dumnezeului Celui viu si umbla in amagirile si desfatarile cele desarte si sint pierduti de ingerul acesta, unii spre moarte, iar altii spre stricaciune. 3. Si i-am spus lui : — Domnule, eu nu stiu ce inseamna spre moarte si ce inseamna spre stric5ciune. — AscultS ! mi-a spus el. Oile pe care le-ai vazut foarte vesele si sarind sint oamenii, care s-au depSrtat desavirsit de Dumnezeu si s-au dat pe ei poftelor veacului acestuia ; pentru ei nu mai este poc&intsi s-au potrivit in zidaria turnului si s-au zidit impreuna, fara sa mai fie cio- pliti, ca adormisera in dreptate si in mare curatie ; atit numai ca nu aveau pecetea aceasta. Ai, asadar, si tilcul acestor pietre. — II am, Domnule, i-am raspuns. 94(17) — 1. Da-mi acum, Domnule, lSmuriri si despre munti, i-am spus eu. Pentru ce muntii au deosebite infatisari si sint feluriti ? — : "A'scuIta! mi-a spus eh Acesti doisprezece munti sint cele db'ua- sprezece seminfii; care locuiesc in 'intreaga lume ; prin apostoli le-a fost propovaduit Fiul lui Dumnezeu. — 2. Dar, lamureste-ma, Domnule, pentru ce muntii sint feluriti si de ce au infatisari deosebite ? — Asculta ! mi-a raspuns el. Aceste douasprezece semintii, care locuiesc in intreaga lume, sint douasprezece neamuri ; ele sint deose- bite la cuget si la minte ; pe cit de feluriti ai.vazul muntii, pe atit de felurit este si cugetul si mintea acestor neamuri. Iti voi arata.si lucra- rea fiecaruia din ele. - ~t< 3. Mai intii lamureste-mi lucrul acesta : pentru ce, cu toate ca muntii sint asa de feluriti, pietrele luate. din ei, cind au fost puse in zidarie.au ajuns stralucitoare, de o singura culoare, ca si pietrele care s-au ridicat din adinc de ape ? — 4. Pentru ca toate neamurile care locuiesc sub cer, dupa ce au auzit predica si au crezut, au fost numite cu numele Fiului lui Dum- 133. este apa, adica : botczul. 134. In. 3, 5. HERMA, PASTORUL 305 nezeu. Primind pecetea 135 , au dobindit un singur cuget §i o singurS rainte 136 , au ajuns sa aiba o singura credinta, o singura dragoste si, impreuna cu numele, au purtat si numele fecioarelor. De aceea zidul iurnului a ajuns de o singura culoare, stralucitor ca soarele. 5. Dar dupa ce au intrat in acelasi loc si au ajuns un trup, unii din ei s-au intinat si au fost scosi afara din neamul dreptilor ; si iarasi au ajuns cum au fost mai inainte ; dar, mai bine spus, chiar mai rai. 95(18) — 1. Cum, Domnule, lam intrebat eu, cum au ajuns mai rai, odata ce au cunoscut pe Dumnezeu ? — Cel care nu cunoaste pe Dumnezeu si este rau, mi-a raspuns el, primeste oarecare pedeapsa de la Dumnezeu pentru rautatea lui ; dar eel care cunoaste pe Dumnezeu nu trebuie sa mai faca rau, ci sa faca bine. 2. Asadar, daca eel care trebuie sa faca bine face rau, nu ti se pare ca acela face mai mare rau decit eel care nu cunoaste pe Dumnezeu ? De aceea cei care n-au cunoscut pe Dumnezeu si au facut rau sint osinditi la moarte ; pe cind cei care au cunoscut pe Dumnezeu si au vazut maretiile Lui, dar au facut rau, vor fi pedepsiti indoit §i vor muri pe vecie. Asa se va curati Biserica lui Dumnezeu. 3. Ai vazut, doar, ca pietrele scoase din turn au fost date duhurilor celor rele si de acolo aruncate ; iar cei curati vor fi un trup, precum si turnul a ajuns ca dintr-o singura pia- tra, dupa ce a fost curatit. Tot asa va fi si Biserica lui Dumnezeu, dupa ce va fi curatita si dupa ce vor fi scosi din ea raii, fatarnicii, hulito- rii, indoielnicii si cei care au facut fel de fel de rautati. 4. Dupa ce vor fi izgoniti acestia, Biserica lui Dumnezeu va fi un trup, un cuget, o minte, o credinta si o dragoste. Atunci Fiul lui Dumnezeu se va bucura si se va veseli in mijlocul lor, ca a primit curat poporul sau. — 5. Toate sint, Domnule, i-am raspuns eu, marete si slavite. y\ra- ta-mi inca, Domnule, i-am grait mai departe, puterea si lucrarile fie- carui munte, pentru ca tot sufletul, care crede in Domnul, auzindu-le, sa preamareasca marele, minunatul si slavitul Lui neam t37 . — Asculta acum despre felurimea muntilor si a celor douasprezece neamuri, mi-a spus el. 135. pecetea, adica : botezul. 136. Etes. 4, 4. 137. Ps. 8, 2; 85, 8; 98, 3. 20 — Paring apostolici 306 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI 96(19) 1. Credinciosii din eel dintii munte, eel negru, sint asa : apostati si hulitori ai Domnului si vinzatori ai robilor lui Dumnezeu. Pentru unii ca acestia nu este pocainta, ci moarte ; de aceea sint negri, ca nele- giuit este neamul lor. 2. Credinciosii din eel de al doilea munte, eel plesuv, sint asa : fatarnici si dascali ai rautatii. $i ace^tia sint aseme- nea celor dintii, pentru ca n-au rod de dreptate 138 . Ca dupa cum mun- tele lor este fara rod, tot asa si oamenii de acest fel au numele, dar sint goi de credinfa si nici un rod al adevarului nu este in ei. Pentru unii ca acestia este pocainta, daca se vor pocai iute ; dar daca intir- zie, partea lor va fi moartea, ca si pentru cei de mai inainte. — 3. Pentru ce, Domnule, am intrebat, este pentru acestia pocainta, iar pentru cei de mai inainte nu ? Fara ceva, faptele lor sint la fel. ■ — Este pocainta pentru acestia, mi-a raspuns, pentru ca n-au hulit pe Domnul lor si nici n-au vindut pe robii lui Dumnezeu ; dar din dorinta de cistig au fost fatarnici si fiecare a dat invataturi dupa pof- tele oamenilor pacatosi. Dar vor suferi pedeapsa. Acestia se mai pot pocai, pentru ca n-au fost hulitori, nici vinzatori. 97(20) 1. Credinciosii din eel de al treilea munte, eel cu spini si ciulini, sint asa : unii din ei sint bogati, iar alfii amestecati in multe afaceri 139 . Ciulinii sint bogatii, iar spinii sint cei amestecati in felurite afaceri. 2. Asadar, acestia, cei care sint amestecati in multe si felurite afaceri, nu se lipese de robii lui Dumnezeu, ci se ratacesc, fiind inabusiti de faptele lor ,- iar bogatii cu greu se lipese de robii lui Dumnezeu, de teama oa nu cumva sa ceara ceva de la ei ; unii ca acestia cu greu vor intra in imparatia lui Dumnezeu 140 . 3. Dupa cum este greu sa mergi cu picioa- rele goale prin ciulini, tot asa si unora ca acestia le este greu sa intre in imparatia lui Dumnezeu 141 . 4. Toti care sint ca acestia se pot mm- tui, dar sa o faca iute, pentru a face ceea ce n-au facut in anii de mai inainte, sa alerge acum, in aceste zile, ca sa faca ceva bun. Daca se pocaiesc si fac ceva bun, vor trai in Dumnezeu ; dar daca staruie in faptele lor, vor fi dafi femeilor acelora,care ii vor omori. 138. Fil. 1, 11 ; Evr. 12, 11 ; lac. 3, 18; P/We 3, 9; 11, 30. 139. Mf. 13, 28; Mc. 4, 18—19. 140. Ml. 19, 23; Mc. 10, 23; Lc. 18, 24. 141. Ml. 19, 23; Mc. 10, 23; Lc. 18, 24. MERMA, PASTORUL 307 98(21) 1. Credinciosii din eel de al patrulea munte, eel cu ierburi multe, cu partile de sus ale ierburilor verzi, iar cu cele dinspre radacina uscate, iar unele ierburi uscate si de soare, sint asa : unii se indoiesc, iar altii II au pe Domnul pe buze, dar nu-L au in inima. 2. De aceea, temeliile lor sint uscate si nu au putere ; numai cuvintele lor sint vii, dar fap- tele lor moarte. Unii ca acestia nici nu traiesc, nici nu mor ,• sint ca cei ce se indoiesc ; ca si cei ce se indoiesc nu sint nici verzi nici usca|i ; nici nu traiesc, nici nu mor. 3. Dupa cum ierburile acestea s-au uscat cind le-a vazut soarele, tot asa si cei care stau la indoiala, cind aud de prigoana, de frica se inching la idoli si se rusineaza de numele Domnului lor. 4. Unii ca acestia nici nu traiesc, nici nu mor. Dar si acestia, daca se pocaiesc iute, vor putea trai ; dar daca nu se pocaiesc, sint dati femeilor acelora, care le iau viata. 99(22) 1. Credinciosii din eel de al cincilea munte, eel cu ierburi verzi, dar stincos, sint asa : sint credinciosi, dar neascultatori, obraznici si incin- tati de ei insisi ; vor sa stie totul, dar nu stiu nimic. 2. Din pricina acestei obraznicii s-a dus de la ei prioeperea si a intrat in ei o nepri- cepere nebuna. Se lauda singuri ca sint priceputi si vreau, nebunii de ei, sa fie altora invatatori. 3. Din pricina acestei ingimfari, multi s-au golit, inaltindu-se ; ca mare demon este obraznicia si increderea oarba; din pricina acestora multi au fost aruncat.i ,- unii, insa, s-au pocait, au crezut si s-au supus celor care au pricepere, recunoscindu-si nebunia lor. 4. Si cei care sint ca acestia se pot pocai ; ca n-au ajuns rai, ci au fost mai mult nebuni si nepriceputi. Acestia, dar, daca se pocaiesc, vor trai in Dumnezeu ; iar daca nu se vor pocai, vor locui cu femeile acelea, care le vor face rau. 100(23) 1. Credinciosii din eel de al saselea munte, eel cu crapaturi mari si mici, iar in crapaturi buruieni vestejite, sint asa : 2. Cei care au crapaturi mici sint cei care au cite ceva unii impotriva altora ; din pricina clevetirilor lor sint vesteji in credintl ; multi din ei s-au pocait, dar si ceilalti se vor pocai, cind vor auzi poruncile mele ; ca sint mici clevetirile lor si se vor pocai iute. 3. Dar cei care au crapaturi mari, aceia staruiesc in clevetirile lor, ajung ranchiunosi, urindu-se unii pe altii. Acestia au fost aruncati departe de turn si au fost socotiti ne- 308 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLIC! vrednici de a fi ziditi in turn. Unii ca acestia cu greu vor trai. 4. Daca Dumnezul si Domnul nostra, Cel ce stapineste toate si are putere peste toata creatia Lui, nu poarta ranchiuna celor care-si marturisesc paca- tele lor, ci este milostiv, cum oare omul, care este stricacios si plin de pacate, poarta ranchiuna omului, ca si cind ar putea sa-1 piarda sau sa-1 mintuiasca ? 5. Va spun eu, ingerul pocaint.ei ; toti citi aveti aceas- ta parere gresita, lepadati-o si pocaiti-va ; iar Domnul va va ierta paca- tele voastre de mai inainte, daca va veti curati de acest demon ; iar daca nu, veti fi dati lui spre moarte. 101 (24) 1. Credinciosii din eel de al saiptelea munte, in care erau ierburi verzi si vesele si tot muntele era plin de flori si tot felul de animale si pasari ale cerului se hraneau pe muntele acela, iar ierburile, care se mincau, se faceau mai infloritoare, sint asa : 2. Au fost totdeauna nevi- nova|i, fara rautate si fericifi ; nu aveau nimic unii impotriva altora, ci totdeauna se veseleau de robii lui Dumnezeu ; sint imbracafi cu Duhul eel Sfint al acestor fecioare si totdeauna sint milostivi cu orice om ; iar din munca lor au dat oricarui om, fara sa ocarasca si fara sa se vaiete. 3. Asadar, Domnul, vazind nevinovatia lor, sufletul de copil, i-a indestulat din ostenelele minilor lor si i-a umplut de har in orice fapta a lor. 4. Va spun voua, unora ca acestia, eu, ingerul pocaint-ei : Ramineti asa si nu se va stinge saminta voastra in veac ! Ca v-a pus la incercare Domnul si v-a scris in numarul nostru ,• si toata samin|a voastra va locui cu Fiul lui Dumnezeu ; ca din Duhul Lui ati primit. 102(25) 1. Credinciosii din eel de al optulea munte, unde erau multe izvoa- re si se adapa din izvoare toata creatia Domnului, sint asa : 2. Aposto- lii si invafatorii, cei care au predicat in toata lumea si au invatat sfint si curat cuvintul Domnului, care n-an fost amagifi deloc de vreo pofta rea, ci totdeauna au umblat in dreptate si adevar, potrivit Duhului Sfint, pe care II primisera. Drumul unora ca acestia este cu ingerii. 103(26) 1. Credinciosii din eel de al nouSlea munte, eel pustiu, care avea pe el tiritoare si fiare, care vatamau pe oameni, sint asa -. 2. Unii au pete ; acestia sint diaconii, care si-au indeplinit rau slujba, care au HERMA, PASTORUL 309 rapit mijloacele de trai ale vaduvelor si ale orfanilor si s-au imbogatit de pe urma slujbei, pe care au primit s-o faca ; daca staruie in pofta lor, au murit si nu mai au nici o nadejde de viata ; dar daca se intorc si-si implinesc curat slujirea lor, vor putea sa traiasca. 3. Altii sint riiosi ; acestia sint cei care s-au lepadat de Domnul lor si nu s-au intors la El, ci s-au salbaticit si au ajuns pustii ; nu se lipesc de robii lui Dumnezeu, ci, raminind singuri, isi pierd sufletele lor 142 . 4. Dupa cum o vie, parasita inauntru unei ingradiri, se strica, pentru ca nu-i ingrijita si-i acoperita de buruieni, iar cu timpul se salbaticeste si nu mai este de folos stapinului ei, tot asa si niste oameni ca acestia nu se mai recunosc si, salbaticindu-se, ajung nefolositori Domnului lor. 5. Acestia se pot mintui, daca sint gasitl ca nu s-au lepadat din inima de Domnul ; dar daca este gasit citneva ca s-a lepadat din inima de Domnul, nu stiu daca mai poate trai. 6. Nu spun sS se pocaiasca eel care s-a lepadat de Domnul zilele acestea, ca este cu neputinta sa se mintuiasca eel care se leapada acum de Domnul sau, ci se pare, ca se pot pocai cei care s-au lepadat in trecut de Domnul. Asadar, aceia, daca vor sa se pocaiasca, sa o faca iute, inainte de a se fi terminat lurnul ; iar daca nu, vor fi dati mortii de femeile acelea. 7. Alfii sint ciunti ; acesitia sint vicleni si hulitori ; ei sint fiarele, pe care le-ai vazut in munte. Ca dupa cum fiarele vatama cu veninul lor pe om si-1 pierd, tot asa si cuvintele unor oameni ca acestia strica pe om si-1 pierd. 8. Acestia, dar, sint ciunti in credinfa lor, din pricina faptelor, pe care le savirsesc ; unii din ei s-au pocait si s-au mintuit. $i cei- lalti, care sint la fel cu ei, pot sa se mintuie, daca se vor pocai ; dar daca nu se vor pocai, vor fi ucisi de femeile acelea, care au aceasta putere. 104(27) 1. Credinciosii din eel de al zecelea munte, in care copacii acope- reau oile, sint asa : 2. Episcopii $i iubitorii de straini, care totdeauna au primit fara fatarie in casele lor pe robii lui Dumnezeu. Episcopii, prin slujirea lor, au ocrotit neincetat si totdeauna pe cei lipsiti §i pe vaduve si au trait totdeauna in curatie. 3. Acestia, dar, vor fi neince- tat ocrotifi de Domnul. Cei care au savirsit acestea sint siaviti la Dum- nezeu, iar locul lor este deja cu ingerii, daca staruiesc pina la sfirsit sa slujeasca Domnului. 142. Mt. 10, 39; Lc. 9, 24; 17, 33; In. 12, 25. 310 SCRIERILE PARINXILOR APOSTOLICI 105(28) 1. Credinciosii din eel de al unsprezecelea munte, in care erau pomi plini de roade si pomi impodobifi cu alte si alte roade, sint asa : 2. Cei care au patimit pentru numele Fiului lui Dumnezeu, cei care au patimit cu drag din toata inima lor si «$i-au dat suiletul ]or» U3 . — 3. Dar, pentru ce, Domnule, 1-am intrebat, toti pomii au roade, dar unii din ei au roade mai frumoase ? — Asculta, mi-a raspuns. Toti cei care au suferit pentru nume sint slaviti de Dumnezeu si li s-au iertat toate pacatele lor, ca au suferit pentru numele Fiului lui Dumnezeu. Dar pentru ce roadele lor sint felurite, iar unele mai frumoase, asculta ! 4. Toti cei care au fost dusi in fata stapinirii si au fost cercetati si nu s-au lepadat, ci au suferit. cu drag, acestia sint mai slaviti inaintea Domnului ; rodul lor este mai bogat ; tofi cei care au fost fricosi si au sovait si au socotit in inimile lor ce sa faca : sS se lepede sau sa marturiseasca, dar au patimit, roa- dele lor sint mai mici, pentru ca s-a suit in inima lor gindul acesta. Ca rSu este gindul acesta, ca un rob sa se lepede de Domnul sau. 5. Vedeti, dar, voi, care ginditi acestea, sa nu ramina nicicind gindul acesta in inimile voastre, ca sa fifi morti pentru Dumnezeu. Iar voi, care patimiti din pricina numelui, se cuvine sa slaviti pe Dumnezeu 144 , ra Dumnezeu v-a socotit vrednici sS purtati acest nume, ca sa vi se ierte toate pacatele voastre. 6. Asadar, fericiti-va si socotiti ca a|i fa- cut o fapta mare, daca cineva dintre voi a patimit pentru Dumnezeu. Domnul va daruieste viata si voi nu intelegeti ; pacatele voastre s-au ingreunat ; si daca n-ati fi patimit pentru numele Domnului, ati fi fost morfi pentru Dumnezeu din pricina pacatelor voastre. 7. Acestea le spun pentru cei ce sovaie, daca sa se lepede sau sa marturiseasca. Mar- turisifi, ca avefi un Domn, ca nu cumva, lepadindu-va de El, sa fiti aruncafi in inchisoare. 8. Daca paginii pedepsesc pe robii lor, daca robul se leapSda de stapinul lui, ce socotiti ca va face Domnul vostru, Care are stapinire peste toate ? Scoatefi gindurile acestea din inimile voastre, ca sa trSiti vesnic in Dumnezeu. 106(29) 1. Credinciosii din eel de al doisprezecelea munte, eel alb, sint asa : sint ca pruncii, in inima carora nu se suie nici o rautate, nici n-au stiut ce-i rautatea, ci totdeauna au ramas ca pruncii. 2. Unii ca acestia vor 143. Fapte 15, 26. 144. 7 PL 4, 13. 15. 16. HERMA, PASTORUL 311 locui negresit in imparatia lui Dumnezeu, ca n-au pingarit poruncile lui Dumnezeu cu nici una din faptele lor, ci au ramas ca pruncii, cu acelasi cuget, in toate zilele vietii lor. 3. Toti citi veti ramine asa, a continuat pastoral, si veti fi ca pruncii, neavind rautate, veti fi mai slaviti decit toti cei de mai inainte ; ca toti pruncii sint slaviti la Dumnezeu si sint cei dintii la El. Fericiti veti fi, dar, voi toti citi veti indeparta de la voi rautatea si veti imbraca nerautatea ; dintre toti voi veti trai cei dintii in Dumnezeu. 4. Dupa ce pSstorul a terminat pildele muntilor, i-am spus : — Lamureste-ma, acum, Domnule, despre pietrele scoase din cim- pie si asezate in zidarie in locul pietrelor scoase din turn, despre pie- trele rotunde asezate in zidarie si despre cele care mai sint inca rotunde. 107(30) — 1. Asculta, mi-a spus el, si despre toate acestea. Pietrele scoase din cimpie si asezate in zidul turnului in locul celor inlaturate sint radacinile muntelui acestuia alb. 2. Asadar, pentru ca toti cei care au crezut din muntele eel alb au fost gasiti fara rautate, Domnul turnului a poruncit, ca acestia din radacinile muntelui acestuia sa fie asezati in zidul turnului ,■ ca stia Domnul cS daca pietrele acestea vor fi puse in zidul turnului, vor ramine stralucitoare si nici una din ele nu se va innegri 145 . 3. Daca ar fi adus pietre din ceilalti munti, ar fi trebuit neapSrat sa cerceteze iarasi turnul si sa-1 curete. Dar toate pietrele acestea au fost gasite stralucitoare, atit cei care au crezut 146 cit si cei ce aveau sa creada ; ca sint de acelasi neam. Fericit este neamul acesta, ca este fara rautate. 4. Asculta acum si despre pietrele ro- tunde si stralucitoare. $i acestea toate sint din muntele eel alb. As- culta, insa, pentru ce au fost gasite rotunde. Bogatiile lor le-au aco- perit foarte putin adevarul si i-au intunecat, dar nu s-au indepartat de Dumnezeu si nici un cuvint rau n-a iesit din gura lor 147 , ci numai dreptatea si adevarul. 5. Pentru ca Domnul a vazut cugetul lor, cS ei pot pazi adevarul si pot ramine buni, a poruncit sa se taie din boga- tia lor, dar sa nu li se ia toata, ca sa poata face vreun bine cu ceea 145. Cu aceste cuvinte : «se va innegrU se sfirseste manuscrisul grec ; ultimele capitole ale Pastorului s-au pastrat in traducere latina. 146. Textul : «a(3( ce/ care au crezut... sint din muntele eel alb* este editat de R. Joiy {Qp. cit., p. 350 — 352) in greceste, dupS textul transmis de Amherst Papyri. 147. fifes. 4, 29. 312 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI ce le-a mai ramas si sa traiasca in Dumnezeu, pentru ca sint de bun neam. De aceea, dupa ce pietrele au fost taiate putin, au fost puse in zidul acestui turn. 108(31) 1. Celelalte pietre, care au ramas inca rotunde si nu s-au potriviL in zidul acela, au fost puse la locul lor, pentru ca nu primisera pe- cetea ; ca au fost gasite foarte rotunde. 2. Ca trebuie sa se taie de veacul acesta si de desertaciunile bogatjilor lor si dupa aceea vor intra in imparatia lui Dumnezeu ; ca ei trebuie neaparat sa intre in imparatia lui Dumnezeu ,48 , deoarece Domnul a binecuvintat neamul acesta nevinovat. Asadar, din neamul acesta nu va muri nimeni. Se poate ca vreunul din ei, ispitit de vicleanul diavol, sa greseasca cu ceva, dar acela va alerga repede la Domnul sau. 3. Eu, ingerul poca- intei, va socotesc pe voi to|i fericiti, pentru ca sintefi nevinovafi ca pruncii si pentru ca partea voastra este buna si cinstita la Dumne- zeu. 4. VS spun, insa, voua tuturor celor care ati primit aceasta pe- cete : fifi nevinovati, nu tineti minte ocarile, nu staruiti in rautatea voastra sau in aducerea aminte a amaraciunii ocarilor ; avefi un sin- gur duh ; tamaduiti si indepartati de la voi aceste dezbinari rele, pen- tru ca Domnul oilor sS se bucure de voi. 5. $i se va bucura [m , daca le va gasi pe toate sanatoase si pe nici una din ele ratacita ; dar daca va gasi pe vreuna din ele ratacita, va fi vai de pastori. 6. Dar daca vor fi gasiti ratacifi si pastorii, ce vor spune Slapinului tur- mei ? Ca au fost dusi in ratacire de oi ? Nu vor fi crezufi ! Ca e lucru de necrezut ca un pastor sa pa^easca asa ceva de la oi ; si vor fi pe- depsiti si mai mult pentru minciuna lor. Si eu sint pastor si trebuie sa dau socoteala de voi. 109(32) 1. Tamaduiti-va, dar, atita timp cit se zideste turnul. 2. Dumnezeu locuieste in oamenii care iubesc pacea ; ca Lui Ii este scumpa pacea si sta departe de cei care se cearta si sint pierduti de rautatea lor. Dati-I, dar, lui Dumnezeu ioutreg duhul, asa cum 1-ati primit. 3. Daca dai unui piuar o haina noua intreaga, apoi vrei s-o primesti inapoi tot intreaga ; dar daca piuarul ti-o da sfisiata, o vei primi ? Oare nu le superi indata si-1 certi, spunindu-i : «Ti-am dat intreaga haina ! Pentru ce ai rupt-o si mi-ai facut-o nefolositoare ? Ca din pricina rup- 148. In. 3, 5. 149. Textul : «§i se va bucura... pentru minciuna lor » este editat de R. Joly (Op. cit., 354) in grece§te, folosind textul de Ant /oh monahul. HERMA, PASTORUL 313 lurii, pe care i-ai facut-o, n-o mai pot intrebuinta*. Nu vei spune oare piuarului toate aceste cuvinte, pentru ruptura, pe care a facut-o in haina ta ? 4. Daca te doare inima din pricina hainei tale si te plingi, ca n-ai primit-o intreaga, ce gindesti ca-ti va face Domnul, Care |i-a dat intreg duhul, dar tu I 1-ai inapoiat cu totul nefolositor, ca nu mai poate fi intrebuintat la nimic de Domnul tau ? Ca a ajuns nefolositor, de vreme ce tu 1-ai stricat. Oare Domnul duhului aceluia nu te va da mortii pentru aceasta fapta a ta ? — 5. Negresit, i-am spus eu, ii va da morfii pe tofi cei pe care-i va gasi ca staruie in a-si aduce aminte de ocarile suferite. — Nu calcati in pi-cioare mila Sa, a spus pastorul, ci mai de- graba cinstiti-L, ca este atit de rabdator fata de pacatele voastre si nu este ca voi. Facet! pocainta, care va este de folos. 110(33) 1. Acestea toate care au fost scrise mai sus, le-am aratat si le-am grait eu, ingerul pocaintei, slujitorilor lui Dumnezeu. Daca, deci, cre- deti si ascultati cuvintele mele, daca veti umbla in ele si va indrep- tati caile voastre, veti putea trSi. Dar daca veti ramine in rautatea \oastra si va veti aduce aminte de ocari, nici unul din voi nu va trai in Dumnezeu. Toate cite trebuia sa vi le spun, vi le-am spus. 2. $i pastorul mi-a zis : — M-ai intrebat toate ? — Da, Domnule, am raspuns. — De ce nu m-ai intrebat despre urma pietrelor asezate in zid si ca am umplut acele urrae ? — Am uitat, Domnule, i-am spus. — 3. Asculta acum despre acele urme. Ele sint aceia care au auzit acum poruncile mele si au facut pocainta din toata inima lor. Cind Domnul a vazut ca pocainta lor e buna si curata si ca pot ramine in ea, a poruncit sa le fie iertate pacatele lor de mai inainte. Ca urmele acestea erau pacatele lor ; si au fost umplute urmele, ca sa nu se mai vada. P1LD A X 111(1) 1. Dupa ce am scris cartea aceasta, ingerul acela, care m-a incre- dintat pastorului, a venit in casa in care eram si s-a asezat pe pat, iar la dreapta s-a asezat pastorul. Apoi m-a chemat si mi-a zis acestea : 314 SCR1ERILE PARINTILOR APOSTOLICI ■ — 2. Te-am incredintat, pe tine si casa ta, acestui pastor, ca sa poti fi aparat de el. — Da, Domnule, i-am spus eu. — Deci, daca vrei s3 te aperi de orice necaz si suparare, daca vrei sa reusesti in orice fapta si cuvint bun si sa ai toata virtutea dreptatii, umblS in poruncile lui, in acelea pe care \i le-a dat, si vei putea birui orice r&utate. 3. Daca vei pazi poruncile lui, vei putea calca in pi- cioare orice pofta si dulceata a veacului acestuia si te va urma in adevar reusita in toate faptele bune. lnsuseste-ti desavirsirea si sme- renia acestuia si spune tuturora ca el este in mare cinste si dregatorie la Domnul si ca, in slujirea sa, este tare si puternk. Nurnai lui ii este incredintata, in toata lumea, puterea pocaintei. Nu \i se pare oare ca este puternic ? Dar voi dispretuiti desavirsirea lui si smerenia, pe care o are fata de voi ! 112(2) 1. Eu i-am zis : — tntreaba-1 pe el, Domnule, daca, de cind este in casa mea, am facut ceva fara rinduiala sau daca 1-am suparat ! — 2. f?i eu stiu, mi-a spus el, ca n-ai facut nimic fara rinduialS $i nici n-ai sa faci. ?i de aceea iti graiesc acestea, ca sa starui in ele. Ca mi-a vorbit bine de tine. Tu, insa, spune celorlalti cuvintele aces- tea, ca si cei care au facut sau vor face pocainta, sa simta ca si tine, ca el sa-mi vorbeasca bine de ei, iar eu Domnului. — 3. Eu, Domnule, i-am spus eu, vestesc fiecarui om mSretiile Domnului. Nad&jduiesc, insa, ca toti citi au pacatuit mai inainte, dacS vor auzi acestea, vor face cu rivna pocainta, ca sa redobindeasca viata. ■ — 4. Staruie, deci, in aceasta slujire, mi-a spus el, si du-o la bun sfirsit ! To^i citi vor implini poruncile lui, vor avea viata, iar la Dom- nul mare cinste ; iar cei care nu vor pazi poruncile lui, fug de viata si-1 dispretuiesc pe pastor ; el, insa, are cinstea sa inaintea lui Dum- nezeu. Deci, toti citi il dispretuiesc si nu pazesc poruncile lui, se dau singuri mortii si fiecare din ei va da socoteala de propriul sau singe, fti spun, dar, s8 pazesti aceste porunci si vei avea iertare de pScate. 113(3) 1. Ti _am trimis, dar, aceste fecioare, ca sa locuiasca cu tine ; ca am vazut ca sint prietenoase cu tine. Le ai deci ajutatoare, ca sa poti pazi mai bine poruncile lui ; ca nu este cu putinta sa pazeasca cineva HERMA, PASTORUL 31.-; poruncile acestea fara aceste fecioare. Si vM ca stau en placere cu line ; iar eu le voi porunci sa nu se departeze nicidecum de casa ta. 2. Tu, insa, curata-ti bine casa ta, ca lor le place sa locuiasca in casa curata ,• ca sint curate, caste si harnice si toate au har inaintea Dom- nului. Asadar, daca vor avea casa ta curata, vor ramine cu tine ; dar daca se va gasi cea mai mica murdarie, vor parasi indata casa ta, cS acestor fecioare nu le place nici o murdarie. 3. Eu i-am spus : — Nadajduiesc, Domnule, ca am sa le plac lor, ca sa locuiasca totdeauna cu drag la mine. Si dupa cum pastoral 150 , caruia m-ai in- credintat, nu m-a vorbit de rau, tot asa si ele n-au sa ma graiasca de rau. 4. Ingerul a spus pastorului : — Stiu ca robul lui Dumnezeu vrea sa traiasca si sa pazeasca po- runcile acestea si c3 fecioarele vor locui intr-o casa curata. 5. Dupa ce a spus acestea, m-a incredintat iarasi pastorului si che- mind pe fecioare... le-a spus : — Pentru ca vad ca ve\i locui cu drag in casa acestuia, vi-1 dau in grija, pe el si casa lui si sa nu va departa^i deloc de casa lui. Fecioarele acelea au ascultat cu placere cuvintele acestea. 114(4) 1. Apoi mi-a zis : — Poarta-te barbateste in aceasta slujire ! Arata-i fiecarui om ma- retiile Domnului si vei avea har in aceasta slujire. Asadar, eel ce va umbla in aceste porunci, va trai si va fi fericit in viaja sa. Cine nu se va ingriji de ele, nu va trai si va fi nefericit in viata sa. 2. Spune tuturor celor ce pot face binele, sa nu inceteze de a-1 face ; le este de folos a savirsi fapte bune. Spun, insa, ca orice om trebuie scos din nevoi, ca eel care duce lipsa si indura greutati in viata cea de toate zilele, este in mare chin si strimtorare. 3. Asadar, eel care scoate din nevoi sufletul unuia ca acesta, dobindeste mare bucurie ; ca eel care este chinuit de necazuri de acest fel, sufera aceleasi chinuri ca si eel pus in lanfuri. Multi, din pricina unor chinuri ca acestea, se omoara, din pricina ca nu le pot suferi. Asadar, eel care slie de chinul unui om ca acesta si nu-1 ajuta, savirse?te mare pacat si este vinovat de singele acestuia. 4. Faceti, dar, fapte bune voi, care a|i primit po- 150. Textul : «§/ dupa cum pastorul... le-a spus» este editat in grece^te de R. Jo/y (Op. cit., p. 362), dupa textul transmis de Papyri Oxyrinchi. 316 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLIC1 runca aceasta de la Domnul, ca nu cumva intirziind a le face, sa se termine de zidit turnul. Ca pentru voi s-a intrerupt lucrul zidirii lui. Asadar, daca nu va grabiti sa facet! bine, se va termina de zidit tur- nul si veti ramine pe dinafara. 5. Dupa ce mi-a spus acestea, s-a ridicat de pe pat si, luind la sine pe pastor si pe fecioare, a plecat, zicindu-mi, insa, ca are sa tri- mita pe pastor si pe fecioare in casa mea. Facere, 1, 28 - 1, 6. 8, 16 - 1, 6. 28, 3 - 1, 6. Deuferonom 30, 3 - 1, 9. Judecatori 2, 11 - 30, 2. 3, 12 - 30, 2. 4, 1 - 30, 2. 10, 6 - 30, 2. 13, 1 - 30, 2. I Imparati 15, 19 - 30, 2. Ill Imparati 3, 11 - 57, 3. 14, 22 - 30, 2. Iov 23, 10 - 24, 4. Psalmi 1, 1—2 - 61, 1. 1, 3 - 63, 6. 2, 3-1,6. 7, 12 - 63, 6. 8, 2 - 95, 5. 14, 2 - 6, 7 ; 46, 1 , 49, 2; 90, 7. 15, 11 - 59, 3. 18, 5 - 23, 1. 18, 9 — 46, 4. 32, 6 - 3, 4. 33, 3 - 34, 3. 45, 2 - 3, 4. 46, 2 - 17, 8. Psalnii 47, 3 - 17, 8. 50, 11 - 63, 6. 50, 14 - 35, 5. 54, 25 - 19, 3 j 23, 4.5. 58, 5 - 3, 4. 61, 8 - 23, 4. 61, 11 - 63, 6. 67, 29 - 58, 2 i 66, 4. 79, 5 - 3, 4. 79, 8 - 3, 4. 79, 15 - 3, 4. 79, 20 - 3, 4. 83, 8 - 3, 4. 85, 8 - 5, 2; 12, 3; 22, 3 ; 95, 5. 85, 11 - 5, 2 j 12, 3 ; 22, 3. 88, 9 - 3, 4. INDICE SCRIPTURISTIC 94, 3 - 17, 8. 98, 3 - 95, 5. 102, 19 - 60, 7. 103, 6 - 3, 4. 103, 10 - 46, 4. 105, 3 - 7, 3. 115, 3 - 54, 1. 118, 1 - 61, 1. 118, 90 - 3, 4. 122, 1 - 1, 6. Psalmi 135, 6 - 3, 4. Proverbe 3, 9 - 96, 2. 3, 19 - 3, 4. 8, 27—30 - 89, 2. 11, 30 - 96, 2. 16, 17 - 59, 3. 17, 3 - 24, 4. 24, 12 - 63, 6. Ecleziast 12, 13 - 37, 1 ; 56, 2 ; 69, 8 ; 73, 6. Isaia 24, 15 - 5, 2 ; 22,3. 43, 7 - 91, 3. 56, 7 - 56, 8. 66, 5 = 5, 2 ; 22, 3. Ieremia 24, 7 - 35, 5 ; 39, 2 • 49, 2. I oil 2, 12 - 35, 5; 39, 2; 49, 2. Tobit 5, 20 - 1, 6. 4, 19 - 34, 3. Ititelepciunea lui Solomon 1, 14 - 26, 1. Sirah 2, 5 - 24, 4. 18, 30 - 15, 3. 35, 7 - 56, 8. II Macabei 7, 28 - 26, 1. 12, 6 - 63, 6. Matei 5, 24 - 56, 8. 5, 32 - 29, 6. 10, 28 - 49, 3. 10, 39 - 103, 3. 13, 20 - 15, 3. 13, 22 - 15, 3; 97, 1. Matei 13, 39 - 58, 2. 16, 27 - 63, 6. 19, 9 - 29, 6. 19, 17 - 37, 1 j 54, 5 ; 56, 2 ; 69, 8 ; 73, 6. 19, 23 - 97, 2; 97, 3. 21, 22 - 63, 6. 26, 24 - 23, 6. 28, 18 = 59, 3. Maircu 4, 18 - 15, 3. 4, 18—19 - 97, 1. 6, 52 - 30, 1. 10, 11 - 29, 6. 10, 23 - 97, 2.3. 14, 21 - 23, 6. Luca 6, 9 - 49, 3. 9, 24 - 103, 3. 17, 33 - 103, 3. 18, 24 - 97, 2.3. loan 1, 7 - 90, 5. 3, 5 - 89, 3.4. 8j 92. 2 j 93, 2.3. 4; 108, 2. 10, 18 => 59, 3. 12, 25 - 103, 3. 12, 49 - 59, 3. 14, 31 - 59, 3. 15, 10 - 59, 3. Faptele Apostolilor 2, 38 - 15, 3. 10, 35 - 6, 7 ; 46, 1 i 90, 7. 10, 48 - 15, 3. Faptele Apostolilor 15, 17 - 72, 4. 15, 26 - 105, 1. 19, 5 - 15, 3. 20, 35 -= 17, 2. I Corinteni 7, 11 - 29, 6. 7, 38—40 - 32, 2. 7, 40 - 29, 10. II Corinteni 7, 10 - 40, 2; 41, 1. Efeseni 1, 20—23 - 59, 3. 3, 9 - 26, 1 ; 58, 2 ; 66, 4. 4, 4 - 90, 5.7 ; 94, 4. 4, 29 - 107, 4. HERMA, PASTORUL 317 4, 30 - 41, 5. 6, 13 - 45, 4. Filipeni 1, 11 - 96, 2. 2, 2 « 90, 7. 3, 1 - 42, 1. 3, 16 - 90, 7. 4, 2 - 90, 7. 4, 4 - 42, 1. 4, 18 - 56, 8. I Tesaloniceni 3, 11 - 73, 2. 5, 13 - 14, 3; 17, 2, 10. 5, 16 - 42, 1. II Tesaloniceni 1, 12 — 5, 2 ; 22, 3. I Timotei 2, 4 - 68, 9. II Timotei 4, 8 = 63, 6. Evrei 3, 12 - 7, 2 ; 15, 2. 11, 33 = 6, 7; 76, 3 i 90, 7. 12, 11 - 96, 2. Iacov 1, 5 - 57, 3. 1, 6 - 57, 3. 1, 21 - 61, 1. 1, 27 - 60, 8. 2, 7 - 72, 4. 3, 15 - 43, 5. 3, 18 - 96, 2. 4, 7 - 45, 4; 48, 2. 4, 12 - 49, 3. I Petru 1, 7 - 24, 4. ■1, 17 - 63, 6. 2, 5 - 56, 8. 4, 13 - 105, 5. 4, 15 - 105, 5. 4, 16 - 105, 5. 5, 7 - 19, 3 ; 23, 4.5. II Petru 2, 20 - 24, 4. 3, 5 - 3, 4. 3, 9 — 77, 1. I loan 3, 22 -1 63, 6. Apocalipsa 2, 23 - 63, 6. 4, 11 - 58, 2. 21, 2 - 23, 1. INDICE REAL ?I ONOMASTIC Acasa, 88, 2, 6. Acoperis, 43, 20 ; -ul salciei, 69, 2. Acuzator, -toare, 1, 6. Adevar, 12, 3; 28, 1.3.4; 40, 5.6; 43, 4; 62, 1.4; 96, 2; 102, 2; 107, 4.5; -ul, 11, 5; 14, 2; 28, 5; 38, 9; 40, 4; 46, 1 ; 75, 1 ; 92, 2 ; 107, 4. Adlnc de ape, 10, 5.6; 13, 2; 80, 3.5; 81, 3.4; 82, 3; 92, 4; 93, 1.5; 94, 3. Adormire, -a, 92, 6. Aducere aminte, 16, 9 ; 108, 4. Adulter, 29, 4.5.6.9 ; 38, 3 ; 65, 5. Adunare, — de oameni drepti, 43, 9 ; 13, 14. Afacere, -ri, 14, 5; 28, 5; 40, 4; 53, 5; 63, 5; 74, 1.2; 97, 1.2; -ri iumesti 3, 1 ; 19, 3 ; -ri sraulte, 36, 5 ; -ri rele, 7, 1. Ajutator, -toare, 113, 1. Ajutor, -ul Dommilui, 57, 3. Ales, -esii Domnului, 17, 9; 23, 5; -esii lui Dumnezeu, 3, 4 ; 5, 3 ; 6, 5 ; 8, 2 ; 13, 1 ; 16, 3 ; 24, 5. Altar, 68, 5. Amagire, 64, 4; 65, 3.4; -ri, 62, 1, 4; 65, 1.3.6; -rile, 62, 2; 63, 2. Amaraciune, 34, 4.8; 36, 5; 108, 4. Amestec, — de rautate, 6, 2. Amindoi, 51, 7.9; — ingerii, 36, 2; — profetii, 43, 7; -doua, 41, 4; 60, 4. An, — Sntreg, 64, 4 ; 65, 3.4 -ul trecut, 5, 1.3; 18, 3; -i, 64, 4; multi -i, 1, 1 ; -ii de mai inainte, 97, 4. Animal, -e, 78, 8; 101, 1. Apa, 10, 9; 15, 3; 43, 18.20; 51, 8; 56, 7 ; 68, 7.8.9 ; 78, 9 ; 87, 3 ; 93, 2.4, 6 ; — (botezul), 31, 1 ; via(a noastra prin — a fost mintuita, 11, 5; ape, 1, 3; 10, 4.5.6.9; 11, 5; 15, 3; 80, 3, 5; 81, 3.4; 93, 1.5; 94, 3. Apostat, -ati, 4, 2 ; 96, 1 ; -atii, 72, 4. Apostol, -i, 94, 1; -ii, 13, 1; 92, 4; 93, 5; 102, 2. Arac, -i, 55, 2.3 ; 57, 1 ; -ii sint sfinjii in- geri, 58, 3. Aratare, -taii, 18, 6. Arbor, -i, 51, 2. Arcadia, 78, 4. Arma, -me, 45, 4. Aroma, -ma vinului, 48, 3. Aseara, 88, 8. Asemanare, 37, 1. Aur, 24, 4. Avere, 28, 2; 51, 7; -ri, 50, 5, 8.9; 51, 5. B Banca, 9, 7 ; 10, 4 ; 21, 3; 43, 1; — de tilde?, 9, 4; -ca, 18, 1 ; 21, 3. Barbat, 4, 3; 29, 4.5.6.7.8.10; 32, 1; 34, 2 ; 36, 7.8 ; 39, 6 ; 42, 1 ; 45, 1 ; 73, 6; 88, 3; — credincios, 36, 7; — drept, 1, 8; 29, 3; — inalt de statu- ra, ca intrecea in inaltime turnul, 83, 1 ; — slavit la infatisare, 25, 1 ; -ul, 29, 5.6.8 ; 83, 3 ; -ul eel slavit si Dom- nul intregului turn, 84, 1 ; -ul mare si slavit este Fiul lui Dumnezeu, 89, 7— S; -ati, 67, 18; 80, 2, 4; 81, 1.5, 6.8; -ati doi, 4, 3; -ati drepti, 43, 13. 14; 92, 4; -ati mii si mii de, 10, 5; -ati multime, 80, 1 ; -ati slaviti, 83, 2 ; -ati, sase, 80, 1. 3.4; 81, 4.7; 82, 1; 83, 2 ; cei sase -ati sint ingerii sla- viti, ei stau in dreapta si in stinga Fiului lui Dumnezeu, 89, 7 — 8 ; -atii, 70, 2. Banbatie, 79, 5. Batrin, 20, 2; -i, 19, 3; 38, 10. 318 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLIC! Batrina, 18, 4.5; 18, 19; -na, 8, 1.2; 9, 2. Bat, 25, 1. Bautura, -ri ametitoare, 36, 5; 45, 1. Bejie, -ia nelegiuita, 38, 3 ; -ii, multe, 36, 5. Betiv, -ul, 65, 5. Bici, 62, 5. Biciuire, — noua, 23, 6j -rd, 10, 1. Bine, -le, 27, 4; 30, 2; 37, 4; 38, 2.12; 51, 10; 56, 4; 65, 7; 114, 2. Biruinta, -\a, 45, 5. Biserica, 78, 1, 2; intiistatatorii -cii, 6, 6; preotii care stau in fiuntea -cii, 8, 3 ; -ca, 72, 4 ; -ca a fost creata inainte de tofi, 8, 1 ; -ca a fast creata pentru lume, 8, 1 ; -ca lui Dumnezeu, 95, 2. 3. 4 ;-ca sfinta a lui Dumnezeu, 22, 3 ; Dumnezeu a zidit -ca, 3, 4 ; turnul infatiseaza -ca, 11, 3; 90, 1. Birfeala, -a, 38, 3. Blrfitor, -ri, 73, 2. BWndeta, -te, 34, 6. Boala, 17, 3 ; 65, 5 ; boli, 43, 20; 63, 4. Bogat, 51, 4.6; -ul, 51, 5.7; -ati, 14, 6; 51, 8; 97, 1 ; -atii, 97, 2. Bogatie, 1, 8; 14, 6; 40, 4; 45, 1 ; 50, 8. 10; 51, 5; 107, 5; luxul -tiei, 38, 3; -ia, 17, 6; 50, 11; 51, 7.8.10; -ia pa- ginilor, 50, 10; -ia veacului acestuia, 14, 5; -ii, 50, 3.4; 108, 2; -iile, 17, 6; 107, 4. Bolovanis, 35, 4. Boneta, 23, 1. Brat, -e, 4, 3. Bucurie, 3, 4; 21, 2; 50, 10; 56, 8; 78, 10; 114, 3. Bunacuviinta, 13, 1; 16, 7; 17, 1; -}a 27, 4 ; -ta, una din cele sapte femei, 16, 5. Bunatate, -a, 46, 1; -tatf, 21, 2; 87, 1; -tatile cele viitoare, 1, 8; -tafile lui Dumnezeu, 17, 2. BuruianS, -ieni, 40, 5 ; 55, 3.4.5 ; 57, 1 ; 103, 4 ; -ieni vestejite, 100, 1 ; -ienile smulse diin vie sinit faradelegile ro- foilor lui Dumnezeu, 58, 3. Buza, -ze, 47, 4; 98, 1. Cale, 6, 7; -a cea adevarata, 15, 1; -a cea dreapta, 35, 4; -a cea dreapta a lui Dumnezeu, 13, 3; -a dreapta, 35, 2.5 ; -a nevinovatiei, 7, 2 ; -a porun- cilor, 34, 8 ; -a strimba, 35, 2, 3 ; cai, 6, 6; caile, 110, 1. Calea Gampaniei, 22, 2. Galea Publiea, 22, 2. Calatorie, 55, 2. Calcare, -carile de lege, 7, 1. Camara, -ra, 43, 15. Carare, -rari, 35, 3 ; -rarile vietii, 59, 3. Carticica, -ca, 5, 4. Cap, 9, 5 ; 18, 4 ; 22, 6 ; 23, 1 ; 24, 1 ; -ul casei, 66, 3 ; -ul omului, 43, 20. Capra, 25, 1 ; 62, 5. Car, -i, 67, 6.7 ; -ii, 72, 4. Carte, 2, 2 ; 5, 4.6.1 ; — mica, 5, 3 ; -a, 8, 2; 111, 1; -a cea mica, 8, 1; -a lui Eldad si Medad, 7, 4 ; cartile celor vii, 51, 9; cartile vietii, 3, 2. Casa, 1, 9; 8, 2; 25, 1; 66, 3.5; in — , 25, 1 ; casa, 3, 2 ; 9, 6 ; 27, 7 ; 46, 6 ; 66, 2; 111, 1.2; casa lui Dumnezeu, 90, 9; 91, 1 ; casa (lui Hernia), 31, 3; 33, 7; 56, 9; 66, 1.2.6.7; 78, 3; 112, 1; 113, 1.2.4.5; 114, 5; case, 50, 4.8 9; 76, 3; case nefolositoare, 50, 1. Caz, -uri, 29, 10. Cearta, 73, 2. Ceas, 64, 4 ; — de chin, 64, 4 ; -ul al cin- cilea, 9, 2 ; -ul al doilea, 88, 7. Ceata, 71, 1, 2, 3.4.5.6; cete, 68, 8; 70, Z 6 ; in ordinea cetelor lor, 70, 2 ; cete- cete, 68, 8. Centura, -ri, 79, 4. Cer, 1, 4.5; 22, 5; 43, 18; 47, 2; 94, 4; 101, 1 ; -ul, 1, 4; 3, 4; -uri, 1, 6.8; 2, 1. Cerere, -ri, 39, 5.7; 53, 6. Cetate, 22, 8; 23, 3; 50, 1.2, 3.5.6.9; 89, 5 ; -a de aici, 50, 2.5 ; -tati, 50, 6. Cheltuiala, 56, 7 ; -ieli mari, 36, 5. Chemare, — mare si sfinta, 31, 6. Chin, 64, 3.4; 65, 1 ; 114, 2.3; -ul, 65, 3.4; -uri, 63, 4; 65, 7; 114, 3. Chip, — de rob, 58, 5 ; 59, 1 ; -ul 47, 1 ; -ul Bisericii, 78, 1. Chit, 22, 6, 9. Cincisprezece, 6, 1. Cinste, 31, 2; 111; 3; 112, 4; -a, 112, 4; -a lui Dumnezeu, 27, 6. Cioban, 61, 6; 62, 1 ; — mare si salbatec la fata, 62, 5—7 ; — tinar, 61, 5 ; 62, 6 ; -ul care pedepseste, 66, 1 ; -ul eel nemilos, 63, 2 ; -ul eel vesel este In- gerul desfatarii §i al amagirii, 62, 1 ; -i, 66, 1. Ciomag, 62, 5. Cioplitor, 86, 2. Citire, -a, 4, 2. Ciulin, -i, 62, 6.7; 97, 1.3; 98, 5. Cimp, 5,4; 61, 5. Cimpie, 1, 3; 61, 5; 66, 1 ; 70, 2 ; 79, 1 ; 106, 4; 107, 1; — mare, 78, 4; — apropiata, 83, 6 ; -ia, 67, 1 ; 83, 7 ; 8G 4 ; -iile, 69, 2. Cistig, 27, 4 ; 96, 3. Cladire, 10, 7.8; 83, 4; 86, 7; -a, 82, 2; 83, 3; — a turnului, 10, 6; 81, 2; -ri, 50, 1. HERMA, PASTORUL 319 Clement, 8, 3. Clevetire, -ii, 100, 2.3. Clevetitor, -ul, 65, 5. Colt, 43 13; -uri, 79, 3; patru -uri, 92, 1 ; -urile pietrei, 81, 1. Conducator, -ii Bisericii, 17, 7. Constiinta, — rea, 28, 4. Copac, 51, 8 ; 68, 7; 69, 2; 72, 1 ; — fara rod, 51, 3; -ul, 67, 3.4 j 68, 9 ; 69, 1 ; -i, 78, 9. Copie, doua -ii, 8, 3. Copil, 101, 3; copii, 6, 2.3; 17, 1.8; co- piii, 3, 1.2; 7, 1 ; 46, 6; 56, 9; 66, 6. Cor, 88, 5. Corp, -ul, 17, 3. Cot, ca de un — , 67, 2. Crapatura, -turi, 10, 8; 14, 3; 67, 9.10.14; 70, 6; 71, 1.4.5; 73, 1; 76, 1 ; 78, 7; 85, 3.4; 100, 1—3. Creator, 53, 4. Create, 3, 4 ; 89, 2 ; 100, 4 ; -ia, 12, 1 ; 47, 2 ; -ia Domnului, 102, 1 ; toata -ia este tinuta de Fiul lui Dumnezeu, 91, 5. Gredincios, -osi, 43, 1 ; 69, 3 ; 73, 4 ; 75, 1 ; -o?ii, 96, 1—2 ; 97, 1 ; 98, 1 ; 99, 1 ; 100, 1 ; 101, 1 ; 102, 1 ; 103, 1 ; 104, 1 ; 105, 1 ; 106, 1. Credinta, 13, 4.5; 20, 3; 23, 4; 24, 4; 34, 1 ; 36, 1 ; 38, 9.10 ; 47, 5 ; 48, 4 ; 49, 1 ; 74, 5 ; 75, 1 ; 94, 4 ; 95, 4 ; 96, 2 ; 100, 2; — deplina, 34, 3 ; — mare, 3, 4; -ta, 14, 15; 16, 7; 22, 8; 23, 4; 35, 1; 36, 10; 39, 6, 7.9.10.11.12; 43, 4, 9; 46, 1; 61, 2; 63, 6; 75, 5; 92, 2; 93, 5; 103, 8; -ta, una din cele sapte femei, 16, 3. Cruce, -ci, 10, 1. Cuget, 94, 2, 4; 95, 4; 106, 2; 107, 5; -e, 17, 8. Culoare, 94, 4; — galbena, 61, 5; o sin- gura — , 94, 3 ; -a ca focul si ca sin- gele inseamna ca lumea aceasta tre- buie s5 piara prin foe si singe, 24, 3; -a hainelor, 90, 5 ; -a neagra este lu- mea aceasta, 24, 2; -lori, 24, 1 ; 81, 5; -lori patru, 22, 9; -lorile, 81, 5.8. Cume, 1, 3; 5, 1. Cumpatare, 36, 3. Cununa, -ni din ramuri de finic, 68, 1. Curaj, 9, 5 ; 22, 8 ; 59, 6. Curatenie, -ia, 31, 3. Curatie, 2, 4 j 13, 1; 17, 1; 31, 2.4; 36, 3; 59, 5; 93, 7; 104, 2; -ia, 29, 1 ; 92, 2 ; -ia ceruta de adevar, 15, 3 ; -ia, una din cele sapte femei, 16, 5. Cusur, 86, 6. Cutie, -tii, 17, 7. Cuvint, 17, 9; 22, 7; 27, 5; 28, 1; — adevarat, 28, 3; — bun, 111, 2; — rau, 56, 6; 107, 4; — urit, 1, 7; -ul eel drept, 3, 2; 15, 6; -ul Domnului, 102, 2; -ul lui Dumnezeu, 3, 4; 11 5; -ul meu (Henna), 28, 3; -vinte, 2, 1 ; 3, 3 ; 4, 2 ; 6, 3.4 ; 8, 2 ; 28, 4 ; 47, 1 ; 48, 1 ; 60, 3 ; 76, 1 ; 87, 5 ; -vinte adevarate, 43, 3 ; -vinte infricosStoa- re, 3, 3 ; -vinte putine, 30, 1 ; -vinte vii, 98, 2; -vintele, 1, 6; 16, 11; 23, 6; 28, 5; 38, 9; 46, 3; 72, 4; 77, 2; 88, 8; 110, 1 ; 112, 2; 113, 5; -vin- tele dreptatii, 38, 9; -vintele Domnu- lui, 88, 8. D Dar, -uri, 10, 1 ; -urile lui Dumnezeu, 27, 4. Dascal, -i, 31, 1 ; -i ai lautatii, 96, 2; -ii, 13, 1. Datornic, 38, 10. Deal, -urile, 3, 4. Defaimare, -a, 27, 3. Demon, 27, 3 ; 99, 3 ; 100, 5. Deosebire, 27, 4, 6. Desavirsire, -a, 111, 3. Descoperire, 8, 1 ; 9, 2 ; 11, 2 ; -a, 18, 9 ; 20, 2; 21, 4; -ri, 18, 7.8; 22, 3. Deseara, 88, 1.2. Desf Stare, 62, 1 ; 64, 4 ; 65, 1.3.4.5; -tari, 43, 12; 62, 4; 65, 3.5.6.7.; -tarile, 62, 2. Desfrinare, 15, 2; 29, 5; -a, 38, 3; 92, 3; -nari, 6, 2. Deznadejde, 20, 2. Destinafie, -fia pietrelor, 12, 3. Desertaciune, -a omului, 43, 3 ; -ni, 108, 2 ; -nile veacului acestuia, 39, 4 ; 56, 5 ; -nile paginilor, 75, 3. Dezbinare, -nari, 17, 9 ; 75, 4 ; 76, 1; 108, 4; -narile, 27, 3. Diacon, 103, 2; -ii, 13, 1. Diavol, 31, 4.6; 37, 2; 39, 9.11; 43, 17; 45, 2; 47, 7; 48, 1.2; 49, 1.2.4; 69, 6 ; 108, 2 ; -ul 33, 3 ; 43, 3 ; 48, 2.4 ; -ul nu are putere, 37, 2; 47, 6; faptele -ului, 37, 2. Dimineata, -ta, 54, 1 ; 88, 2. Dintli, -19, 2.4 ; 35, 1 ; 92, 4 ; cei — oa- meni, 92, 6. Doamna, 1, 5 ; 2, 2 ; 3, 3 ; 4, 2 ; 5, 3 ; 9, 3.8; 10, 4; 11, 1.4.5; 12, 1.3; 13, 3; 14, 5.6; 16, 2.5.6; 23, 3; 24, 1. Doi, 4, 3 ; — arbori, 51, 2; — ingeri, 36, 1. Doilea, ceasul al — , 88, 7. Doisprezece, — munti, 94, 1 ; 95, 5. DojanS, 87, 4. Domn, -ul ce-tatii, 50, 3 ; -ul tarii, 50, 4. Domnie, 59, 1. 320 SCRIERILE PARINJILOR APOSTOLIC! Domnul, 1, 5.8 ; 2, 1 ; 3, 1 ; 5, 2 ; 6. 1 ; 9, 2, 5, 6; 10, 3 ; 13, 3 j 14, 1.5.6; 16, 2; 17, 6, 9; 18, 6.9 j 20, 2. 3; 22, 3. 4. 7 ; 23, 4.5.6 j 25, 7 ; 27, 6 ; 28, 1, 2; 29, 4; 30, 1.2; 31, 2.3.4.5; 33, 3.6; 34, 3, 8; 37, 1.2.3.4.5; 38, 9; 39, 4.6.7. 11 ; 40, 6; 43, 4.9.10; 45, 4; 47, 3.4.5; 48, 1; 49, 2.4.5; 50, 4.7; 51, 5.6.7.8; 53, 2.5.6.7; 54, 5; 56, 2.5.7.8.9; 57, 2.3.4. 5; 58, 3; 59, 4; 60, 4; 61, 1.2; 62, 3, 4; 63, 5.6; 66, 5. 6; 67, 1.5; 72, 2.3. 4; 73, 6; 74, 4; 77, 1.3; 78, 8; 79, 6; 87, 4.5 ; 88, 8 ; 89, 6 ; 90, 3 ; 95, 5 ; 96, 3; 98, 1.3; 100, 4. 5; 101, 3.4; 102, 1.2; 103, 3.4.5.6; 104, 3; 105, 4.6.7.8; 107, 5; 108, 2.4; 109, 4; 110, 3; 111, 3; 112, 2.4; 113, 2; 114, 1.4; — Dum- nezeu, 66, 6 ; — este aproape de cei care se intorc la El, 7, 4 ; — turnu- lui, 82, 2; cei care au crezut in — prin Fiul Lui, 90, 5 ; cei care tagadu- iesc pe — se lipsesc de viata lor, 6, 8 ; s-a juiat — pe Fiul Sau, 6, 8. Domnule, 18, 9.10; 19, 4; 28, 3.5; 29, 4. 7; 30, 3; 31, 1.7; 32, 1 ; 33, 7; 35, 1.5; 36, 2.5; 38, 2.3.5.8; 40, 2.3; 43, 1.7; 44, 3; 46, 1.4; 48, 1 ; 49, 4; 51, 4.5; 52, 1. 2; 53, 1 ; 54, 1.2.3; 56, 1. 4; 58, 4.5; 59, 1 ; 60, 3; 61, 5; 62, 1.3; 63, 2.4 j 64, 1.2; 65, 1.5; 66, 1. 3.4; 68, 6; 69, 1.5; 72, 1.2; 77, 2; 80, 1; 82, 2.3.4; 84, 4.5.7; 86, 1.2.3; 87, 6; 88, 8.9; 89, 1.4.7; 90, 4.6; 91, 1; 92, 1.4.5; 93, 1.5.7; 94, 1,2; 95, 1. 5; 96, 3; 105, 3; 106, 4; 110, 2; 111, 2; 112, 1.3; 113, 3. Dor, — de luoru, 79, 4. Dorinta, -ta de clstig, 96, 3. Doua, — fecioare, 79, 3 ; — feluri, 38, 1 ; 43, 16 ; — zile, 84, 6.7 ; a -ua femeie este neinfrinarea, 92, 3 ; a -ua gene- rate, 92, 4 ; a -ua vedenie, 18, 4 ; 20, 1 ; a -ua zi, 88, 7. Douasprezece, — fecioare, 79, 3 ; — fe- mei, 86, 5 ; — neamuri, 94, 2 ; — se- mintii, 94, 1.2. Douazeci, — de zile, 22, 1. Douazecisicinci, — de pietre, 81, 3; 82, 4; 92, 4. Dragoste, 94, 4; 95, 4; -a, 16, 7; 38, 9; 92, 2 ; -a, una din cele sapte femei, 16, 5. Dregatorie, 111, 3. Drept, drepti, 4, 2 ; 75, 1 ; 94, 5 ; pentru drepti pocainta are sfirsit, 6, 5 ; drep- tii, 52, 2.3 ; 53, 2.3 ; 69, 8. Dreptate, 6, 6.7; 9, 6; 14, 4; 17, 1; 26, 2 ; 33, 1 ; 34, 1 ; 35, 2 ; 36, 3.6.8. 9 ; 38, 2.9.10; 40, 5; 45, 4; 46, 1 ; 49, 2; 50, 4; 54, 4; 61, 4; 63, 6; 76, 4; 90, 7; 93, 7; 96, 2; 102, 2; 107, 4; 111, 2 ; fericiti cei care lucreaza -a, 7, 3. Drum, 1, 3; 10, 9; 15, 1; 22, 2; 35, 4; -ul, 102, 2; -ul pasiunii, 65, 5; -uri grele de umblat, 15, 1. Duh,' 43, 3.6.12 ; 60, 4 ; 72, 1 ; 90, 5.7 ; 108, 4 ; — cinstit, 2, 4 ; — - nemincinos, 28, 2; — pamintesc, 39, 11; 43, 14; — rau, 33, 1.2; un — m-a luat, 1, 3; 5, 1 ; un singur — , 90, 5 ; -ul, 20, 2 ; 21, 2; -ul eel drept, 34, 7; -ul eel pa- mintesc, 43, 11 ; -ul eel rau, 33, 3; 34, 6.7 ; -ul nostru, 90, 3 ; -ul pamintesc, 43, 17; -ul profetic, 43, 9; -ul rau, 34, 8 ; -ul salasluit de Dumnezeu in ■trup, 28, 1 ; -ul vostru, 19, 2 ; -uri, 34, 5 ; 43, 4 ; 90, 5 ; 92, 6 ; 93, 1 ; fecioa- rele sint — , 90, 2; -urile, 33, 4; 40, 2; 72, 3; 90, 7; -urile dreptUor, 43, 15; -urile pamintesti, 43, 19; -urile rele, 34, 7 ; 40, 2 ; 95, 3 ; -urile voas- tre, 16, 9; 20, 3; 21, 2. Duhul, 41, 4; 43, 5.16; 78, 2; 109, 2.4; — adevarului, 28, 4 ; — care vine de la Dumnezeu are putere, 43, 17 ; — eel de sus, 43, 8 ; — dumnezeesc, 43, 2.7.9.12.21; — Dumnezeirii, 43, 10.14; — lui Dumnezeu, 41, 5; 101, 4; — — Sfint, 28, 4 ; 33, 2.3 ; 34, 6 ; 40, 2; 41, 1.2.5; 42, 2.3; 43, 8.9; 58, 2; 59, 5.6.7; 60, 2; 101, 2; 102, 2; — Sfint a locuit in trupul pe care Dum- nezeu 1-a voit, 59, 5 ; — Sfint, care a creat toata faptura, 53, 5 ; — Sfint, care a grait cu tine in chipul Bise- ricii este Fiul lui Dumnezeu, 78, 1 ; — Sfint, caje exista mai inainte, 59. 5 ; fiul din pilda viei este • — Sfint, 58, 2. Dulceat,a, -ta veacului acestuia, 111, 3; -ta mierii, 33, 5. Dumnezeirea, 40, 4.5.6 ; 43, 10. Dumnezeu, 1, 3.6.9; 2, 1 ; 3, 1.3.4; 5, 3 ; 6, 2; 9, 5.9; 11, 1.4; 12, 1.2.3; 13, 1 ; 14, 6; 15, 2; 16, 3.8; 17, 2; 22, 4.8; 24, 5; 26, 1; 27, 4.5.6; 28, 1.4.5; 30. 4; 32, 3; 33, 2.6; 34, 1.2; 36, 4.6. 10; 37, 1.4.5; 38, 4.5.6.11; 39, 1.3.5.7. 12; 40, 2.6; 41, 5; 42, 1.2.4; 43, 1.5. 8.9.12.17; 44, 2; 45, 1.2.4; 47, 2.3.4. 6; 48, 1.2; 49, 2.3.5; 50, 1.8; 51, 2.4 5.6.7.9.10; 53, 2; 54, 1.3.4.5; 56, 3.8; 57, 3; 58, 2; 59, 1.5; 60, 3.4; 62, 1.2. 3 ; 63, 2.6 ; 64, 2 ; 65, 2.6 ; 69, 2 ; 72, 4.5; 75, 1.3; 76, 1.3; 77, 2 ; 78, 1 ; 89, 2,3.4.5.8; 90, 5; 91, 1 ; 92, 2.3.4; 93, 3. 4; 94, 1.4; 95, 1.2.3.4; 96, 1.3; 97, 2. 3; 101, 2.4; 103, 3; 104, 23; 105, 2.3. 5. 6; 106, 2.3; 107, 4; 108, 2.3; 109, 2; 110, 1 ; 112, 4; -— a luat sfatuitori HERMA, PASTORUL 321 pe Fiul si pe ingerii cei slaviti, 59, 7 ; -1 si Domnul nostru 100, 4; a trai in — , 27, 6 ; 28, 5 ; 30, 4 ; 32, 3 ; 36, 10; 37, 4.5; 38, 4.6.11.12; 46, 1; 54, 5; 61, 4; 77, 1.3.4; 97, 4; 99, 4; 105, 8; 106, 3; 107, 5; este un singur — , 26, 1 ; lui< — i-a placut mersul trupu- lui luat de Fiul Lui, 59, 6. Durere, 43, 20. Dusmanie, 14, 3. Eldad, cartea lui — si Medad, 7, 4. Episcop, -ii, 13, 1 ; 104, 2. Facere, -a de bine, 38, 10. Fapta, 37, 1 ; 39, 10; 65, 5 ; 66, 4 ; 101, 3 109, 4; — de dreptate, 38, 2; 54, 4 76, 3; — mare, 105, 6; — rea, 29, 2 53, 4; 54, 5; -ta, 30, 2; 41, 3; 51, 7 55, 11; 65, 5; -ta buna, 111, 2; -ta cea dreapta, 51, 9; -ta rea, 28, 5; 36, 7; 41, 4; -te, 29, 9 ; 30, 3 ; 34, 7 ; 38, 4; 41, 4; 43, 16; 63, 6 ; 65, 5 ; 66, 2 ; 73, 3; 74, 5; 75, 4; 96, 3; 97, 2.4; 103, 8; 106, 2; -te bune, 111, 3; 114, 2.4; -te curate, 16, 7 ; -te moante, 98, 2; -te rele, 1, 7 ; 36, 4 ; 38, 5 ; 63, 5. 6; -tele, 9, 9; 16, 5; 65, 3; 72, 3; 76, 4; 77, 1.2; -tele bune, 38, 8; 46, 1 ; -.tele credintei, 75, 1 ; -tele de mai inainte, 20, 2 ; 30, 1 ; -tele diavolului, 37, 3 ; 49, 4 ; -tele diavolului sint re- le, 37, 2; -tele fecioarelor, 91, 1.2; -tele femeilor imbracate in negru, 91, 2 ; -tele ingerului dreptatii, 36, 3.8. 10; -tele ingerului rauta{ii 36, 4.6.10; -tele faptei celei rele, 44, 3 ; -tele rele, 15, 6; 16, 4; 33, 1. Fata, 2, 3 ; 62, 5 ; -{.a, 20, 1 ; -ta ciobanu- lui, 61, 6; -ta turnului, 87, 1; fetele, 18, 1. Fagaduiala, -li, 50, 7. Fagaduinta, -ta, 3, 4; -te, 10, 1; -tele, 6, 6. FapturS, -ra, 37, 5 ; -ra Domnului, 31, 5 ; -ja lui Dumnezeu, 39, 3 ; -ri, 47, 3 ; -ri ale Domnului, 78, 8 ; -rile lui Dum- nezeu, 1, 3; 38, 1. Farad elege, -a, 29, 3 ; -gi, 14, 4 ; 66, 2 ; 76, 3 ; -gile, 6, 2 ; -gile robilor lui Dumnezeu, 58, 3. Fatarnic, -i, 72, 5 ; 95, 3 ; 96, 2.3. Fatarie, 14, 1 ; 104, 2. Fa{arnicie, -ia, 38, 3. Fecioara, 78, 2 ; -ra, 88, 4 ; -ra, care este Biserica, 23, 1.2; -re, 79, 5; 81, 3.5.6; 82, 1.3.5.6.7; 83, 7; 85, 2.3. 5—7; 91, 1.2.4; 101, 2; 113, 1.2.5; 114, 5; doua -re, 79, 3; douaspreze- ce -re, 79, 3 ; miinile -relor, 90, 6 ; numele -relor, 90, 5 ; 92, 1 — 3 ; pute- rea -relor, 90, 7; -rele, 80, 2.4.5; 81, 1.8; 82, 6; 83, 2, 6; 84, 3; 85, 4; 86, 3; 87, 3.6; 88, 1.7.8; 92, 5; 113, 4; -rele de la zidirea turnului sint pu- teri ale lui Dumnezeu, duhuri sfinte, 90, 2—4. Pel, -uri, doua, 38, 1. Felurime, -a pietrelor, 83, 4. i-emeie, 34, 2; 36, 5.7.8; — (casatorita), 29, 4—10; 32, 1 ; — straina, 29, 1; 45, 1 ; cele sapte -mei, 16, 2 — 5 ; cele douasprezece -mei, 86, 5 ; 90, 8 — 9 ; 92, 1—3 ; 97, 4 ; 98, 4 ; 99, 4 ; ^03, 6.8; — (Roda), 1, 2 — 4, 7; -ia din primele trei vedenii, 2, 2 ; 4, 1 ; 5, 3 ; 9, 6 ; 11, 1 ; 15, 4; 18, 1—6; 19, 2; 21, 1. Fiara, 22, 7.8; 23, 4 ; — ioarte mare, 22, 6; -ra, 22, 9; 23, 1.3; 24, 1.7; -ra este preinchipuirea necazului mare ce va sa tie, 23, 5; -re, 10, 1; 78, 9; 103, 1 ; -rele, 103, 7. Fierar ,-ul, 3, 2. Fiica, 16, 4; 39, 9. Fiinta, 26, 1. Fildes, 9, 4. Finic, 68, 1. Fiu, -1 din pilda viei, 55, 6—8.11 ; 57, 1 ; 58, 2 ; tiii (lui Hernia), 7, 1 ; fiii nelegiuirii, 14, 1. Fiul lui Dumnezeu, — a aratat cararile viejii, 59: 3 ; — a curatit pacatele oa- menilor, ostenindu-se mult §i indurind multe suferinte, 59, 2.3 ; — a dat le- gea primita de la Tatal Sau, 59, 3 ; — a luat toata stapinirea de la Ta- tal Sau, 59, 3 ; — este Domnul po- porului, 59, 3 ; — este infatisat ca rob in pilda viei, 58, 5 ; — este nas- cut mai inainte de intreaga create, ca sa fie TatSlui sfetnic pentru crea- tia Lui, 89, 2 ; — este singura in- trare la Domnul, 89, 6 ; — tine toata creatia, 91, 5- — stfi in mare stapini- re si domnie, 59, 1 ; — s-a aratat in zilele celo mai de pe urma ale im- plinirii, 89, 3 ; apostolii au propove- duit pe — , 94, 1 ; barbatul eel mare si slavit este ■ — , 89, 8 ; cei care au crezut in Domnul prin — , 90, 5 ; Domnul a luat ca sfatmtor pe — , 59, 4.7 ; Domnul s-a jurat pe — , 6, 8 ; Duhul, care a grait in chipul Biseri- cii, este — , 78, 1 ; Dumnezeu a dat prin — poruncile Sale, 58, 3 ; nume- le -ui lui Dumnezeu, 90, 7; 92, 2; 93, 5.7; 95, 4; 105, 3; numele -ui lui 21 — Parinti apostolici 322 SCRIERILE PARIN'JiLOR APOSTOL! Dumnezeu tine toata lumea, 91, 5; numai prin numele -ui se poate intra in imparatia lui Dumnezeu, 89, 5 ; pe- cetea -ui lui Dumnezeu, 93, 3 ; poar- ta turnului infapjseaza pe — , 89, 1.6} predica -ui lui Dumnezeu, 92, 4 ; ro- bul din pilda viei infatiseaza pe — , 58, 2 ; saminta noastra va locui cu — , 101, 4; stinca infatiseaza pe — , 89, 1. Floare, flori, 78, 8; 101, 1. Foe, 10, 9; 15, 2; 22, 6.9 j 24, 3.4. Folos, 50, 10; 65, 7; 66, 5; 103, 4j -ul, 33, 5. Forma, — patrata, 10, 5. Frate, 27, 2 ; 88, 3 ; fratilor, 8, 1 ; 9, 1 . 4; 11, 1 ; 18, 3; 22, 5.8. Framintare, — vesnica, 63, 4. Fratietate, 38, 10. Frica, 24, 7 j 25, 4 ; 43, 14 j 50, 10 j 98, 3, -ca, 47, 7 ; -ca de Dumnezeu, 40, 6 -ca de Domnul, 37, 4; 38, 9; 40, 6 45, 4 ; 46, 1 ; -ca de Dumnezeu, 45, 4 ; -ca este de doua feluii, 37, 4. Fruct, 53, 5; -e, 50, 1; 78, 10 j -ele, 53, 3. Frumusete, 3, 4 ; -a femeilor, 90, 9 ; -a Rodei, 1, 2. Frunte, 23, 1. Frunza, -ze, 52, 1 ; -zele, 52, 3. Frunzis, — bogat, 53, 3 ; -ul copacilor, 78, 9 ; -ul salciei, 67, 1. Funingine, -a, 83, 4. Furt, -ul, 38, 5. Garda, 54, 1.2. Gaura, -rile pietrelor, 87, 2. Gelozie, 73, 4. Generate, a doua — , 92, 4 ; prima — , 92, 4. Ghiara, -re, 44, 2. Ghicitor, 43, 2j -i, 43, 4. Gind, 2, 4 ; 80, 2 ; 105, 5 ; — pacatos, 2, 4; -ul, 15, 3; 63, 5; 105, 4; -ul in- gerului rautatii, 36, 7 ; -uri, 51 , 5.7 ; 63, 5; 76, 3j 105, 8j -uri drespte, 1, 8. Glas, 22, 4 ; — mare, 16, 9. Gol, -urile pietrelor, 87, 1. Grapta, 8, 3. Greseala, -seli, 39, 7. Greutate, -rati, 114, 2. Grija, 34, 3 ; 46, 3 ; 68, 5. Grinding, -na, 43, 20. Griu, 9, 2. Grup, — de multi barbati, 83, 1. Gunoi, -noaie, 87, 3. Gura, 22, 6 ; 28, 1 ; 31, 7 ; -ra fiarei, 23, 4. Gust, 4,2, 3. H Haina, 90, 7; 109, 4; — foarte straluci- toare, 2, 2 ; — noufi, 109, 3 ; -na fe- cioarelor, 90, 2 — 4 ; -na poftei, 44, 2; -ne, 90, 5 ; -ne de culoare galbena, 61, 5; -ne de in, 79, 4; -ne de pas- tor, 25, 1} -ne negre, 90, 8; 92, 1.3; -nele, 88, 7. Har, 42, 1; 55, 10; 101, 3; 113, 2; 114, 1. Herma, 1, 4; 2, 2.3.4; 4,3 ; 6, 2 ; 7, 1 ; 9, 6.9; 16, 11 ; 22, 4.7. Hirb, -uri, 87, 1. Hotarire, 39, 6 ; -rile Domnului, 54, 5. Hrana, 17, 3. Hula, 38, 3. Hulitor, -i, 96, 3 ; -i ai Domnului, 96, 1 ; -ii, 95, 3. I Iarba, ierbuiri, 78, 5.7.8 ; 98, 3 ; ierburi multe si verzi, 98, 1 ; ierburi pe ju- matate uscate, 78, 6 ; ierburi uscate, 98, 1 ; ierburi verzi, 78, 7 ; 99, 1 ; ier- buri verzi si vesele, 101, 1. Iarna, 53, 2; -na, 52, 2.3. Idee, 86, 1,2; idei principale, 25, 5. Idol, -i, 98, 3. Iertare, 31, 3; — de pScot, 112, 4; -a pa- cateior, 31, 1.2. In, 9, 4; 79, 4. Inima, 1, 2; 2, 2.4; 14, 3; 15, 6; 17, 7; 29, 2; 36, 8; 41, 3; 46, 5; 47, 3.5; 49, 1 ; 50, 7; 63, 5; 98, 1 ; 103, 5; — curata, 25, 7 ; 54, 5 ; 63, 5.6 ; 66, 6 ; 72, 2; -ma, 3, 2 ; 6, 4 ; 11, 4 ; 15, 2 ; 18, 9; 19, 3; 20, 3; 21, 4; 23, 5; 29, 1 ; 30, 1.2; 33, 7; 35, 5; 36, 3.4.5.7; 39, 2.5.7 ; 40, 6 ; 42, 3 ; 46, 4 ; 47, 4 ; 48, 2; 49, 2.5; 56, 6; 57, 3; 63, 6 ; 65, 2; 66, 4.5; 72, 2; 77, 3; 80, 2; 90, 6; 105, 2; 109, 4; 110, 3; -ma barbatului drept, 29, 3 ; -ma curata, 69, 8 ; -ma omului, 34, 2 ; din toata -ma, 6, 4; -mi, 1, 8; 31, 4; 105, 4.5; -mile, 12, 3; 17, 8; 105, 8; -mile cre- dinciosilor, 69, 3. Intrare, Fiul este singura — la Domnul, 89, 6. Ispasire, -a pacatelor, 15, 6. Iubire, -a de straini, 38, 10. Iubitor, — de straini, 38, 10 ; -i de stra- ini, 104, 2. Izvor, -voare, 78, 8; 102, 1. I Imbracaminte, — alba, 68, 4 ; zapada, 68, 3. Imparat, -ul eel Mare, 17, 8. alba ca HERMA, PASTOiiUL 323 Imparatje, -ia lui Dumnezeu, 89, 3.4.8 ; 90, 2; 92, 2; 93, 2.3.4; 97, 2.3; 106, 2; 108, 2; in -ia lui Dumnezeu nu se poate intra decit prin numele Fiului lui Dumnezeu, 89, 5. Implinire, zilele cele mai de pe urma ale -rii, 89, 3. IncSlJaminte, — alba, 23, 1. Incercare, 15, 6; 66, 1; 101, 4; -cari, 15, 6; 39, 7. tnchinare, -a la idoli, 43, 4. Inchinator, — la idoli, 43, 4. liichis.':.are, 105, 7; -sori, 10, 1. Incredere, 39, 6.10; -a oarba, 99, 3. Indestulare, 33, 2. Indoiala, 15, 1; 39, 7; 41, 2; 47, 2; 98, 3; -la, 39, 1.9.10. 11; 40, 1.2; 41, 4; -la este fiica diavolului, 39, 9 ; -ieli, 18, 9; 19, 2; 73, 1.2; 76, 2; -ielile, 6, 4. Indoielnic, -cii, 95, 3. likdritzneula, 15, 5. Indreptare, -farile Doumului, 49, 4. Indurarc, -a cea multa a lui Diunnezeu, 6, 8. Jnfatisare, 25, 4 ; 78, 4 ; — barbaleasca, 16, 4; -sari, 18, 9; 19, 1 ; 94, 1.2; trei -$ari, 18, 2. fnfrtnaro, 16, 7; -a, 7, 2; 35, 1; 92, 2; -a este de doua leluri, 38, 1 ; -a este fiica credin|ei, 10, 4; -a, una din cele saipte feim-i, 10, 4. Incjer, 66, 1, 2; 67, 7; 78, 2; preasfintul — , 25, 2; -ul, 67, 3.5.6.17.18; 68, 5. 6; 113, 4; -ul acela care m-a incre- dintat Paslorului, 111, 1 ; -ul eel mare, 70, 1 ; -ul eel imare si sliivit este Mi- hail, 69, 3 ; -ul eel mare si slavit are stdpiiiire pesle acest popor si-1 con- duce, 69, 3; -ul eel pedepsitor, 66, 6; -ul eel prea slint, 33, 7 ; -ul eel sla- vit, 57, 4; 66, 1.2.3; 67, 1 ; 78, 3 ; -ul desfatarii si al amagirii, 62, 1.2; -ul Doinnului, 23, 4 ; 66, 5 ; 67, 5 ; 68, 1 ; -ul duhului profetic, 43, 9 ; -ul drep- tatn, 36, 1.3.6.9.10; -ul pedepsei face parte din ingerii cei drepti, 63, 2 ; -ui pedepsirii, 66, 2 ; 63, 2 ; -ul pocain- tei, 25, 7 ; 47, 7 ; 49, 1 ; 78, 1 ; 90, 3 ; 100, 5; 101, 4; 108, 3; 110, 1 ; -ul rautatii, 36, 1.5., 7, 9.10; -i, 13, 4; -i slaviti, 59, 4 ; cei sase -i slaviti care stau in dreapta §i in stinga Fiu- lui lui Dumnezeu, 89, 8 ; doi -i, 36, 1.6; siintii -i, 6, 7; 12, 1.2; 58, 3; sfintji -i cei lntli creafi, 58, 3 ; multf- mea care zidea turnul sint -i slaviti, 89, 6, -ii, 102, 2; 104, 3; -ii cei drepti, 63, 2 ; -ii cei slaviti, 59, 7 ; -ii Fiului, 58, 2 ; amindoi -ii, 36, 2. Ingimfare, -a, 36, 5; 38, 3; -fan, 99, 3. Ingradire, -ri, 103, 4. Inselaciune, 27, 5 ; -a, 38, 5 ; 92, 3 ; -ni, 43, 12. Intarire, -a, 20, 3. Intindere, 34, 3. Intinaciune, 60, 2. Intiistatator, -rii Bisericii, 6, 6. Intimplare, -lari, 55, 1 1 . Intrebare, 30, 1 ; 43, 3 ; 58, 4 ; -bari, 43, 2; -bari asupra credin^ei, 74, 5. Intrerupere, 82, 1. Intristare, 25, 4; -a, 42, 1. lnt,elegere, -a, 92, 2. Intelepciune, -a lui Dumnezeu, 3, 4. Inteles, -ul scrisului cartii, 6, 1. Invatator, -i, 99, 2; -ii, 92, 4; 93, 5 ; 102, 2. lnvatatura, 17, 9 ; — buna, 63, 6 ; — rea, 36, 7 ; -ra dreapta, 7, 1 ; -ri dupS pof- ta oamenilor pacato^i, 96, 3 ; -ri ne- bunesti, 72, 5 ; -ii straine, 72, 5. Invirtosenie, -ia inimii, 15, 6. Jaf, -ul, 38, 5. Jefuitor, -ul, 65, 5 ; -i, 28, 2. lertifil, — bine prknita, 56, 8. Jertfelnic, 42, 3 ; -ul lui Dumnezeu, 42, 2. .hKlecta, -la, 65, 2; -ta ce va sa vina, 17, 5; -ta dreapta, 34, 7. Judecator, — drept, 63, 6. .lumufate, 74, 1. Lacom, -ul, 65, 5. Lacrima, -mi, 2, 2. Latura, -ri, 79, 1; -ri ale portii, 71, 3; -rile pietrei, 81, 1. Lant, -uri, 114, 3. Lauda, -da, 38, 3. Lacomie, -ia, 36, 5 ; 38, 5. Lacusta, -te de foe, 22, 6. Lamurire, -ri, 21, 4; 94, 1. Largime, 33, 2. Lastar, -i, 67, 7.18; 68, 1.2; 69, 7; 70, 6; 71, 2.5.6. Laudarosenie, -ia, 38, 5. Lege, 50, 6 ; 59, 3 ; 69, 6.7 ; -a, 50, 5 ; 69, 3.5; -a lui Dumnezeu, 69, 2; 72, 2; -gile, 50, 3.5 ; -gile lui Dumnezeu, 3, 4. Lemne, -le uscate, 53, 4. Limba, -ba, 6, 3 ; 22, 9. Liniste, 34, 6. Lipsa, 51, 6; -sa de judecata, 65, 2; 92 3; -suri, 10, 2; 63, 4. Litera, — cu litera, 5, 4 ; -rele cartii, 5 4. 324 SCRIERILE PARlNJILOR APOSTOLIC! Lina, 2, 2. Loc, 5, 1.2; 9, 3.5; 48, 4; 61, 6; 70, 1 ; 81, 7 ; — anevoios de umblat, 10, 9 ; — curat, 33, 3 ; — de salasluire, 59, 7 ; — prapastios, 62, 6 ; — ru.pt de ape, 1, 3; eel dintii — , 43, 12; -ul 9, 9; 82, 4.6; 83, 5.6; 89, 4; 104, 3; 108, 1 ; -ul eel sfint, 10, 1 ; -ul tur- nului, 87, 3 ; -uri grele de umblat, 15, 1 ; -urile cele dintii, 73, 4 ; 93, 6. Locas, — in turn, 16, 8. Looui'nta, -ta, 69, 4; 72, 8.6; -ta in turn, 73, 3.5; 74, 2.3; 75, 2.4; 76, 1.4; 90, 5. Locuitor, -ii veacului acestuia, 52, 1. Lucrare, 35, 1 ; -a, 94, 2 ; -a miniei, 33, 7 ; 34, 1 ; -rari, 39, 10 ; -rarile, 95, 5 ; -rarile celor doi ingeri, 36, 6 ; -rarile ingerilor, 36, 2 ; -rarile ingerului drep- ta{ii, 36, 3; -jarile sint duble, 35, 1. Lucratura, -rile diavolului, 49, 2. Lucru, 1, 8; 41, 3; 51, 7.10; 55,7; 58, 3; 64, 1 ; 81, 4; 94, 3; — bun, 55, 7; 5G, 3 ; — drept, 36, 3 ; — ran, 54, 5; 66, 5; dor de — , 79, 4; -1, 29, 8; 41, 4; 114, 4; -ri, 9, 5; 24, 1 ; 29, 4; 38, 1.2; 43, 21 ; 82, 5; -ri desarte, 82, 5; -ri mari, 79, 5; -ri multe, 5, 3; -ri prostesti, 34, 2 ; -ri scumpe, 50, 1 ; -ri slavite, 22, 4; -rile din viata, 34, 2 ; -rile lui Dumnezeu, 22, 3 ; 50, 7 ; -rile straine, 50, 11. Lume, 69, 2 ; 94, 1 ; intreaga — , 79, 1 ; -a, 3, 4; 47, 2; 90, 5; 102, 2; 111, 3; -a aceasta, 24, 2.3.4; 58, 2 ; -a a fost areata pentru Biserica, 8, 1 ; -a este (inuta de patru stihii, 21, 3. Lupta, 48, 2. Lut, 22, 6. Lux, -ul bogatiei, 38, 3 ; 45, 1. M Mana, 16, 5. Mare, marite, 3, 4. Margine, -nile pamintului, 69, 2. Maxim, 7, 4. Maretie, -iile Domnului, 114, 1 ; -iile lui Dumnezeu, 22, 8; 23, 5 ; 95, 2. Marire, -rile lui Dumnezeu, 3, 3. Marturie, 55, 6 ; 80, 1 ; — mincinoasji, 38, 5. Marturisire, 51, 5. MStura, -ri, 87, 3. Mers, -ul trupului Fiuhti, 59, 6. Meserie, 86, 2. Miere, 33, 5.6. Mihail, ingerul eel mare si slavit, 69, 3. Mii, — si mii, 10, 5. Mijloc, 79, 3.4; in -ul lor, 88, 7 ; — loa- cele de trai, 103, 2. Mila, 17, 8; 20, 3; 63, 1.2; -la, 109, 5; -la Domnului, 17, 1 ; 53, 2. Milostenie, -ia, 17, 2—6, 27, 4—7; 56, 7. Milostivire, 23, 3 ; -a Domnului, 72, 1 ; -a lui Dumnezeu, 3, 2. Mincinos, -ul, 65, 5. Minciuna, 28, 2.5 ; -na, 28, 3 ; 38, 3.5 ; 92, 3 , 108, 6 ; -nile, 28, 5. Minte, 21, 2; 40, 5; 43, 4; 46, 5; 64, 3; 65, 2.3 ; 90, 4 ; 94, 2 ; 95, 4 ; fara de — , 25, 4 ; -a, 40, 5 ; 43, 1 ; 53, 7. Mina, 9, 7 ; 10, 4 ; 62, 5 ; -na, 9, 9 ; -ni, 2, 2; 5, 4; 16, 3; 25, 1 ; 101, 3; -ni- le, 80, 2; -nile fecioarelor, 81, 8; 90, 4.6; -niie mortii, 65, 4. Mincare, 17, 3 ; -cari, 34, 2 ; 38, 3 ; 55, 9 ; 56, 7 ; -cari desarte, 45, 1 ; -cari multe, 36, 5; -carile, 55, 10.11; -ca- rile trimise la ospat sint poruncile Domnului, 58, 3. Mindrie, 75, 1 ; -ia, 38, 3 ; -ia mare, 36, 5. Mlnie, 33, 3.7; 34, 1.4.8; 36, 5; -ia, 33, 6; 34, 2.4; 40, 1.2; 41, 3.4; 47, 1 ; 92, 3 ; -ia Domnului, 14, 1 ; 23, 6. Minios, -ul, 65, 5. Mintuire, 6, 5 ; 15, 5 ; 41, 4; 46, 6; 62, 4; 73, 2; 74, 3. Mladita, -tele din pilda VIII, 67—77. Moarte, 1, 8 ; 7, 1 ; 44, 1.3 ; 45, 3 ; 62, 2.3. 4; 65, 4.7; 72, 6; 73, 6; 74, 5; 77, 3; 78, 9; 95, 2; 96, 1 ; 100, 5; 103, 6, 109, 4.5; 112, 4; -a, 19, 3; 29, 2; 75, 4 ; 93, 2.3 ; 96, 2. Medad, Cartea lui Eldad ?i — , 7, 4. Monolit, 86, 7 ; 90, 5. Mort, 49, 2 ; -\i, 93, 3. Mosie, -ii, 50, 8. Mostenire, 20, 2; 59, 4. Mostenitor, 55, 6.7 ; impreuna — , 55, 8. 11. Mugure, -ri, 53, 1.2. Multime, 43, 9 ; 67, 16 ; — de barbati, 80, 1 ; — de popor, 81, 4; -a care zidea turnul sint ingeri slfiviti, 89, 6 ; -a crapaturilor, 85, 3. Munca, -ca, 27, 4; 101, 2. Munte, 54, 1 ; -tn, 3, 4 ; 67, 1 ; 69, 2; -(ii din pilda IX, 78— 86, 94—107. Murdarie, -ia, 113, 2. N Nadejde, 1, 9 ; 33, 7 ; 49, 6 ; — de min- tuire, 62, 4 ; 73, 2 ; — de pocain(d, 72 5 ; 76, 2 ; — de refacere, 62, 4 ; — de viata, 90, 3; 103, 2. Neam, 96, 1 ; 107, 3; — bun, 107, 5; -ui eel nevinovat, 108, 2; -ul dreptilor HERMA, PASTORUL 325 94, 5 ; -uri, 94, 2.4 ; -uri douaspreze- ce, 93, 2. Nebunie, 65, 3 ; -nia, 99, 3. Necaz, 63, 6; 66, 3.6.7; 111, 2; — mare, 23, 4; -ul, 14, 5; 66, 5; -ul ce va sa fie, 22, 1 ; 23, 5 ; 24, 6 ; -uri, 10, 1 ; 63, 4 ; 66, 3.4.5.6 ; 69, 7 ; 76, 4 ; 114, 3; -uri personale, 7, 1. Necredinta, 92, 3. Necumpatare, 17, 4. Nedepartare, -a de Dumnezeul eel viu, 7, 2. Nedreptate, -a, 35, 2. Nefiinta, -ta, 26, 1. Nelegiuire, 14, 1; 42, 2 ; -ri, 3, 1. Nepocfiinta, 72, 6. Nepricepere, 34, 4 ; 99, 2. Neputinta, 43, 19. Nerautate, 2, 4 ; 17, 1 ; -a, 16, 5.7; 92, 2; 106, 3. Nerv, -i, 49, 2. Nervozitate, 34, 4. Nestiinta, 60, 3. Nevinovatie, 7, 2 ; 9, 9 ; -ia, 92, 2; 101, 3. Nevoie, -oi, 38, 10; 114, 2.3. Noapte, 18, 6.7 ; -a, 9, 2 ; 88, 6.8. Nor, — de praf, 22, 5.6. Numar, 101, 4; -ul celor ce pazesc po- runcile lui Dumnezeu, 56, 2. Nume, din pricina -lui, 10, 1 ; 105, 5 ; pentru — , 9, 9 ; 105, 3 ; -le eel mare si slavit, 23, 4 ; -le Domnului, 5, 2 ; 10, 3; 15, 3; 62, 3; 67, 1 ; 72, 4; 90, 3 ; 98, 3, 105, 6 ; -le fecioarelor, 90, 3.5; 92, 1—2; -le femeilor imbra- cate in negru, 92, 1.3 ; -le Fiuhii lui Dumnezeu, 89, 8; 90, 2.3.7; 92, 2; 93, 3.5.7; 94, 4; 96, 2; 105, 2.3; -le Fiului lui Dumnezeu tine toata lumea, 90, 5 ; numai prin -le Fiului lui Dum- nezeu se poate intra in imparatia lui Dumnezeu, 89, 5.8 ; -le lui Dumne- zeu, 12, 3; 13, 2; 76, 3; 89, 4; 95, 5. Oaie, oi, 61, 5.6; 62, 3.4.6.7; 63, 2; 78, 9 ; 104, 1 ; 108, 4.6. Oala, 33, 5. Obraz, -aji, 2, 2. Obraznicie, 99, 2.3. Ocara, 88, 8; ocari, 108, 4; 109, 5; 110, 1. Ochi, 45, 4 ; -ii stapinulud, 33, 5. Odihna, 63, 1. Ogor, 9, 2.3.4; 51, 1 ; ogoare, 50, 1.4.5.8. 9. Om, 1, 3; 33, 4; 34, 2.6.7; 38, 4; 40, 2; 41, 3; 42, 2; 43, 1.3.7.8.9.12.14.16.20; 46, 4.5.6; 47, 2.3; 48, 3; 50, 3.4; 60, 3; 61, 1 ; 65, 4.5.7; 90, 2.3; 101, 2; 103, 7; 114, 1.2.3; — istet, 11, 1; — slab, 19, 14 ; — suparat, 21, 2 ; — trist, 42, 3; -ul, 65, 5; 100, 4; -ul are doi ingeri, 36, 1 ; -ul trist, 42, 2 ; -ule, 23, 2; 40, 2; oameni, 1, 9; 27, 1 ; 28, 1.3; 31, 4; 34, 2 ; 38, 9.10; 40, 5; 43, 1.8.9; 44, 2.3; 48, 1 ; 51, 8; 62, 3; 65, 7; 73, 6; 78, 9; 90, 4. 5.7; 91, 1; 96, 2.3; 103, 1.4.7; 109, 2; oameni deserfi, 43, 13; cei dintii oameni, 92, 6. Oras, 8, 3 ; -ele din afara, 8, 3. Ora, orele, 9, 4. Ordine, -a, 67, 5 ; -a cetelor, 68, 8. Orfan, 56, 7 ; -i, 8, 3 ; 38, 10; 50, 8; 103, 2. Ospat, 55, 9 ; 58, 3 ; ospetele cu multe mincari, 38, 3. Osteneala, 59, 2; -nelele miinilor, 101, 3. Otrava, 17, 7. Otravitor, -ii, 17, 7. Otet, 42, 3. Pace, 13, 1; 14, 3; 17, 2.9; 20, 3; 27, 3 ; 73, 2 ; Dumnezeu locuieste in oa- menii care iubesc -a, 109, 2. Paguba, -be, 63, 4. Parte, 10, 1; 55, 2; — din mlftdite, 68, 9 ; -a alba este veacul ce va sa fie, 24, 5 ; -a aurita sint cei ce au fugit de lumea aceasta, 24, 4 ; -a de sus, 78, 6 ; -a dreapta, 9, 9 ; -a stinga, 9, 9; 10, 4. Pasare, -ri, 78, 8; -ri ale cerului, 101, 1. Pasiune, 65, 5. Pat, 25, 1 ; 111, 1 ; 114, 4. Pata, fara — , 24, 5 ; pete, 83, 4 ; 85, 7 ; 103, 2. Patima, 29, 6. Patru, 4, 1; 21, 3; 79, 3 ; 92, 3 ; — col- turi, 92, 1 ; — culori, 22, 9 ; 24, 1 ; — fecioare, 87, 6 ; — laturi, 79, 1 ; — rinduri, 81, 3; — tineri, 18, 1 ; a -a, 92, 2.3. Patruzeci, — de pietre, 81, 3; 82, 4; 92, 4; 93, 5. Pacat, 1, 8; 2. 1.4.; 14, 1; 27, 1.2.3; 29, 1.2.5.8.9.11; 34, 4; 38, 2; 43, 4; 114, 3; -e, 1, 9; 3, 1 ; 6, 2.5; 7, 1 ; 10, 2 ; 15, 6; 25, 7; 29, 1 ; 30, 3; 31, 1.2.3. 7; 49, 2; 61, 4; 66, 2.4; 72, 4.5; 77, 3; 100, 5; 105, 3.5.6; 109, 5; 110, 3; -e desaviirsite, 2, 1 ; -ele, 1, 3.5; 6, 4; 9, 5.6; 66, 2; 100, 4; 110, 3; -ele de mai inainte, 4, 2; 31, 3.4; 49, 2; 60, 3 ; 77, 3 ; -ele poporului, 59, 3. 326 SCRIERILE PARINTILOR AP03TOLICI Pacatos, 30, 3; -ul, 29, 11; -osi, 53, 2; 72, 6 ; -osii, 52, 2. 3 ; 53, 4. Pagin, 4, 2; 29, 9 ; 50, 10; 75, 1 ; -i, pen- tru — pocainta este pina in cea din urma zi, 6, 5 ; -ii, 43, 4 ; 53, 4 ; 75, 1.3; 105, 8. Pamiat, 3, 4; 10, 5; 22, 9; 51, 3.4; 59, 6; 69, 2; 90, 4. Par, -ul, 18, 5 ; -ul capulul alb, 23, 1 ; -ul capului de batrina, 18, 4 ; -ul ca- pului Imbatrinit, 20, 1 ;- ul despletit, 86, 5 ; 90, 8 ; perii capului, 9, 5. Parere, 55, 8.11 ; — gresita, 100, 5; -rile, 43, 4. Parinte, -ti, 3, 1 ; 6, 2. Partas, 27, 2; 29, 5.9. Pastor, (conducator bisericesc), 108, 6 ; -i, 108, 5; -ii, 61, 5; 108, 6. Pastoral, ingerul pocaintei, 25, 1.3.7; 27, 1 ; 28, 1 ; 29, 1.11 ; 39, 1 ; 40, 1 ; 41, 1 ; 43, 1.11 ; 44, 1 ; 46, 2; 52, 1 ; 53, 1; 54, 1 j 56, 1; 57, 2; 59, 1 ; 61, 2; 62, 1 ; 63, 1 ; 66, 1 ; 67, 1.4.18; 68, 5. 6.8; 69, 1.5; 70, 1.3.5; 71, 1.6; 72, 1 ; 77, 1 ; 78, 1 ; 79, 6 ; 82, 2.6.7 ; 84, 1.3; 85, 1.2.4.5.6; 86, 3.4.5.6.7; 87, 1. 4.6; 88, 1.8; 106, 3.4; 108, 6; 109, 5; 110, 2; 111, 1.2.3; 112, 4; 113, 3.4.5; 114, 5. Pecete, 68, 2.4; 108, 4; -a, 72, 3; 93, 5. 7 ; 94, 4 ; 108, 1 ; -a este apa, 93, 4 ; -a Fiului lui Dumnezeu, 93, 3 ; -a pre- dicii, 92, 5. Pedeapsa, 63, 2 ; 64, 4 ; 95, 1 ; 96, 3 ; -sa, 65, 3.4 ; -se, 63, 2.4 ; 65, 7. Pedepsire, -rii, 66, 2. Pelin, 33, 5. Perna, — de in, 9, 4. Petrecere, orke — esto nebuneasca si de- §arta pentru robii lui Dumnezeu, 45, 1 ; -a pacatoasa, 38, 3 ; -ri felurite, 36, 5 ; -ri nebunesti, 45, 1. Piatra, pietre, 10, 4—9; 12, 2.3; 13, 1—5; 14, 1—7; 15, 1—3.5; 43, 18.20; 80, 3—5; 81, 1—8; 82, 2—4; 83, 3—8; 84, 1.2.4—7; 85, 1.4—7; 86, 1.3—7; -87, 1.2; 89, 4.7; 90, 3.4.6.9; 92, 4. 5.6; 93, 1.5.7; 94, 3; 95, 3; 106, 4; 107, 1.3—5; 108, 1 ; 110, 2. Picatura, -a de apa, 43, 20. Picior, picioare, 10, 3; 18, 4 ; 20, 1.2; 21, 3; 22, 6; 109, 5; 111, 3; picioarele goale, 97, 3. Piedica, 27, 4; -ci, 35, 3. Pieire, 62, 1 ; — vesnica, 62, 4 ; -a, 62, 1. Piele, — alba de caprfi, 62, 5 ; — de ca- pra, 25, 1. Piept, 4, 2. Pilda, 20, 2; 43, 18; 51, 4; 57, 1.3; 59; 7 ; -da, 55, 1 ; 58, 1 ; -da, I— X, 50— 114; -da tarinii, 57, 1; 58, 1; -de, 57, 2 ; 58, 1 ; -dele, 25, 5.6 ; 40, 3 ; 56, 1 ; 78, 1 ; 82, 5 ; 106, 4 ; -dele Dumnezeirii, 40, 4 ; -dele turnului, 11, 2. Piuar, 109, 3. Pine, 56, 7. Pinza, — de in, 9, 4. Plata, 43, 12; 59, 7. Placere, 27, 2; 55, 7; 65, 7; 76, 3.4; 90, 6; 113, 5; -ri, 65, 5; 74, 5; 75, 4. Plecare, 4, 3 ; -a, 55, 3 ; -a departe a Stapinului este timpul pina la veni- rea lui, 58, 3. Poarta, 79, 2.3; 80, t.2.4; 81, 2.5.8; 89, 5; 90, 4.6; 92, 5; 4a, 79, 3; 81, 1.2.6; 82, 3; 83, 7; 89, 2; -ta turnului este Fiul lui Dumnezeu, 89, 6 ; Fiul lui Dumnezeu este — , 89, 1. Pocainta, 22, 3 ; 25, 7 ; 27, 7 ; 29, 10 ; 30, 2; 31, 1.3.5.6; 46, 2; 47, 7; 49, 1 ; 61, 3; 62, 3; 66, 6; 72, 1.2.5.6; 74, 2.5; 75, 4; 76, 3; 77 ,1; 96, 1—3; 109, 5; 110, 1.3; 111, 3; 112, 2.3; -ta are sfirsit pentru drepti, 6, 5 ; -ta sotiei, 29, 8 ; nadejdea -(ei, 62, 4 ; 73, 2; 76, 2; o singura — , 29, 8; pentru pagtni -ta este pina in cea din urma zi, 6, 5 ; zilele de -ta pentru toti sfinpi s-au implinit 6, 5. Porta, 2, 4; 96, 3; 103, 2; 111, 3; — a veacului acestuia, 66, 2 ; — desarta, 43, 8 ; — pacatoasa, 2, 4 ; — rea, 16, 4; 54, 5; 56, 6; 102, 2; -ta, 29, 2. 3 ; -ta buna, 46, 1 ; -ta cea bunS, 44, 1.2; 45, 4.5; 46, 1; -ta cea rea, 41, 2; 44, 1.3; 45, 2.4.5; -ta de afa- ceri multe, 36, 5 ; -ta de barbat stra- in, 45, 1 ; -ta de desfrinare, 29, 1 ; -ta de dreptate, 45, 4.5 ; -ta de femei, 36, 5 ; -ta de femeie straina, 29, 1 ; 45, 1; -la pacatului, 1, 8; -ta paca- toasa, 38, 5; -te, 43, 13; 45, 3; 76, 1 ; -te de femei, 91, 1 ; -te rele, 62, 1 ; -tele, 45, 2 ; -tele desirinarii, 15, 2 ; -tele desairte ale veacului aces- tuia, 49, 5 ; -tele oamenilor, 43, 6 ; -tele rautatii, 43, 2 ; -tele veacului acestuia, 62, 3 ; 63, 2 ; 77, 3. Pom, 53, 1 ; -i, 52, 1 ; 53, 1 ; 78, 10 ; 105, 1 ; -ii, 52, 3; 53, 2—4; 105, 3. Popor, 7, 4; 58, 3; 59, 3; 67, 2.5; 69, 3; 81, 4; -ul 58, 2; 95, 4; -ul Dom- nului, 58, 3 ; popoarele, 69, 2. Porunca, -ca Domnului, 16, 2 ; 28, 2 ; 114, 4; -cile Domnului, 13, 3 ; 37, 4 ; 54, 5; 56, 2.5; 58, 3; 69, 8; 73, 6; -ca lui Dumnezeu, 56, 3 ; -cile lui Dum- HERMA, PASTORUL 327 nezeu, 37, 1.5; 48, 1; 49, 3; 50, 7; 56, 2.3; 62, 2; 106, 2; -cile Fiului lui Dumnezeu, 90, 5 ; -ca pastorului, porunca I— XII, 26—49; 26, 2; 27, 6. 7; 28, 5; 34, 8; 35, 1 ; 36, 10; 38, 12; -cile pastorului, 25, 5.6; 30, 4; 32, 4; 46, 2.4.6; 47, 3—5; 49, 4; 61, 1—4,6.7; 72, 6; 73, 5; 74, 2; 77, 3. 4; 78, 1 ; 100, 2; 110, 3; 111, 2.3; 112, 4; 113, 1.4; 114, 1; -ca stapinu- lui tarinii, 52, 2.4.7 ; -cile diavolului, 47, 6. Post, 54, 2.4 ; 55, 1 ; 56, 5.8 ; — desavir- sit, 54, 3 ; 56, 6 ; — mare, 54, 5 ; — zadarnic, 54, 4 ; -ul, 54, 3 ; -ul eel bine primit, 54, 3. Postaiv, — de Una alba, 2, 2. Poticnis, -uri, 35, 4. Potrivire, — armonioasa, 13, 1. Povara, 79, 4. Praf, 22, 5.6. Predica, 69, 2 ; 92, 4.5 ; 94, 4. Preinchipuire, — a necazului celui mare, ce va sa fie, 23, 5 ; 24, 6 ; — a ne- cazului ce va sa fie este fiara, 23, 5, Preot, -(i, 8, 2 ; -tii care stau in fruntea Bisericii, 8. 3. Pricepere, 30, 2; 40, 6; 57, 3.4; 79, 5; 92, 2 ; 99, 2.3. ; — adinca, 3, 4. Prieten, 34, 2; -i, 55, 11; 57, 1; -ii 55, 6 ; -ii sint sfintii ingeri cei intii creati, 58, 3. Prietenie, -ii pagine, 40, 4. Prigoana, 98, 3. Prihana, 23, 5; 59, 7. Prilej, 17, 5; 29, 11 ; 31, 3. Prima, — fecioara, 92, 2; — femeie, 92, 3; — genera [ie, 92, 4; — vedenie, 18, 3; 22, 1. Privire, -a cruda, 62, 5. Proa§ca, 43, 18. Proba, 43, 7.16. iProfet, 43, 7; — al lui Dumnezeu, 43, 12; — mincinos, 43, 1.4.7; -\i, 43, 12.16; 92, 4 ; -tii cei goi, 43, 15. Profetie, 43, 12. Prune, -i, 106, 2; 108, 3; -cii, 106, 1.3; -cii nu cunosc pacatul, 27, 1. Purtare, -a de grija a lui Dumnezeu, 3, 4 ; -tari bune, 1, 2. Pustie, 7. 4. Putere, 34, 1.3; 35, 1 ; 39, 11 ; 42, 2; 43, 6.11.17.20; 47 ,6; 48, 2; 49, 2; 51, 5; 98, 2; 100, 4 ; — a Duhului dumneze- esc, 43, 2 ; — infricosata, 37, 2 ; ■ — nevazuta, 3, 4 ; — plina de slavS, 37, 2 ; diavolul nu are — , 37, 2 ; -a, 20, 3 ; 92, 2 ; 93, 5 ; 95, 5 ; a diavolu- lui, 49, 4; -a Domnului, 23, 3; 43, 10; -a Duhului, 43, 5 ; -a Dumnezeirii, 43, 5 ; -a faptelor bune, 38, 8 ; -a fecioa- relor, 90, 4.7; 91, 1.2; -a femeilor imbracate in haine negre, 90, 8 ; -a pietrelor, 12, 3; -a pocainfei, 111, 3; -a Stapinului, 11, 5; -ri, 20, 2; fe- cioarele sint -ri ale Fiului lui Dumne- zeu, 90, 2 ; -rile celor sapte femei, 16, 6—8. Putinta, 43, 12. R Ramura, -ri, 67, 2.4 ; 68, 9 ; 69, 1 ; -ri de finic, 68, 1. Ranchiuna, 100, 4. Ranchiunos, -si, 100, 3. Rabdare, indelunga — , 33, 3.6 ; 34, 3.8 ; 39, 2; 73, 6; 92, 2; -a, 38, 9. Radacina, 55, 4 ; 78, 6 ; 98, 1 ; -nile, 107, 1.2. Rasarit, 4, 1.3. Rasplata, 51, 5. Raspuns, 43, 13. Ratacire, 108, 6. Rau, 63, 6; -1, 30, 2; 38, 2.3.10; 41, 4; a nu fine minte -1, 7, 1; relc, 1, 8; rele mari, 34, 4 Rautate, 3, 2 ; 6, 2 ; 13, 4; 14, 1; 17, 11; 26, 2; 27, 1.7; 36, 4.7.9.10; 43, 8; 95, 1; 96, 2; 106, 1.3; 107, 23; 108, 4; 109, 2; 110, 1 ; 111, 2; -a, 72, 2; 92, 3 j -tat'. 14, 3; 15, 2; 16, 11; 74, 2; 95, 3; 77, 3; -tatfle, 38, 3; -tatHe veacului acestuia, 61, 4. Refacere, 62, 4. Reinnoire, -a duhurilor voastre, 16, 9. Reusita, 111, 3. Rind, patru -uri, 81, 3. Rinduiala, 112, 1.2. Riu, 1.3; -1 Tibru, 1, 2. Rivna, 11, 5 ; 56, 4 ; 112, 3. Rob, 55, 2.5.7.9; 57, 1; 58, 5; 59, 1.4; 105, 4; — al lui Dumnezeu, 28, 4; 29, 2 ; 57, 3 ; — foarte credincios, 55, 2; -ul, 55, 3.6.8; 105, 8; -ul lui Dum- nezeu, 2, 4 ; 38, 4.5 ; 44, 2 ; 92, 3 ; 113, 4; -ul staptnului vdei este Fiul lui Dumnezeu, 58, 2; -i, 48, 4; 55, 2 ; impreuna -i, 55, 9 ; -ii lui Dum- nezeu, 2, 4; 22, 3; 29, 8; 31, 4; 34, 1.2; 36, 4. 6; 38, 6.10; 39, 10; 40, 2; 43, 1 ; 45, 1.2; 48, 2.4; 50, 1.10; 51, 4; 58, 3; 62, 1 ; 65, 6.7; 72, 5; 76, 3; 90, 7; 96, 1.3; 97, 1, 3; 97, 2; 101, 2; 103, 3; 104, 2; -ii pagi- nilor, 105, 8. Robie, 1, 8; 57, 9. Rod, 51, 3.4.8; 53, 8; 55, 4; 67, 18; 68, 1.2; 69, 7; 96, 3; 105, 4 ; — al ade- varului, 96, 2; — de drept.ito, 96, 2; — in luslari, 71, 6; roada, 51, 328 SCRIERILE PARINTILOR AFOSTOLICI 8; roade, 53, 5; 78, 10; 105, 1.3.4; roade in lastari, 70, 6. Roma, 1. 1. Rost, -ul, 51, 7. Rugaciune, 5, 3; 42, 3.4 ; 43, 9.14; 51, 5; 57, 3.4; -a, 18, 17; 33, 6; 42, 2.3; 51, 6.7. Rugamdnte, 18, 6. Ruptura, 109, 3. Rusine, 88, 3. Sac, 70, 1. Salcie, 67, 1, 2; 68, 7; 69, 2. Salut, 25, 1. Salutare, 1, 4 ; 2, 2 ; 23, 2. Salasluire, 59, 7. Salbaiticie, 44, 2. Saminta, -a, 101, 4. Sapatura, -a, 79, 2. Sarac, 51, 4—7; 56, 7; -ill, 51, 5—7; -ci, 38, 10; 51, 8; -ii, 51, 8. Saracie, -ia, 20, 2. Scaun, 4, 1; 18, 3; 19, 2, 4; 43, 1; — mare, 2, 2 ; -ul, 4, 3 ; -ele oele din- tii, 17, 7. Scop, 27, 5. Scriptura, -ri, 11, 5. Scris, -ul cartii, 6, 1. Scara, -ra, 88, 6. Secera, 67, 2 ; -a, 67, 3. Seceta, 51, 8. Semintie, douasprezece -tii, 94, 1, 2. Semn, 9, 9. Sfaramatura, -ri, 87, 1. Sfatuitor, 59, 4 ; -i, 55, 6 ; 57, 1 ; sfintii ingeri ca intii creati sint -ri, 58, 3. Sfetnic, 89, 2. Sfint, sfinti, 1, 9; 6, 4; 14, 2; 16, 11; 24, 6; 74, 1; sfintii, 3, 2 ; 11, 3; 16, 9 ; 69 8 ; zilele de pocainta pentru toti sfintii s-au implinit, 6, 5 ; sfin- tii lui Dumnezeu, 16, 8. Sfintenie, 36, 3; 59, 5; -ia, 29, 3; 31, 3; 34, 8; -ia lui Dumnezeu, 13, 1. Sfirsit, 6, 5; -ul lumii, 16, 9. Sibila, 8, 1. Silabe, -le, 5, 4. Simplitate, 7, 2. Singe, 24, 3; 112, 4; 114, 3; -le, 22, 9. Slava, 3, 4; 6, 6; 10, 1 ; 27, 6; 31, 2; 36, 3; 37, 2; 56, 3; 73, 4.6; -va lui Dumnezeu, 3, 2; 6, 5; 9, 5; 11, 1; 47, 2; -va barbatului drept, 1, 8. Slabiciune ,-a, 20, 2; -a oamenilor, 31, 4; -ni, 19, 2.4; 20, 3. Slobozenie, 55, 7. Slujba, -ba, 103, 2; -ba de dascali, 13, 1; -ba de diaconi, 13, 1 ; -ba de epis- copi, 13, 1. Slujire, 27, 6; 46, 3 ; 104, 2; 111, 3; 112, 4; 114, 1 ; -a, 51, 7; 56, 8; 103, 2; -ri, 50, 9; 56, 3. Slujitor, -j, 110, 1; -ii lui Dumnezeu, 92, 4. Smerenie, 18, 6; -nia, 56, 7; 111, 3; -nia barbatului, 73, 6. Soare, 98 1 ; -le, 22, 6 ; 78, 6 ; 79, 2 ; 94, 4; 98, 3. Socoteala, 108, 6; 112, 4. Soi, 53, 3. Sora, 1, 1.7; 40, 2; viitoarea ta — , 6, 3 ; sora (— sotie), 7, 1. Sotie, 6, 3; 29, 1.8. Spaima, 2, 4. Spate ,-le 18, 1 ; 24, 7; 79, 5. Spine, -ni, 35, 3.4; 40, 5; 62, 6.7; 78, 5; 97, 1. Stadie, zece -ii, 22, 1. Stare, -a de mai inainte, 66, 6. Stapin, 33, 5; 47, 3; 50, 6; 55, 2—6. 8—11 ; 57, 1 ; 58, 2, 3; 103, 4; 105, 8. Stapinul, 6, 4.5; 11, 5 ; 50, 9 ; 83, 5 ; 108, 6; — turnului, 82, 6.7; 84, 6 ; 86, 4. Stapinire, 29, 11 ; 50, 3 ; 59, 1 ; 60, 3 ; 69, 3, 5; 105, 4.8; — peste pocainta, 31, 5 ; -a, 47, 2. Stihie, -ii, 21, 3. Stinca, 79, 1.2; 80, 1; 81, 2; 82, 3; 86, 7; 90, 4, 5; -ca, 81, 2; 89, 2; -ca cea mare, 81, 2; Fiul lui Dumnezeu este -ca, 89, 1. Strain, -i 38, 10; 104, 2. Stralucire, -a portii, 79, 2. Stricaciune, 62, 2 — 4. Strlmtorare, 7, 4; 24, 4; 41, 5; 114, 2; -a cea mare, 6, 7. Suferinta, -{e, 59, 2. Suflet, 30, 2; 39, 2.8; 43, 2; 47, 2; 56, 7; 95, 5; 105, 2; 114, 3; — chinuit, 38, 10; — de copil, 101, 3; -ul, 14, 6; 66, 4; 82, 4; -ul omului, 61, 1 ; -e, 51, 8; 62, 1; -e necajite, 50, 8; -ele, 1, 9; 103, 3. Sunet, 43, 13 ; — de glas, 22, 4. Suparare, 24, 4; 28, 4; 111, 2; -rari, 11, 2; 19, 3; -rarile de mai inainte, 21, 2. Suspin, -ul, 17, 6. Sapte, — femei, 16, 2 ; de — ori, 64, 2. Sase, — barbati, 80, 1.3.4; 81, 4, 7; 82, 1 ; 83, 2; 89, 7; — tineri, 9, 6; 10, 5; 12, 1 ; 18, 1. Sedere, -a, 21, 3. Sort, 70, 1. Sovaire, 57, 4. IIERMA, PASTORUL 329 Stiinfa, -a, 16, 7 ; -(a, una din cele sapte femei, 16, 5. Suierat, 22, 8. Tata, -1, 55, 8. Tatal, 17, 9; 59, 3; 89, 2. Tagaduire, -a legii, 50, 6 ; -ri, 74, 4. Tarie, 16, 8 ; 48, 4 ; 59, 6 ; 64, 4; -ia, 78, 2 ; -ia chinului, 64, 3. Teama, 37, 1 ,• 97, 2; -ma, 35, 1. Tegri, 23, 4. Temelie, 82, 4; 90, 6; 92, 4; -ia turnu- lui, 81, 2.3 ; -Hi, 98, 2. Terminare, -a turnului, 17, 5. Tibru, 1, 2. Timp, 29, 5 ; -ul, 65, 2 ; -ul de desfatare, 64, 4 j -ul de pedeapsa, 64, 4 ; -ul pina la A'enirea Fiului lui Dumnezeu, 58, 3. Tile, -ul aratarilor, 18, 6 ; -ul pietrelor, 93, 7; -ul vedeniei, 19, 4. Tilcuire, -a barbatilor care au adus mla- ditele, 72, 3—76, 4 ; -a mladitelor, 72, 1 — 77, 1 ; -a pietrelor care au fost aruncate, 90, 2 — 9 ; -a pildei tarinii, 57, 1—59, 7; -a turnului, 11, 3—15, 4. Tinar, 18, 7 ; — foarte frumos, 8, 1 ; -neri 9, 7; 10, 8; 21, 4; cei sase -neri sint ingerii primii creati, 12, 1 ; patru -neri, 4, 1 ; 18, 1 ; sase -neri, 9, 6 ; 10, 5; 18, 1 ; -nerii, io, 6. Tiritor, -toare, 78, 9; 103, 1. Toiag, 83, 3 ; — stralucitor, 10, 4. Tovaras, — cu Duhul Sfint, 59, 6; -i, 51, 9. Traista, 25, 1 ; 62, 5 ; 87, 5. Tradator, -i de parinti, 6, 2 ; -ii, 72. 4. TreabS, 41, 2 ; 43, 4 ; 53, 7 ; 87, 5; -eburi, 40, 4.5 ,- 53, 5 ; -eburi ale veacului acestuia, 40, 4. Trei, 16, 10; 18, 2.9; a -a, 18, 5; 21, 1 ; 92, 2, 3. Treizeci, 23, 1 ; 64, 4. Treizeci si cinci, 81, 3; 82, 4; 92, 4. Tremur, 9, 5. Tristete, 41, 4.5; 42, 4; 50, 10; -a, 40, 1. 2; 41, 3.5; 42, 3; 92, 3. Trap, 2, 1 ; 17, 3; 18, 7; 19, 4; 28, 1 ; 29, 9; 41, 6; 60, 2—4; 78, 2; 90, 7; 94, 5 ; 95, 3.4 ; un singur — , 90, 5 ; -ul acesta stricacios, 60, 2 ; -ul de ba- trinS, 18, 4 ; -ul imbatrinit, 20, 1 ; -ul in care a locuit Duhul Sfint, 59, 7. Trupul Fiului lui Dumnezeu, 59, 5 — 7. Turma, 61, 6. Turn, 10, 4—9; 11, 1.2.3.5; 12, 2; 13, 1.5; 14, 1 ; 15, 1.4; 16, 2.9; 17, 5; 18, 1 ; 24, 4; 68, 1—4; 69, 5; 70, 5; 72, 6; 73, 3.5; 74, 2.3.5; 75, 2.4; 76, 1 ; 78, 2; 80, 1—4, 81, 1—3.5.6.8; 82, 1—3.5—7; 83, 2.5.8; 84, 1—4.6; 85, 1—4.6; 86, 4.6.7; 87, 1—4; 88, 4—6; 89, 4.6.7; 90, 2.4—6; 92, 5.6, 93, 1. 7; 94, 4; 95, 3; 100, 3, 6; 106, 4; 107, 1—3.5; 108, 6; 109, 1; 114, 4; — este Biserica, 11, 3; 90, 1; — este intemeiat pe Cuvintul Domnului, 11, 5; — este tinut de puterea Sta- pinului, 11, 5; tilcuirea -ului, 11, 3 — 15, 4. Tara, -ra mea, 50, 5; — strains, 50, 1.6. Tarina, 55, 2.5 ; 57, 1 ; -na, 58, 2. jesatura, 86, 7. Xinere-de-minte, 65, 3 ; -a de minte a raului, 7, 1 ; 38, 3. U Ulei, 43, 15. Ulm, 51, 1.3.4.8. Umar, 62, 5 ; -eri, 25, 1 ; 79, 4.5 ; -erii desgoliti, 90, 8 ; -erii goi, 86, 5. Umezeala, 68, 7.9. Un, una, o, 18, 7 ; 22, 5.6 ; 25, 1 ; 64, 4. Unire, 10, 6 ; 38, 9 ; -a in cugete, 17, 8. Ura, 34, 4; 92, 3. Ureche, -ile sfintilor, 16, 11; 24, 6. Urma, 110, 2; -me, 110, 2.3. Uscat, 10, 7. Usa, usa, 89, 4; usa turnului, 17, 6. Usurint'a, 46, 5. Valoare, 33, 5. Var, 87, 1. Vara, 53, 2.3.5. Vas, — de lut, 22, 6 ; — gol, 43, 13.15; -e cu ulei, 43, 15 ; -e cu vin, 43, 15 ; -ele, 48, 3 ; -ul in care locuieste du- hul, 33, 2; 34, 5. Vaduva, -ve, 8, 3; 38, 10; 50, 8; 56, 7; 103, 2; 104, 2. Veac, in — , 101, 4; -ul acesta, 1, 8; 14, 5.6; 40, 4; 43, 8; 44, 2; 49, 5; 52, 1—3; 56, 6; 61, 4; 62, 3; 63, 2; 77, 3; 108, 2; 111, 3; -ul ce va sa fie, 24, 5 ; 53, 2.3.8. Vecie, 95. 2. Vedenie, — de noapte, 18, 6 ; — in casa, 8, 2 ; -ia, 9, 1 ; 10, 3 ; -ia prima, 18, 3; 19, 2.4; 22, 1; -ia a doua, 18, 4; 20, 1 ; -ia a treia, 18, 5; 21, 1; -ia 330 SCRIERILE PARINTILOR APOSTOLICI din anul trecut, 5, 1 ; -ii, 22, 3 ; 23, 2; -iile, 12, 3; -iile, I— V, 1—25. Vedere, 21, 2. Venin, 103, 7; -ul, 17, 7. Venire, -a Stapinului, 58, 3. Veselie, 42, 4 ; 50, 10 ; -ia, 42, 1 ; 92, 2. Veste, — buna, 21, 2; -a, 21, 2. Viafa, 1, 9 ; 20, 2; 25, 2 ; 37, 5 ; 49, 6 ; 51, 6 j 59, 3; 62, 3; 63, 4, 6; 65, 4. 7; 68, 7; 72, 1.6 j 93, 2; 103, 2; 112, 4j -{a, 6.7; 14, 4.7 j 28, 3.5; 31, 6. 7 ; 34, 2 ; 43, 16 ; 46, 2 ; 49, 2 ; 53, 4; 54, 5; 59, 6; 72, 4.6; 73, 5; 74, 1—3, 5; 93, 3.7; 98, 4; 105, 6; 106, 2; 112, 3; 114, 1; 4a cea de toate zilele, 114, 2; -{a cea de veci, 7, 2; -ta de mai inainte, 93, 2 ; -ta Domnu- lui, 73, 6; -ta fericita, 16, 4; -ta in Dumnezeu, 37, 5; -ta noastra, 17, 9; 90, 3 ; -ta noastra prin apa a fost mintuita, 11, 5; -ta omului, 38, 4.9; -{a oamenilor, 27, 1 ; 38, 9 ; -ta pro- fetilor adevarati si profetilor minci- nosi, 43, 16; -ta vesnica, 16, 4; 23, 5 ; 24, 5 ; cei care tagaduiesc pe Domnul se lipsesc de -ta lor, 6, 8. Viclesug, 28, 3; 31, 4. Viclenie, -ia, 72, 2; -a diavolului, 31, 4. Victorio, 45, 5. Vie, 55, 2—5.7 ; 57, 1 ; 58, 2.3 ; 59, 2 ; 103, 4. Viitor, 60, 4. Vin, 42, 3j 43, 15; 48, 3; — bun, 48, 3. Vina, 63, 5; 66, 3. Vindecare, 60, 3 ; 66, 4 ; -a pacatelor, 77, 3. Virlute, -a, 46, 1; -a dreptatii, 26, 2; 61, 4; 112, 2; -a plina de slava, 36, 3. Vita, -te, 22, 5. Vita de vie, 40, 5; 51, 1.3.4.8; -tele de vie sint poporul acesta, 58, 2. Vinzator, -i, 96, 3 ; -i ai robilor lui Dum- nezeu, 96, 1. Virf, 67, 14 j -ul muntelui, 78, 4; -uri, 75, 1. Virsta, 9, 8. Vointa, -a Domnului, 49, 2 ; 82, 2 ; -a lui Dumnezeu, 3, 4. Vorba, — la intimplare, 34, 2. Vorbire, -a de rau, 92, 3. Vorbit, -ul de rau, 27, 2. Vreme, 1, 3 ; 5, 1 : 51, 8 ; 55, 5 ; 64, 1 ; 66, 2.6 ; 83, 1 ; 90, 8 ; -a, 34, 3 ; -a desfatarii este un ceas, 64, 4 ; -i (sfir- situl lumii), 16, 9; -muri de amagire, 65, 1. Zapada, -a, 2, 2 ; 68, 3. Zece, — pietre, 30, 3, 5; 81, 2.3; 82, 4; 92, 4 ; — porunci, 46, 2 ; ■ — stadii, 22, 2. Zoita, 1, 7. Zgomot, 24, 7; 80, 1. Zgura, 24, 4. Zi, 3, 2; 6. 5; 64, 5; 65, 3; — de chin, 64, 4 j a doua — , 88, 7 ; cea din urma — a vietii, 20, 2 ; o singura — , 65, 2.3 ; pentru pagini pocainta este pina in cea din urma — , 6, 5 ; ziua, 6, 4; 10, 2; 31, 3; 56, 7; 82, 1 j -le, 6, 1 ; 16, 10; 23, 5; 25, 2; 31, 4; 46, 2; 49, 2; 55, 9; 63, 6; 64, 4 ; 68, 9 ; 70, 1 ; 77, 5 ; 82, 5.6 ; 97, 4; 114, 2; doua — , 84, 6, 7; douazeci de — , 22, 1 ; treizeci de — , 64, 4; -lele, 103, 6; 106, 2; -lele cele mai de pe urma, 89, 2; -lele de pocainta pentru toti sfintii s-au im- plinit, 6, 5 ; -lele ispasirii pacatelor, 15, 6 ; -lele viitoare, 6, 8. Zid, 86, 3; 89, 5.6; 107, 1.2.5; 108, 1; 110, 2; -ul, 84, 2; 94, 4; -uri, 68, 5; 72, 6 ; 73, 3 ; 74, 3. Zidar, -i, 82, 1 ; -ii, 83, 6. Zidarie, 84, 5, 6; 85, 1—7; 86, 2; 87, 1. 2; 89, 7; 90, 3; 94, 3; 106, 4; -ia, 90, 4; 93, 7. Zidire, 10, 8; 13, 1.2.5; 14, 1.2.5.6; 81, 5. 7.8; 82, 3.4; 83, 8; 84, 1.4.7; 86, 3— 5; 92, 4; 114, 4; -a, 12, 2; 13, 1, 5 15, 5; 20, 3; 24, 4; 80, 3.4; 81, 3 — 6 : 82, 1.2.7; 83, 2 ; 84, 6 ; 85, 3 ; 89, 4 90, 2.6; 92, 5.6; 93, 1. EPISTOLA CATRE DIOGNET INTRODUCERE Epistola cdtre Diognet, aceastd perld a literaturii creatine din primele trei secole creatine, cum a fost numitd, este necunoscutd alit scriitorilor crestini din epoca patristicd cit si celor din epoca medie- vald. A lost editatd pentm prima data la Paris in 1592 de Henri Esti- enne, dupd singurul si unicul manuscris care a transmis textul, codi- cele Argentoratensis 9, din secolul XIII — X7V, care reproducea un text probabil din secolul VII. Manuscrisul, intrat intre 1793 si 1795 in Bi- hlioteca municipald din Strasbourg, a fost distrus la 24 august 1870 in incendiul provocat de bombardamentul artileriei prusace. In acest ma- nuscris Epistola lui Diognet se gdsea asezata indatd dupd scrierile Sfintului Iustin Martirul si era introdusd cu cuvintele : «a aceluiasi», adicd a Sfintului Iustin. Astfel a fost editatd ca opera a Sfintului Ius- tin. Vreme de un secol nimeni n-a pus la indoiald aceastd atribuire. In 1649, Tillemont demonstreazd ca Sflntul Iustin nu poate ii autorul ei, pentru urmatoarele motive : a) este mare deosebire de stil intre stilul epistolei si stilul scrierilor autentice ale lui Iustin ; b) Iustin isi ln- temeiazd ideile sale cu texte din Scripturd, citate textual, pe cind in aceastd epistola textele scripturistice sint citate liber ; c) nici un scrii- tor vechi bisericesc nu da mdrturie cd epistola este a Sfintului Iustin Martirul. Rdminind fdra autor, au fost propusi altii. Henri Irenee Mar- rou da lista lor : Apollos, Clement al Romei, Quadratus, Marcion, Aristide, Apelles marcionitul, Ambrozie apologetul, Teofil al Antio- hiei, Ipolit al Romei, un ucenic al lui Clement, Clement Alexandrinul (propus de Marrou), Lucian al Antiohiei, Ierotei, ucenic al apostolilor si episcop al Atenei, un teolog bizantin Nichifor Calist ; iar un cerce- tdtor englez, Donaldson, a propus pe un emigrant grec din secolul XV sau chiar pe primul editor, Henri Estienne. Toate aceste ipoteze, ori- cii de ingenioase ar fi si oricit de multd erudifie ar vddi, ramin sim- ple ipoteze, care nu vor gdsi niciodatd consimtdmintul unanim al cri- 334 SCKIERILE PARINTILOK APOSTOLICI ticilor. Autorul epistolei va ramine mai departe un necunoscut, ca si Diognet, eel cdruia necunoscutul autor li adreseazd epistola, desi a lost identiticat cu iilozoful stoic Diognet, unul din preceptorii impara- tului Marc Amelia, cu imparatui Adrian sau cu procuratorul din Ale- xandria Claudios Diognetos, identificarea cea mai aproape de adevdr poate, idcutd de ultimul editor al Epistolei, H. 1, Marrou, ipotezd care pare a fi confirmatd si de locul si data Epistolei : Alexandria, in jurul anului 200. Textul editat de Henri Estienne, ca si cele 65 de edi{ii aparute pind acum, are 12 capitole, dintre care numai primele 10 capitole shit ale epistolei; capitolele 11 si 12 siixt sfirsitul unei alle lucrdri. Lip- seste deci sfirsitul Epistolei cdlre Diognet si corpal celei de a doua scrieri. Datorita neaten\iei copistilor s-a petrecut cu Epistola cdtre Diognet acelasi fenomen ca si cu manuscrisele care au transmis Epis- tola Sflntului Policarp si Epistola zisd a lui Barnaba. Dealtiel, copistul manuscrisului Argentoratensis 9 a ohservat discontinuitatea textului, j)cntru ca a scris pe margine, in dreptul siirsitului capitolului 10 si inceputul capitolului 11 : w8s e-ptorcTjv etXe to avufpacpov. Autorul necunoscut rdspunde, in epistola sa, celor trei intrcbdii puse de Diognet si prin el de top iilosofii pagini ai secolului al doilea ■— vreau sa spun cu aceste cuvinle ca se poate ca Diognet sa nu He o pcrsoand istoricd ,ci un simbol, o iicfiunc — ; 1. Ce este religia crestinilor si pentru ce crestinii nu cinstesc pe ?.eii grecilor si nici nu primesc credinfa iudeilor ? 2. De ce naturd este dragoslea, pe care o au crestinii intre ei ? 3. Pentru ce aceasta religie s-a ardtat acum si nu mai "mainte ? (I). La prima intrebare, autorul aratd superioritatea crestinismului fa\d de pdginism si iudaism. Cultul dai de pagini lui Dumnezeu este o insultd adusd adevdratului Dumnezeu, Care nu-i nici piatrd, nici lemn, nici tier, nici vreo altd materie. Cultul dat de iudei lui Dumne- zeu nu se deosebeste nici el intru nimic de cultul pdginilor, pentru cd, desi cinstesc pe unul si singurul Dumnezeu, ii aduc un cult ma- terial : jertie de carne si grdsime, simbete, posturi, tdierea imprejur si alte obiceiuri nevrednice de Dumnezeu (II — IV). La intrebarea a doua, autorul descrie viafa curatd si minunatd a crestinilor (V — VI) si prezintd in linii mari invafatura crestind (VII— VIII). EPISTOLA CATRE DIOGNET 335 Cu privire la aparifia at it de tirzie a crestinismului, raspunsul au- torului epistolei este altul decit al apologeplor crestini : Crestinismul a aparut atunci cind omenirea a ajuns la constiinfa neputintei ei si la constiinta nevoii de mintuire (IX). In capitolul X, Diognct este mdemnat sd imbrd\.iseze noua Tnvdfd- tura, pentru a putea cunoaste, prin propria sa trdire, adevdrata bucu- rie si a lerici pe cei core au sulerit tocul acesta de pe pamint, adica pe mucenici. Capitolele XI si XII nu aparfin epistolei ; se deosebesc de ea .?/ prin stil si prin gindire ; iar scriitorii crestini propusi ca autori — Meliton de Sardes, Panten, Metodie al Oliwpului — sint simple ipo~ toze. LITERATURA E d i t i i : Sa se va